Județul Harghita

Harghita

— Județ —

Diverse imagini din județul Harghita

Stemă

Harghita (România)

Poziția geografică în România

Coordonate: 46°22′N 25°48′E / 46.36°N 25.8°E

Reședință

Componență

municipii
orașe
Comune

Guvernare

- președinte al Consiliului Județean Harghita[*]

Csaba Borboly

(UDMR, 2008)

- Prefect

Sándor Petres

Suprafață

- Total

6,639 km²

Populație (2011)

- Total

304,969 locuitori

- Densitate

46 loc./km²

Fus orar

UTC+2

Prefix telefonic

66

Indicativ autovehicule

HR

Locul după populație

32

Prezență online

http://www.judetulharghita.ro/
GeoNames

OpenStreetMap relation

Harta României cu județul Harghita indicat

Harghita (în maghiară Hargita) este un județ situat în estul Transilvaniei, în zona centrală a României. Reședința județului este municipiul Miercurea Ciuc. Conform datelor recensământului din 2011 populația județului este constituită din 82,89% etnici maghiari și 15,94% români, diferența fiind reprezentată de alte naționalități (circa 1,2%).

Județul a fost înființat în anul 1968 prin reorganizarea teritorială a Regiunii Mureș-Autonomă Maghiară (din raioanele Toplița, Gheorgheni, Odorheiu Secuiesc și Miercurea Ciuc). Cea mai mare parte a teritoriului județului de azi a făcut parte mai devreme din Județele (interbelice) Ciuc și Odorhei, respectiv din comitatele (antebelice) Ciuc și Odorhei (având reședințele la Miercurea Ciuc și la Odorheiu Secuiesc). Înainte de 1876 teritoriul județului de azi a făcut parte din Scaunul Secuiesc al Ciucului (cu scaunele filiale Giurgeu și Cașin) și din Scaunul Odorhei (cu scaunele filiale Brăduț și Cristuru Secuiesc).

Geografie[modificare | modificare sursă]

Încadrare[modificare | modificare sursă]

Județul Harghita (cu o suprafață totală de 6.610 kmp, reprezentând 2,8% din suprafața României) este situat în estul Transilvaniei și se învecinează cu județele Neamț și Bacău la est, la vest cu Mureș, la sud cu Brașov și Covasna, iar la nord cu județul Suceava.

Relief[modificare | modificare sursă]

Zona de munte[modificare | modificare sursă]

Sectorul vestic :

Munții Călimani situați în nordul defileului Mureșului cu altitudini mari, unele peste 2.000 m. (Vârful Pietrosu 2.102 m).
Munții Gurghiu dispuși între defileul Mureșului la nord, pasul Sicaș la sud, Depresiunea Giurgeului la est iar la vest dealurile Mureșului și Subcarpații Târnavelor.
Munții Harghitei formează un lanț lung de 70 km. și lat de circa 25 km. cu vârfurile Harghita Racu de 1.757 m, Harghita Ciceu de 1.759 m. și Harghita Mădăraș de 1.800 m. Ei se delimitează de pasul Sicaș și obârșia Târnavei Mari la nord, de linia localităților Feliceni, Văleni, Merești și Mărtiniș spre vest, iar spre sud de Depresiunea și Munții Baraolt pe linia localităților Herculian și Filia. În est limita trece pe la baza conului vulcanic Pietrosu și Depresiunea Ciucului.

Sectorul estic :

Munții Budacului se află în sud-estul Munților Bistriței între râurile Neagra Broștenilor, Borca și Bistricioara.
Munții Giurgeului se prezintă sub forma unei culmi prelungi între Munții Călimani la nord, depresiunile Borsec și Bilbor în est și nord-est, Munții Hășmaș în sud și depresiunea cu același nume la vest.
Munții Hășmaș dispuși între apele Bistricioarei și pârâul Lavardi.
Munții Ciucului situați la limita estică a Depresiunii Ciucului între obârșiile Oltului, Trotușului și Uzului.
Munții Perșani pătrund în județul Harghita prin culmile nordice situate pe valea pârâului Vârghiș.

