Județul Vrancea

Vrancea

— Județ —

Stemă

Vrancea (România)

Poziția geografică în România

Coordonate: 45°47′N 26°58′E / 45.79°N 26.97°E

Reședință

Componență

2 municipii
3 orașe
68 Comune

Guvernare

- președinte al Consiliului Județean Vrancea[*]

Nicușor Halici

(PSD, 24)

- Prefect

Marius-Eusebiu Iorga

Suprafață

- Total

4.857, 2% din suprafața totală a țării km²

Populație (2011)

- Total

323.080 locuitori

- Densitate

66,5 loc./km²

Fus orar

UTC+02:00

Prefix telefonic

37

Indicativ autovehicule

VN

Locul după populație

31

Prezență online

http://www.cjvrancea.ro
GeoNames

OpenStreetMap relation ID

Harta României cu județul Vrancea indicat

Vrancea este un județ în regiunile istorice Moldova (la nord de râul Milcov) și Muntenia (la sud de râul Milcov) din România. Județul are o suprafață de 4.863 km², iar reședința este municipiul Focșani. Principalele cursuri de apă sunt: Siret (între Adjud și Nămoloasa), Șușița, Putna, Milcov, Râmnicu Sărat (de la Ciorăști până la vărsarea sa în Siret). Cele mai mari altitudini le dețin vârfurile Lăcăuț (1776 m) și Goru (1784 m). Județul Vrancea se învecinează la nord-est, cu județul Vaslui, la est cu județul Galați, la sud-est cu județul Brăila, la sud cu județul Buzău, la vest cu județul Covasna și la nord cu județul Bacău. Județul este cuprins între coordonatele geografice 45°23’ și 46°11’ latitudine nordică și 26°23’ și 27°32’ longitudine estică, fiind situat în partea de sud-est a țării, la curbura Carpaților Orientali.

Etimologie

Nicolae Iorga și Simion Mehedinți considerau că denumirea Vrancea este de origine slavă - de la un cuvânt, însemnând gaură de butoi.^[1] Numele ar putea fi legat și de cuvântul slav vrana însemnând corb, Vrancea fiind cunoscută în vechime ca Țara Corbilor negri. Unii credeau verosimilă etimologia „francea”-„vrancea” în româna veche „frânc”, „frâncu” însemnând „occidental”, „franc”.^[2],și având în vedere vecinătatea zonei Vrancea cu zona populată în evul mediu de sași.^[3] Potrivit lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, originea numelui "Vrancea" ar fi fost traco-dacică și ar proveni de la cuvântul "vrana", care se traduce ca "pădure" sau "munte", ori poate de la cuvântul sanscrit "vran" („munte”).^[4]^[5]

Stemă

Stema județului este reprezentată de un scut roșu - albastru - gri, pe care se regăsesc, însoțite de soare și lună, simbolurile Moldovei și a Munteniei, capul de bour și, respectiv, acvila cu cruce de aur în cioc, care amintesc și de lupta pentru unificarea celor doua state românești, precum și un butoi și ciorchini de struguri, caracteristici pentru frumoasele podgorii și ponderea însemnată a viticulturii în județul Vrancea, iar în partea centrală a stemei, pe culoare galbenă, și pe text negru, se găsesc cuvintele Onoarea și patria.^[6]

Geografie

Dealuri de lângă râul Milcov, care desparte Moldova de Muntenia.

Dispus în trepte dinspre vest spre est, cuprinde Munții Vrancei (cu depresiunile intramontane Greșu și Lepșa), Dealurile Subcarpatice și Câmpia Siretului Inferior, mărginită la nord-est de Podișul Moldovei (Colinele Tutovei) și la sud–est de Câmpia Râmnicului.

Munții Vrancei sunt munți de încrețire, alcătuiți din culmi ce provin din fragmentarea platformei de eroziune de 1700 m (Goru - 1785, Lăcăuți – 1777, Giurgiu – 1720, Pietrosu – 1672, Zboina Frumoasă – 1657). Dealurile Subcarpatice, depresiunile colinare și dealurile de podiș cuprind dealurile înalte vestice (două șiruri între Valea Putnei și Valea Șușiței) depresiuni intradeluroase (transversal sau de-a lungul văilor Șușiței, Putnei și Milcovului, precum și la cumpăna apelor între bazinul Milcovului și Râmnei), dealurile înalte Măgura Odobeștilor – 966 m), glacisul subcarpatic, care face legătura între Dealurile Subcarpatice. Câmpia Siretului Inferior și Câmpia Râmnicului, se înclină spre est până la altitudinea de 20 m, la confluența Râmnicului Sărat cu Siretul. Câmpia Siretului reprezintă treapta cea mai de jos de pe teritoriul județului și se întinde între glacisul subcarpatic și râul Siret, cu suprafața înclinată de la vest la est și altitudinea cuprinsă între 20 m și 125 m.

