Valeriu Traian Frențiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Valeriu Traian Frențiu
ValeriuFrentiu.jpg
Valeriu Traian Frențiu
Date personale
Născut 25 aprilie 1875
Reșița, România
Decedat 11 iulie 1952 (77 de ani)
Sighetu Marmației, România
Cetățenie România
Ocupație preot
Afiliere religioasă Episcop român unit cu Roma (greco-catolic)
Funcția episcopală
Sediul Oradea
Titlul Episcop de Oradea Mare
Perioada 1922 - 1952
Predecesor episcop Demetriu Radu
Succesor episcop Vasile Hossu
Cariera religioasă
Hirotonire episcopală 5 august 1910
Episcop consacrator episcop Mihail Pavel
Titluri precedente Episcop de Lugoj (1912 - 1922)

Valeriu Traian Frențiu (n. 25 aprilie 1875, Reșița - d. 11 iulie 1952, Sighet), a fost un episcop român unit cu Roma (greco-catolic), arestat în 1948 de autoritățile comuniste și a decedat în închisoarea Sighet.

Originile și studiile[modificare | modificare sursă]

S-a născut în Reșița, la 25 aprilie 1875, ca fiu al preotului greco-catolic Ioachim și al Rozaliei. A urmat liceul la Blaj, iar teologia la Budapesta, hirotonindu-se ca preot celib la 20 septembrie 1898. Îndată după hirotonire a obținut o bursă pentru a studia la Viena, la Institutul "Sfântul Augustin", unde a rămas până în 1902, când și-a susținut doctoratul în teologie. Între 1902-1904 a ocupat funcția de vice notar consistorial și arhivar diecezan în Lugoj, iar între 1904-1912 pe cea de paroh și protopop în Orăștie. La începutul anului 1912 a fost numit vicar foraneu al Hațegului [1].

Întronizarea noului episcop greco-catolic de Lugoj, Dr. Valeriu Traian Frenţiu - 14 iunie 1913
Episcop Dr. Valeriu Traian Frenţiu la Stâna de Vale, domeniu al Episcopiei greco-catolice de Oradea Mare

Episcopatul la Lugoj, iar mai apoi la Oradea[modificare | modificare sursă]

În 4 noiembrie al aceluiaș an a fost numit episcop al Lugojului. Sfințirea sa a avut loc în Catedrala "Sfânta Treime" de la Blaj, în 14 ianuarie 1913, prin participarea mitropolitului Victor Mihali de Apșa și a episcopilor Demetrie Radu de Oradea și Vasile Hossu de Gherla.

Episcopul Valeriu Traian Frenţiu, chiriarhul Eparhiei unite de Oradea Mare
Episcopul Valeriu Traian Frenţiu, alături de preoţi şi seminarişti români la Colegiul Pontifical "Pio Romeno" din Roma, 1940
Episcopul Valeriu Traian Frenţiu oficiază slujba religioasă cu ocazia deschiderii liniei ferate Vale Iadului-Satana de Vale - 1935