Zona de deal[modificare | modificare sursă]

Dealurile Târnavei Mici se întind de la valea Nirajului până la pârâul Nicou Alb.
Dealurile Odorheiului având culmile Tăietrua, Cetatea Bădeni și Rez, dominante în partea vestică.

Zona depresionară[modificare | modificare sursă]

Depresiunea Giurgeului pe valea superioară a Mureșului cu o lungime de 40 km. și o lățime maximă de 25 km.
Depresiunea Ciucului este situată în partea centrală a Carpaților Orientali, drenată de cursul superior al Oltului și afluenții săi și se întinde pe o lungime de peste 50 km. și o lățime de 10 km.
Depresiunea Cașin se află în vestul Munților Ciuc, la limita cu Munții Bodoc și are o lungime de aproximativ 20 km.

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

Râuri[modificare | modificare sursă]

Oltul curge spre sud colectând o serie de afluenți cu debit mic: Pârâu Mare, Lunca Mare, Mădărașu Mare, Cozmeni, Frumoasa, Tușnad, Delnița.
Mureșul cu direcția nord și colectează pârâurile: Toplița, Jolotca, Călimănel, Borzont, Ditrău, Șumuleul Mare, Gălăuțaș.
Râul Târnava Mică având afluenții Creanga Mare și Corund.
Râul Trotuș
Râul Uz
Râul Vârghiș
Râul Homorod
Râul Cașin
Râul Bicaz

Lacuri[modificare | modificare sursă]

Lacul Sfânta Ana format în craterul unui fost vulcan.
Lacul Roșu, lac de baraj natural format în urma prăbușirii unui vârf de munte ce a blocat cursul unui râu.

Climă[modificare | modificare sursă]

Clima prezintă diferențieri importante în funcție de înălțime, vale, depresiune, curenți, dar , în principal se remarcă două tipuri:

climă continental moderată în dealurile subcarpatice, unde verile sunt calde și bogate în precipitații, iar iernile friguroase și uneori viscole. Temperatura medie vara, luna iulie este de 18 grade iar a iernii, luna ianuarie este de -5,5 grade Celsius.
climă montană specifică zonelor înalte în care verile sunt scurte, răcoroase și bogate în precipitații, iar iernile geroase, viscolite și cu un strat de zăpadă gros și stabil o perioadă îndelungată. Media temperaturilor este de 10 grade vara și -8 grade Celsius iarna.

Depresiunea Ciuc și Gheorgheni se individualizează din punct de vedere climateric datorită faptului că aici se constată un topoclimat specific, caracterizat prin frecvențe mari și persistențe îndelungate ale inversiunilor termice nocturne și de iarnă. Urmare a acestor fenomene, depresiunile respective se situează printre regiunile cele mai reci din țară, atât în perioada verii cât și a iernii.

Floră și faună[modificare | modificare sursă]

Flora în zona dealurilor bogată în specii de foioase: fag, carpenul, gorunul; pe culmile montane pe areale întinse și compacte se dezvoltă molidul, socul roșu, paltinul, coacăzul, scorușul; în depresiuni vegetație specifică formată din plante mezohigrofile și higrofile precum salcia, răchita, arinul, trestia, rogozul, coada calului etc.

Fauna foarte bogată și variată aici trăind: căprioara, lupul, vulpea, mistrețul, veverița, iepurele, dihorul, râsul, jderul, ursul, cerbul carpatin, acvila de munte, pițigoiul, mierla etc.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Descoperirile arheologice ne arată că teritoriul județului Harghita a fost locuit încă din paleolitic, trecând apoi la neolitic zona aparținea arealului culturii liniare, culturii Boian și Precucuteni. În eneolitic pe teritoriul județului pătrund comunitățile culturilor Tisa, Bodrogkeresztúr și apoi culturile amforelor sferice, iar trecerea la epoca bronzului îi aparține culturii Ciomortan, suprapusă de cultura Wietenberg. La începutul perioadei târzii a epocii bronzului pe teritoriul județului Harghita pătrund purtătorii culturii Noua. Prima vârstă a fierului este epoca în care se produc mari sinteze culturale, din care se vor cristaliza elementele de bază ale civilizației dacice.