Câmpia înaltă situată între glacis și o linie ce trece pe la Mărășești, Vânători, Milcovul, Tătăranu, Râmniceni și la est de Ciorăști, are o altitudine de 70 m în nord și 35 m în sud. Ea are aspectul unei suprafețe netede, ușor învălurită datorită prezenței unor conuri aluvionare între care câmpia formează depresiuni locale, cu exces de umiditate (bolta Voetin, Lacul Negru, aria de la est de Căiata) datorate adâncimii reduse la care se află stratul de apă. La nord de Valea Șușiței, aspectul câmpiei reprezintă forma unei prisme în trepte ce coboară către Lunca Siretului, iar în apropierea Adjudului, la terasele Siretului se adaugă cele ale Trotușului.

Câmpia joasă se întinde pe linia Mărășești, Vânători, Tătăranu, Râmniceni și de la est de Ciorăști până la albia Siretului, altitudinea ei fiind de 35–50 m în partea de nord și de 20–30 m în cea de sud. Este caracterizată printr-o suprafață relativ netedă, înclinată în aceeași direcție de scurgere a Siretului și este traversată de numeroase albii, meandre și depresiuni cu exces de umiditate, separate între ele prin grinduri teșite.

Din punct de vedere geologic, zona județului Vrancea aparține platformei Moesice, alcătuită din două etaje structurale: unul inferior ce corespunde fundamentului cristalin și unul superior ce corespunde cuverturii sedimentare. Șisturile cristaline, împreună cu o parte din învelișul lor sedimentar sunt străpunse de roci eruptive în cea mai mare parte acide (porfire) și de roci bazice. Fundamentul de șisturi cristaline este de vârstă mai veche decât Ordovicianul, probabil Precambrian. Cuvertura sedimentară din Platforma Moesică începe cu Silurianul și se termină cu Cuaternarul.

Prin lacune cu caracter regional, sedimentele s-au separat în mai multe cicluri de sedimente după erele geologice în care s-au depus de la Ordovician - Carbonifer până la Cuaternar. Partea bazală a Cuaternarului este reprezentată de pietrișuri, nisipuri și lentile argiloase, rezultat al depunerii materialului transportat de vastele conuri de dejecție din zona carpatică de curbură. Peste acestea este suprapus relieful caracteristic depozitelor fostelor albii respectiv pietrișuri și nisipuri cu grosimi cuprinse între 3 și 7 m în zona de câmpie. După migrarea albiilor, aceste sedimente au fost acoperite de depozite loessoide de natură deluvială-proluvială cu grosimi cuprinse între 2 și 8 m.

Rețeaua hidrografică a județului Vrancea măsoară 1756 km cursuri de apă codificate cu următoarele subbazine hidrografice principale:

Subbazinul Siret, 1.230 km²
Subbazinul Trotuș, 130 km²
Subbazinul Putna, 2.480 km²
Subbazinul Râmnicu Sărat, 673 km²

Total: 4.513 km²

Există în Vrancea 16 rezervații naturale cu o suprafață de 2862 ha din care cele mai cunoscute sunt Cheile Tișitei, Cascada Putnei, Râpa Roșie, Lacul Negru, Cheile Narujei, Căldările Zăbalei, Focul Viu de la Andreiașu, Dălhăuți, Lunca Siretului.

Terenurile agricole ale județului Vrancea se întind pe fâșia cuprinsă între malul drept al Siretului și poalele dealurilor subcarpatice ale Munților Vrancei. Deși clima este corespunzătoare culturilor de câmp, mai propice este cultura viței de vie (9,95% din podgoriile României) și producția de vinuri, Vrancea fiind cel mai mare județ viti-vinicol al țării, exportator în Europa, America și Japonia.

Flora

Flora cuprinde aproximativ 1500 de specii de plante având ca origini fitogeografice ținuturi din Orientul Îndepărtat până la Oceanul Atlantic și din nordul Eurasiei până la bazinul mediteranean. Numeroase specii sunt considerate monumente ale naturii, fiind ocrotite de lege (floarea de colț, bulbucii de munte, papucul doamnei, etc).

Fauna

Fauna cinegetică este bogată (cocoșul de munte, acvila țipătoare, corbul, cerbul, ursul, mistrețul, râsul la munte, popândăul la șes). În lacurile și râurile Vrancei găsim păstrăvul, molanul, boișteanul, mihalțul etc., cele 20 de fonduri de pescuit în apele de munte însumând aproximativ 250 km².