La 25 februarie 1922, episcopul Valeriu Traian Frențiu a fost transferat la Oradea, fiind instalat la 3 mai 1922, cu participarea unui mare număr de preoți și laici. Programul său, anunțat cu acea ocazie, urmărea să restaureze profilul moral religios al enoriașilor din dieceză, zdruncinat de avatariile războiului și ale urmărilor sale. El era convins că acest lucru se putea face cu ajutorul „Reuniunilor religioase”, dintre care mai însemnate erau cele „Mariane”, alcătuite din femei, și „Pauliene”, compuse din bărbați. Prin grija sa s-a reorganizat așa-numita „Reuniune de misiuni”, precum și „Asociația de adoratori”, menite a ajuta opera de reformare a clerului, „obligat” periodic să participe la exerciții spirituale. Sub păstorirea sa, marcată de împuținarea, până aproape de „desființare”, a proprietății funciare a diecezei, s-au construit sau reparat o mulțime de biserici și case parohiale, s-a modernizat stațiunea climaterică Stâna de Vale (prin construirea, în 1925, a hotelului „Excelsior”, astăzi dispărut, dotat cu încălzire centrală, sală de proiecție cinematografică și popicărie, a unor cabane pentru armată, a unei grădini botanice „in nuce”, amenajată de către profesorul Alexandru Borza, a căii ferate înguste pe Valea Iadului, dată în exploatare în 1936, și în fine, în 1939, a unei frumoase biserici din piatră, demolată în anii 1961-1962 de regimul comunist ateu și criminal). În 1923 a efectuat o călătorie sau vizită „ad-limina” la Roma, unde i s-a acordat titlul de „Asistent la Tronul Papal”, pe care o va repeta în luna mai 1925, împreună cu episcopii Iuliu Hossu și Alexandru Niculescu, de astădată în fruntea unui numeros grup de enoriași pelerini. Sub arhipăstorirea sa, în zilele de 15-16 iunie 1927 s-a sărbătorit aniversarea a 150 de ani de la întemeierea Episcopiei greco-catolice de Oradea, când Sfântul Părinte Pius al XI-lea i-a acordat distincția „Paliul arhiepiscopal”. Această memorabilă festivitate a fost „eternizată” prin încastrarea unei inscripții în peretele de nord al Catedralei Sfântul Nicolae, cuprinzând data întemeierii și a aniversării, numele lui Valeriu Traian Frențiu și al „gloriosului rege al României Ferdinand I”, împreună cu promisiunea solemnă de mărturisire a „credinței catolice” și a devotamentului către Scaunul Papal, personificat atunci de Papa Pius a XI-lea. A fost apreciat și de guvernul român, care în 1926 i-a acordat distincțiile de „Mare ofițer al Ordinului Coroanei României” și „Răsplata muncii pentru biserică”. În 1928 a organizat și patronat aniversarea centenară a întemeierii Liceului Samuil Vulcan din Beiuș, un adevărat eveniment cultural prin amploarea sa și prin notorietatea participanților, între care s-a numărat și generalul Berthelot. Cu sprijinul material al lui Valeriu Traian Frențiu s-au tipărit mai multe periodice („Vestitorul” care a apărut la Oradea, din 1925 cu nici o întrerupere până în 1948 și „Observatorul” la Beiuș, între 1928 și 1934). În vederea unei mai temeinice pregătiri a preoțimii, a mijlocit „ridicarea”, din 1922 a Seminarului greco-catolic din Oradea la rangul de Academie teologică, dotată cu profesori foarte instruiți, de pe băncile căreia au ieșit, până la desființarea sa în 1948, absolvenți cu solide cunoștințe de specialitate. În fruntea corului de la Catedrala Sfântul Nicolae l-a adus pe distinsul preot-profesor și compozitor Francisc Hubic, care a introdus acolo muzica bisericească cu acompaniament de orchestră, obișnuind să organizeze concerte în diferite localități din afara diecezei. Pe 5 septembrie 1937 a sfințit biserica din Mădăraș, iar pe 8 septembrie 1937 a sfințit și biserica din Istrău și Biserica greco-catolică din Bocșa.[2]

După decesul mitropolitului Alexandru Nicolescu în 1941, episcopul Valeriu Traian Frențiu a fost mutat în funcția de Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș, păstorind aici pe toată perioada războiului, lăsându-l la Oradea, în calitate de episcop-auxiliar pe Ioan Suciu. În 1947 a revenit la Oradea.