După cucerirea romană din anul 106 î.Hr. teritoriul județului a intrat parțial, doar ținuturile vestice, în componența provinciei romane Dacia, cunoscând o dezvoltare diferențiată, cele estice rămânând în afara acesteia. Viața economică intensă este atestată de numeroasele descoperii monetare și de tezaure de la Borsec, Valea Strâmbă, Tibod, Cristuru Secuiesc. La mijlocul secolului al III-lea administrația și armata romană părăsesc provincia, urmând o perioadă plină de perturbații etnodemografice.

În secolul al IV-lea pe teritoriul județului Harghita, ca și în tot estul Transilvaniei se extinde complexul cultural Sântana de Mureș-Cerneahov, goții stăpânind politic o perioadă acest teritoriu. În secolul al VII-lea, după stabilirea avarilor în Transilvania, prin pasurile Carpaților Orientali a început pătrunderea slavilor sub presiunea cărora teritoriul avar s-a restrâns în secolul al VIII-lea și s-a limitat la cursul mijlociu al Mureșului și cel inferior al Târnavelor. Cercetările arheologice arată ca viața majorității așezărilor în perioada târzie a migrațiilor nu se stinge în secolul al VIII-lea. ci continuă secolele următoare când în secolul al XIII-lea aici apar primele așezări secuiești.

1366-1427-perioada formării Scaunelor Secuiești

1562 secuimea se răzvrătește împotriva împotriva taxelor impuse de Ioan Sigismund Zápolya dar răscoala a fost înfrântă și secuimea a fost destrămată și înglobată în sistemul uniformizat al județelor.

1657 începe campania pentru cucerirea tronului Poloniei bazată pe trupele secuiești, iar ca represalii Poarta Otomană ordonă atac devastator împotriva secuilor în anul 1661.

1691 Transilvania ajunge sub dominația Imperiului Habsburgic, deciziile importante se iau la Viena.

1694 tătarii intră prin pasul Ghimeș, devastează tot și iau ostateci.

1710 odată cu stabilirea administrației habsburgice se reconstruiește Cetatea Mikó (Miercurea-Ciuc).

1750-1762: În cadrul Graniței Militare sunt înființate Primul Regiment Secuiesc de Infanterie și Al Doilea Regiment Secuiesc de Infanterie, ceea ce stârnește nemulțumirea secuilor.

1764: Masacrul de la Siculeni. Refuzul secuilor de a se înrola în regimentele de grăniceri, parte a sistemului militar austriac, a culminat cu revolte violente. Acestea au fost reprimate de generalul Adolf von Buccow. Potrivit datelor istorice, aproximativ 200 secui au fost uciși în cursul evenimentelor.

1784 iau ființă comitatele Ciuc și Odorhei.

1819 se construiește primul drum pavat Miercurea Ciuc-Odorheiul Secuiesc.

1849 Imperiul Habsburgic scade treptat în putere, urmează o perioadă de relativă dezvoltate, aceasta amplificându-se la sfârșitul secolului al XIX-lea. Odată cu apariția primelor căi ferate ce traversează zona, secuimea începe o dezvoltare mai considerabilă, cu perioade mai grele marcate de primul și al II-lea război mondial.

Pe raza județului apar primele orașe, Odorheiul Secuiesc atestat în 1301 (atestat ca târg în 1485 și ca oraș în 1558) Gheorgheni atestat în 1333 (declarat oraș în 1905), Cristuru-Secuiesc atestat în 1395 (atestat ca târg în 1503 și ca oraș în 1559, decazut la statutul de târg în secolul XVII, decăzut la statutul de comună în 1886, declarat din nou oraș în 1956), orașul Miercurea Ciuc atestat ca târg în 1427 și ca oraș în anul 1558, Toplița atestat în 1567 (declarat oraș în anul 1956)^[2], Băile-Tușnad atestat în 1732 (declarat oraș 1968).