Seismicitate

Teritoriul județului este cea mai activă zonă seismică a României, cu cutremure anuale ale căror adâncimi focale sunt cuprinse între 80 și 160 km și, prin urmare, afectează regiuni largi.

Cutremurele cu epicentrul în Vrancea sunt cauzate de deplasările blocurilor de falie din apropiere. Au fost înregistrate cutremure devastatoare cu magnitudinea de la 7 la 8 pe scara Richter.

Cele mai mortale au fost cutremurul din Vrancea din 1977, care a ucis peste 1.500 de oameni în România și Bulgaria, și cutremurul din Vrancea din 1940, care a ucis peste 1.000 de oameni. Cel mai puternic a fost cutremurul din Vrancea din 1802, cu o intensitate estimată la 7,9 pe scara amplitudinii momentului, dar care a ucis doar 4 persoane. Alte cutremure notabile au fost cutremurul Vrancea din 1738, cutremurul Vrancea din 1838 și cutremurul Vrancea din 1986;

Istoric

Pentru prima dată denumirea Vrancea (Varancha) este atestată la 2 iulie 1431, într-un document descoperit de C.C. Giurescu și publicat în 1945 în „Revista Istorică Română” (p. 416), desemnând Țara împădurită sau Țara Neagră (apud Sava, Sava 2007: 149).^[7]

Din punct de vedere administrativ, reședința județului, Focșani, s-a format ca un singur oraș în urma Unirii Principatelor în 1859. Partea moldoveană fusese reședința ținutului moldovean Putna, iar cea sudică, a județului muntean Slam Râmnic. În 1864, orașul Focșani a fost unificat și a devenit reședința județului Putna. Teritoriul actual al județului Vrancea cuprinde cea mai mare parte a acelui județ Putna (excepție făcând comunele din nordul extrem, începând cu Sascut, care acum sunt în județul Bacău, precum și părți din județele Râmnicu-Sărat, Tecuci și Tutova.

Județul Vrancea a fost constituit în 1968, pe un teritoriu care la acea dată făcea parte din regiunile Bacău și Galați. La acea dată, cu ocazia organizării administrativ-teritoriale efectuate de regimul comunist, prin care s-a revenit la vechea împărțire pe județe, Vrancea și-a căpătat actualul nume, teritoriul său extinzându-se spre sud și sud-est prin încorporarea unei părți din fostul raion Râmnicu Sărat (se desființează regiunea Ploiești și apare județul Buzău) de la care au fost încorporate localitățile: Bălești, Chiojdeni, Ciorăști, Dumitrești, Jitia, Sihlea, Tâmboești, Slobozia Bradului și Vintileasca. Alte patru localități au fost alipite de la județul Bacău: Boghești, Corbița, Homocea și Tănăsoaia. De la raionul Brăila (fosta regiune Galați) s-au alipit comunele Măicănești și Râmniceni. Cu noua sa configurație se învecina cu județele: Vaslui la nord – est, Galați la est, Brăila la sud – est, Buzău la sud și sud – vest, Covasna la vest și Bacău la nord.^[8]

Județul Vrancea este atestat documentar pentru prima dată într-o scrisoare în limba latină din 2 iulie 1431 (document descoperit de istoricul Constantin C. Giurescu), în care voievodul Transilvaniei, Ladislau Apor, anunță pe judele Brașovului că Alexandru cel Bun a concentrat trupe spre Putna – versus Puttnam. Voievodul Apor a aflat știrea de la câțiva locuitori din Transilvania ce „au ieșit pe drumul Vrancei” („per viam Varancha”).

Istoricii și cercetătorii sunt de părere că acest cuvânt face parte din patrimoniul lexical traco-dac, VRAN însemnând pădure/munte. Poate acest lucru explică de ce în scrierile timpului, Vrancea mai era numită și „Pământul cu păduri bogate” sau „Pământul Negru”.

Vrancea poate fi considerată leagănul celui mai expresiv poem al etnogenezei românești, ”Miorița”. Una dintre cele câteva sute de variante ale baladei „Miorița”, regăsite în creația populară vrânceană, a fost culeasă pentru întâia oară de Alecu Russo la Soveja în 1846, trimisă lui Vasile Alecsandri și publicată în culegerea acestuia, „Poezii populare”.