Sub prigoana comunistă[modificare | modificare sursă]

Circulara episcopală din 1947

La Oradea fost arestat pe 28 octombrie 1948 și dus în vila patriarhală de la Dragoslavele, transformată în lagăr pentru episcopii greco-catolici, iar de acolo, în urma refuzului de a trece la Biserica Ortodoxă Română, în februarie 1949, a fost dus la Mănăstirea Căldărușani. La Căldărușani episcopul Valeriu Traian Frențiu l-a consacrat episcop, în clandestinitate, pe Ioan Cherteș, în noaptea de Crăciun a anului 1949.[3]

Bătrânul episcop greco-catolic de Oradea, Valeriu Traian Frenţiu, un arhiereu martir în zeghe

Sfârșitul vieții[modificare | modificare sursă]

În 1950 a ajuns în Penitenciarul de la Sighet, unde, după 2 ani, nemaiputând suporta duritatea regimului de exterminare, a murit la 11 iulie 1952. Asemenea și celorlalți episcopi morți la Sighet, a fost înhumat într-o noapte, fără sicriu, într-o groapă comună din Cimitirul Săracilor. Mormântul i-a fost nivelat pentru a nu se mai cunoaște locul înhumării și pentru a se evita, mai târziu, pelerinajele la mormintele martirilor uciși în Sighet. Nu a fost judecat și nu a avut condamnare.

Memoria[modificare | modificare sursă]

Slujba de sfintire a bustului ridicat în Reşiţa natală, episcopului greco-catolic de Oradea, Valeriu Traian Frenţiu
Frescă din biserică cu chipul episcopului martir Valeriu Traian Frenţiu

În anul 2012, prin hotărârea Consiliului Local al municipiului Reșita, episcopul martir Dr. Valeriu Traian Frențiu a fost ales post-mortem cetățean de onoare al Reșiței, orașul în care s-a născut.[4]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Vicar foraneu: delegat al unei dieceze vecine care exercită o jurisdicție limitată și temporară asupra vicariatului apostolic.
  2. ^ Noi consacrari de biserici
  3. ^ Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, pp. 332 și 350.
  4. ^ Ziua de Vest, Episcopul Frențiu, omagiat la Reșița, 19 aprilie 2012.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]



Episcopii Bisericii Române Unite cu Roma
Făgăraș-Alba Iulia Arhiepiscopi Majori Lucian Mureșan
Mitropoliți Alexandru Sterca-Șuluțiu  · Ioan Vancea  · Victor Mihaly de Apșa  · Vasile Suciu  · Alexandru Nicolescu  · Alexandru Rusu  · Alexandru Todea  · Lucian Mureșan
Episcopi Atanasie Anghel  · Ioan Giurgiu Patachi  · Ioan Inocențiu Micu Klein  · Petru Pavel Aron  · Atanasie Rednic  · Grigore Maior  · Ioan Bob  · Ioan Lemeni  · Alexandru Sterca-Șuluțiu
Episcopi Auxiliari Vasile Aftenie  · Tit Liviu Chinezu  · Mihai Frățilă  · Claudiu-Lucian Pop
Oradea Mare Episcopi Meletie Covaci  · Moise Dragoș  · Ignatie Darabant  · Samuil Vulcan  · Vasile Erdeli  · Iosif Pop Silaghi  · Ioan Olteanu  · Mihail Pavel  · Demetriu Radu  · Valeriu Traian Frențiu  · Vasile Hossu  · Virgil Bercea
Episcop Auxiliar Ioan Suciu
Cluj-Gherla Episcopi Ioan Alexi  · Ioan Vancea  · Mihail Pavel  · Ioan Sabo  · Vasile Hossu  · Iuliu Hossu  · George Guțiu  · Florentin Crihălmeanu
Episcop Auxiliar Ioan Cherteș
Lugoj Episcopi Alexandru Dobra  · Ioan Olteanu  · Victor Mihaly de Apșa  · Demetriu Radu  · Vasile Hossu  · Valeriu Traian Frențiu  · Alexandru Nicolescu  · Ioan Bălan  · Ioan Ploscaru  · Alexandru Mesian
Maramureș Episcopi Alexandru Rusu  · Ioan Dragomir  · Lucian Mureșan  · Ioan Șișeștean  · Vasile Bizău