Demografie[modificare | modificare sursă]

Județul Harghita are o populație de 326.222 locuitori, din care peste 56% traiesc în mediul rural.

Structura etnică[modificare | modificare sursă]

Harta etnică a Județului Harghita, bazată pe recensământul din 2011.

Componența etnică a județului Harghita .

Români (12,6%)

Maghiari (82,89%)

Romi (4,51%)

În județul Harghita trăiesc 276.038 de etnici maghiari, adică 85,2% din totalul populației.

Maghiari - 276.038
Români – 45.870
Romi – 3.835

Harghita - evoluția demografică

Graficele sunt temporar indisponibile din cauza unor probleme tehnice.

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Sub aspect confesional majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici. Conform datelor recensământului din 2011 au fost înregistrați 200.663 de romano-catolici, 37.670 ortodocși, 36.760 reformați, 21.093 unitarieni ș.a.^[3]

Transport[modificare | modificare sursă]

Rețeaua căilor rutiere[modificare | modificare sursă]

Rețeaua căilor ferate[modificare | modificare sursă]

Tronsonul: Miercurea Ciuc-Sfântu Gheorghe-Brașov
Tronsonul: Miercurea Ciuc-Toplița-Deda
Tronsonul: Miercurea Ciuc-Comănești-Adjud

Economie[modificare | modificare sursă]

Exploatarea și prelucrarea lemnului în industria fabricării mobilierului joacă un rol important în economia județului Harghita. Bogăția subsolurilor în hidrominerale, gaze mofetice și ape termale are de asemenea o importanță economică prin valorificarea acestora în stațiunile balneoclimaterice Băile Harghita și Băile Tușnad, iar rezervele de ape minerale de diferite tipuri hidrochimice sunt valorificate pe scară industrială sub forma apelor minerale îmbuteliate Borsec, Perla Harghitei, Tușnad, Bilbor. Un aport deosebit în economia județului aduce și industria de textile, confecții și tricotaje, industria alimentară prin prelucrarea și industrializarea cărnii și a laptelui, agricultura prin valorificarea culturilor și creșterea animalelor, comerțul, serviciile și turismul.

Valorificarea produselor specifice zonei, ceramica populară de la Corund și Dănești și intensificarea agroturismului au de asemenea rolul lor în economia acestui județ.

Turism[modificare | modificare sursă]

Harghita este al optulea județ de pe traseul turistic Via Transilvanica, care începe în Județul Mehedinți, străbate Munții Carpați și Podișul Transilvaniei, și se încheie la Mânăstirea Putna din Județul Suceava. Principalele atracții turistice sunt:

Complexul baroc Șumuleu Ciuc
Mănăstirea Sfântul Ilie din Toplița
Biserica de lemn din Tulgheș
Biserica din Săcel
Castelul Mikó ce adăpostește Muzeul de Etnografie
Castelul Lăzarea
Băile Tușnad
Borsec
Băile sărate Praid
Lacul Sfânta Ana
Lacul Roșu
Cheile Bicazului
Poiana narciselor de la Vlăhița
Muntele de sare Praid
Mlaștina Dumbrava Harghitei
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș
Parcul Național Călimani

Politică[modificare | modificare sursă]

Județul Harghita este administrat de un consiliu județean format din 30 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de Csaba Borboly de la UDMR, iar componența politică a Consiliului este următoarea:^[4]

	Partid	Consilieri	Componența Consiliului
	Uniunea Democrată Maghiară din România	19
	Alianța Maghiară din Transilvania	4
	Partidul Social Democrat	3
	Partidul Național Liberal	2
	Partidul Oamenilor Liberi	2

Diviziuni administrative[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Listă de localități din județul Harghita.

Județul este format din 67 unități administrativ-teritoriale: 4 municipii, 5 orașe și 58 de comune. Lista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Harghita.