Vrancea este un pământ cu o istorie bogată. Actualul județ Vrancea cuprinde, în proporție de două treimi, fostul Ținut Putna (mai târziu județ), având ca nucleu de constituire Țara Vrancei, la care s-a adăugat, în 1968, o parte din fostul județ Râmnicu-Sărat. Vrancea istorică, localizată în partea de nord-vest a județului, a existat ca stat țărănesc autonom, stăpânind în comun un singur trup de moșie, înainte de întemeierea Țării Românești și a Moldovei. Ținutul Putnei a intrat oficial în hotarele Moldovei, cu autonomia amintită, la 10 martie 1482, când Ștefan cel Mare a stabilit granița cu Țara Românească pe râul Milcov, adăugându-i-se ulterior, trei regiuni: Vrancea istorică, regiunea de răsărit (Olteni) și Ținutul Adjudului.

La 24 aprilie 1574, la Jiliște, lângă Focșani, Ion Vodă cel Cumplit (1572 – 1574) a obținut o victorie strălucită împotriva oștilor turcești. Istoria consemnează în aceste locuri și alte evenimente memorabile: trecerea prin Ținutul Putnei și prin Focșani a lui Mihai Viteazul în 1600, în drumul său victorios pentru realizarea visului unirii într-un singur stat a Țării Românești, Moldovei și Transilvaniei.

Între anii 1714 și 1734, vrâncenii au luptat împotriva cotropirii de către maghiari a unor munți dăruiți lor de către marele Voievod, iar în primele două decenii ale secolului XIX au luptat pentru ieșirea din „boieresc”, Vrancea fiind făcută danie vistiernicului Iordache Russet Roznovanu de către domnitorul Constantin Ipsilanti. Între evenimentele de seamă petrecute pe teritoriul județului Vrancea, se menționează și luptele de la Mărtinești și Focșani din timpul războiului ruso-turc din 1789.

După înlăturarea monopolului turcesc asupra comerțului exterior al Țării Românești și activarea portului Galați, spre care se îndreptau produsele agricole și manufacturiere din zonă, regiunea cunoaște o revigorare economică.

În perioada contemporană, Focșanii au fost simbolul libertății și demnității românești, al Unirii dintre Moldova și Țara Românească de la 24 ianuarie 1859, prin care s-au pus bazele statului modern român. Focșanii au fost centrul primelor instituții ale noului stat unificat român: Comisia Centrală și Curtea de Apel. Un alt reper istoric este Casa memorială Ion Roată, țăran ales membru al Divanului ad-hoc, care a fost direct implicat în Unirea Principatelor Române.

Remarcabilă este și unitatea de voință și acțiune a tuturor vrâncenilor din Războiul de Independență din anii 1877 – 1878.

Primul Război Mondial e consemnat în istoria Vrancei cu litere de aur. Aici se desfășoară, din Zboina Neagră și până în Valea Siretului, la Doaga, Muncelu, Cireșoaia, Străoane, Panciu, Străjescu, luptele eroice din vara anului 1917, care au culminat cu marea bătălie de la Mărășești. În timpul Primului Război Mondial, în iulie-august 1917, Europa a repurtat primele victorii asupra Germaniei pe câmpurile de luptă de la Mărăști și Mărășești, în Vrancea. Aceste victorii au dus la desăvârșirea statului național unitar român la 1 decembrie 1918.

Vrancea este locul cu cele mai importante memoriale și mausolee ridicate în onoarea jertfei eroilor Primului Război Mondial: Mărăști, Mărășești, Soveja și Focșani. Ca semn de recunoaștere a sacrificiilor făcute de orașul Mărășești, în august 1917, guvernul francez i-a acordat, doi ani mai tarziu, Crucea de Război a Franței.

După Marea Unire, odată cu efervescența vieții culturale românești, determinată de noul stadiu de dezvoltare socio-economică în care pășise România Mare, Vrancea, prin oamenii săi de cultură și știință afirmați pe plan național și european, prin instituțiile sale de învățământ și de artă, s-a remarcat ca unul dintre centrele importante ale spiritualității românești.

Urmând cursul firesc al progresului societății omenești din ultima jumătate a secolului al XX-lea, prin dezvoltarea economică, prin extinderea urbanizării în principalele sale localități, prin dimensiunea și varietatea fenomenului cultural, județul Vrancea a căpătat trăsăturile unui spațiu românesc modern, în care noul și vechiul, prezentul și trecutul formează un tot armonios și expresiv.

Diviziuni administrative

Articol principal: Listă de localități din județul Vrancea

Județul este format din 73 unități administrativ-teritoriale: 2 municipii, 3 orașe și 68 de comune. Lista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Vrancea.

