Ioan Lupaș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
0
Sigla academia romana.gif Membru titular al Academiei Române
Ioan Lupaș

Istoricul Ioan Lupaș
Născut(ă) 9 august 1880
Săliște, comitatul Sibiu, Austro-Ungaria
Deces 3 iulie 1967, (87 de ani)
București, Republica Socialistă România
Loc de odihnă Mănăstirea Cernica
Naționalitate  România
Ocupație istoric, politician
Cunoscut(ă)
pentru
Fondator al Institutului de Istorie Națională din Cluj

Ioan Lupaș (n. 9 august 1880, Săliște, comitatul Sibiu - d. 3 iulie 1967, București) a fost un istoric și om politic român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Bustul lui Ioan Lupaș de pe Aleea Academicienilor din Săliște

A urmat studiile secundare la Sibiu și Brașov, iar pe cele universitare la Universitatea din Budapesta (1900-1904) și Berlin (1904-1905). Doctor în filosofie (1905). Profesor de istorie bisericească la Institutul Teologic-Pedagogic Andreian din Sibiu (1905-1909). A fost protopop la Săliște (1909-1919). Participă la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, fiind membru în „Marele Sfat”, iar apoi secretar general al Resortului Culte și Instrucțiune Publică din Consiliul Dirigent (1918-1920). Devine profesor de istoria modernă a românilor și de istoria Transilvaniei la Universitatea din Cluj (1919-1944). Fondator și codirector, alături de Alexandru I. Lapedatu, al Institutului de Istorie Națională din Cluj (1920-1945).

S-a remarcat ca om politic, deputat în mai multe legislaturi și ministru în cabinetul lui Octavian Goga.

Arestat la 5/6 mai 1950, a fost internat la Sighet pe timp de 24 luni, încadrat ulterior în Decizia MAI nr. 334/1951; pedeapsa a fost majorată cu 60 luni, conform Deciziei MAI nr. 559/1953. A fost eliberat prin amnistie, la 5 mai 1955.[1]

Ioan Lupaș s-a stins din viață la 3 iulie 1967, la București. Este înmormântat la Mănăstirea Cernica.

În studiile sale, valoroase sub raport documentar, Lupaș a relevat contactul permanent, pe plan economic, social, cultural și politic, dintre Transilvania și celelalte două țări române.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Câteva pagini din trecutul comunei Săliște, schiță istorică, Sibiu, 1903
  • Șovinismul confesional în istoriografia românească ardeleană, studiu critic, Sibiu, 1903
  • Biserica ortodoxă din Transilvania și unirea religioasă din veacul al XVIII-lea, Budapesta, 1904
  • Contribuții la istoria culturală și politică a epocii lui Șaguna, Sibiu, 1907
  • Mitropolitul Andrei Șaguna. Scriere comemorativă la serbarea centenară a nașterii lui, Sibiu, 1909
  • Viața unei mame credincioase: Anastasia Șaguna, Sibiu, 1912
  • Misiunea episcopilor Gherasim Adamovici și Ioan Bob la Curtea din Viena în anul 1792, Sibiu, 1912
  • Viața și faptele lui Andrei Șaguna, mitropolitul Transilvaniei, București, 1913
  • Principele ardelean Acațiu Barciai și mitropolitul Sava Brancovici. 1658-1661, București, 1913
  • Contribuțiuni la istoria românilor ardeleni. 1780-1792, București, 1915
  • Episcopul Vasile Moga și profesorul Gheorghe Lazăr, București, 1915
  • Din istoricul ziaristicii românești, Arad, 1916
  • Luptători pentru lumină, Arad, 1916
  • 12 pețitori ai episcopiei transilvane vacante de la 1796 la 1810, București, 1916
  • Istoria bisericească a românilor ardeleni, Sibiu, 1918 (reeditare în 1995)
  • Mitropolitul Andrei Șaguna, Sibiu, 1921
  • Andrei Șaguna și conducătorii „Asociației transilvane” (1861-1922), București, 1923
  • Avram Iancu (1924)
  • Din activitatea ziaristică a lui Andrei Mureșanu, București, 1925
  • Contribuții la istoria ziaristicii românești ardelene, Sibiu, 1926
  • Lecturi din izvoarele istorice române, Cluj, 1928
  • Studii, conferințe și comunicări istorice, vol. I-V, 1928-1945
  • Răscoala țăranilor din Transilvania la 1784, 1934
  • Răscoala țăranilor transilvani. 1437-1438, 1937
  • Istoria unirii românilor, București, 1937
  • Paralelism istoric, București, 1937
  • Realități istorice în voivodatul Transilvaniei în secolele XII-XVI, București, 1938
  • Doctorul Ioan Piuariu Molnar. Viața și opera lui, 1749-1815, București, 1939
  • Emanuil Gojdu, 1802-1870. Originea și opera sa, București, 1940
  • Documente istorice transilvane , Cluj, 1940
  • La Transilvania nel quadro geografico e nel ritmo storico rumeno, București, 1942
  • Zur Geschichte der Rumänen. Aufsätze und Vorträge, Sibiu, 1943
  • O carte de istorie bisericească ilustrată, București, 1933
  • Manual de istorie a românilor pentru clasa VIII-a secundară, Sibiu, 1944
  • Manual de istoria Bisericii Române pentru clasa a IV-a de liceu, Craiova, 1944
  • Scrieri alese, 1977
  • Din istoria Transilvaniei, 1988
  • Istoria unirii românilor, 1993
  • Scrieri alese, I-II, 2006-2007

Afilieri[modificare | modificare sursă]

  • Membru corespondent (1914) și membru titular al Academiei Române (din 1916)
  • Președinte al secției istorice a Academiei Române (1932-1935)
  • Președinte al secției istorice a Astrei

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Elitele Unirii exterminate in inchisori, 25 noiembrie 2008, Romulus Rusan, Revista 22 - [1], accesat la 24 iulie 2013

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Enciclopedia istoriografiei românești, București, 1978
  • Mircea Păcurariu, Dicționarul teologilor români, București, 1996
  • Clujeni ai secolului 20. Dicționar esențial, Cluj, 2000

Legături externe[modificare | modificare sursă]