Stemă	Nume	Tip de localitate	Populație
Municipii și orașe
	Gheorgheni	municipiu	18.377
	Miercurea Ciuc	municipiu reședință de județ	38.966
	Odorheiu Secuiesc	municipiu	34.257
	Toplița	municipiu	13.929
	Borsec	oraș	2.585
	Băile Tușnad	oraș	1.641
	Bălan	oraș	6.115
	Cristuru Secuiesc	oraș	10.796
	Vlăhița	oraș	6.898
Comune
	Atid	comună	2.705
	Avrămești	comună	2.465
	Bilbor	comună	2.638
	Brădești	comună	1.915
	Ciceu	comună	2.679
	Ciucsângeorgiu	comună	4.839
	Ciumani	comună	4.328
	Corbu	comună	1.520
	Corund	comună	6.135
	Cozmeni	comună	2.115
	Cârța	comună	2.709
	Căpâlnița	comună	2.026
	Dealu	comună	3.907
	Ditrău	comună	5.483
	Dârjiu	comună	1.036
	Dănești	comună	2.292
	Feliceni	comună	3.297
	Frumoasa	comună	3.682
	Gălăuțaș	comună	2.498
	Joseni	comună	5.536
	Leliceni	comună	2.010
	Lueta	comună	3.439
	Lunca de Jos	comună	5.328
	Lunca de Sus	comună	3.242
	Lupeni	comună	4.473
	Lăzarea	comună	3.424
	Merești	comună	1.339
	Mihăileni	comună	2.644
	Mugeni	comună	3.491
	Mădăraș	comună	2.199
	Mărtiniș	comună	2.838
	Ocland	comună	1.293
	Plăieșii de Jos	comună	3.033
	Porumbeni	comună	1.805
	Praid	comună	6.502
	Păuleni-Ciuc	comună	1.831
	Racu	comună	1.607
	Remetea	comună	6.165
	Satu Mare	comună	1.995
	Secuieni	comună	2.644
	Siculeni	comună	2.726
	Subcetate	comună	1.832
	Suseni	comună	5.114
	Sâncrăieni	comună	2.526
	Sândominic	comună	6.110
	Sânmartin	comună	2.322
	Sânsimion	comună	3.482
	Sântimbru	comună	2.063
	Săcel	comună	1.253
	Sărmaș	comună	3.804
	Tomești	comună	2.563
	Tulgheș	comună	3.279
	Tușnad	comună	2.147
	Ulieș	comună	1.193
	Voșlăbeni	comună	1.929
	Vărșag	comună	1.580
	Zetea	comună	5.643
	Șimonești	comună	3.776

Note

^ Recensământul populației și al locuințelor 2011, județul Harghita - Date provizorii Arhivat în 13 noiembrie 2013, la Wayback Machine., harghita.insse.ro
^ „Czirják Károly-Istoria Orasului, Portal Toplita”. Arhivat din original la 13 ianuarie 2012. Accesat în 4 decembrie 2011.
^ „Institutul Național de Statistică: Rezultatele definitive ale recensământului populației din 2011”. Arhivat din original la 26 septembrie 2021. Accesat în 18 ianuarie 2016.
^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în 2 noiembrie 2020.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Județul Harghita, Monografie, Zoltán Makfalvi, Ladislau Vifkori. Editura Sport Turism București 1979.
Județul Harghita, Ioan Pisota, Silvia Iancu, Dragoș Bugă. Editura Academiei R.S.R. București 1976.
Etnii și confesiuni religioase în Regiunea de Dezvoltare Centru a României. Observații geodemografice, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, în Comunicări științifice, Vol. VI., Mediaș, 2007.
Repertoriul Arheologic al județului Harghita, Seria Monografii Arheologice II, Valeriu Cavruc. ISBN 973-99270-2-5.

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

Marc Aurel. Contribuții la istoria județului Harghita. Sfântu Gheorghe, Editura Eurocarpatica, 2000, 133 p. Volum de studii și articole alcătuit și îngrijit de Ana Dobreanu și Ioan Lăcătușu.