Stemă	Nume	Tip de localitate	Populație
Municipii și orașe
	Adjud	municipiu	15.178
	Focșani	municipiu reședință de județ	66.648
	Mărășești	oraș	11.314
	Odobești	oraș	9.423
	Panciu	oraș	6.921
Comune
	Andreiașu de Jos	comună	1.461
	Biliești	comună	2.395
	Boghești	comună	1.264
	Bolotești	comună	5.203
	Bordești	comună	1.584
	Broșteni	comună	2.388
	Bârsești	comună	1.132
	Bălești	comună	1.938
	Chiojdeni	comună	2.352
	Ciorăști	comună	2.745
	Corbița	comună	1.598
	Cotești	comună	4.772
	Câmpineanca	comună	4.595
	Câmpuri	comună	3.443
	Cârligele	comună	3.378
	Dumbrăveni	comună	4.174
	Dumitrești	comună	4.089
	Fitionești	comună	2.318
	Garoafa	comună	4.432
	Golești	comună	4.885
	Gologanu	comună	2.705
	Gugești	comună	6.091
	Gura Caliței	comună	2.558
	Homocea	comună	7.312
	Jariștea	comună	4.027
	Jitia	comună	1.443
	Mera	comună	3.671
	Milcovul	comună	3.537
	Movilița	comună	3.476
	Măicănești	comună	3.826
	Negrilești	comună	1.464
	Nereju	comună	4.240
	Nistorești	comună	1.840
	Nănești	comună	1.849
	Năruja	comună	1.806
	Obrejița	comună	1.544
	Paltin	comună	1.968
	Ploscuțeni	comună	2.672
	Poiana Cristei	comună	2.618
	Popești	comună	2.814
	Pufești	comună	4.174
	Păulești	comună	1.815
	Păunești	comună	5.923
	Reghiu	comună	2.039
	Ruginești	comună	4.129
	Răcoasa	comună	3.148
	Răstoaca	comună	2.059
	Sihlea	comună	4.989
	Slobozia Bradului	comună	8.930
	Slobozia Ciorăști	comună	1.660
	Soveja	comună	2.007
	Spulber	comună	1.241
	Străoane	comună	3.435
	Suraia	comună	5.705
	Tulnici	comună	4.137
	Tâmboești	comună	3.151
	Tănăsoaia	comună	1.812
	Tătăranu	comună	3.910
	Urechești	comună	2.783
	Valea Sării	comună	1.899
	Vidra	comună	5.829
	Vintileasca	comună	1.724
	Vizantea-Livezi	comună	3.614
	Vrâncioaia	comună	2.162
	Vulturu	comună	6.873
	Vânători	comună	6.624
	Vârteșcoiu	comună	3.421
	Țifești	comună	5.028

Politică și administrație

Județul Vrancea este administrat de un consiliu județean format din 32 consilieri. În urma alegerilor locale din 2024, consiliul este prezidat de Nicușor Halici de la PSD iar componența politică a consiliului este următoarea:^[9]

	Partid	Consilieri	Componența Consiliului
	Partidul Național Liberal	13
	Partidul Social Democrat	13
	Alianța pentru Unirea Românilor	3
	Alianța Dreapta Unită	3

Populație

Componența etnică a Județului Vrancea

Români (92,2%)

Romi (1,8%)

Necunoscută (5,7%)

Altă etnie (0,3%)

Aceasta este populația județului Vrancea, înregistrată la diferite recensăminte, de-a lungul timpului:

1930: 262.560 locuitori;
1948: 290.183 locuitori;
1956: 326.532 locuitori;
1966: 351.292 locuitori;
1972: 379.660 locuitori;
2011: 340.310 locuitori;
2021: 335.312 locuitori;

Economia județului

Economia județului este una bine diversificată, și este bazată pe condițiile specifice dar și pe resursele naturale și de mediu existente în județ. Economia județului Vrancea este caracterizată de varietatea resurselor locale existente care pot fi atrase în activitățile economice și de tradiția în prelucrarea acestora. Județul este renumit pentru vinurile sale, fiind și cel mai mare producător din România. Peste 11% din suprafața județului este acoperită cu viță de vie. Cele mai cunoscute zone viticole ale județului sunt:

Panciu - 8.100 ha
Odobești - 7.000 ha
Cotești

Agricultura județului este reprezentată de cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase, cultivarea strugurilor, creșterea porcinelor și a păsărilor și exploatarea forestieră. Viticultura și vinificația sunt sectoare economice principale, județul Vrancea fiind parte din regiunea viticolă a Moldovei. Viticultura este o activitate economică tradițională a județului, care beneficiază și de condiții naturale favorabile. Vrancea, ca județ vitivinicol, ocupă la nivel național primul loc în funcție de suprafața viticolă și după producția de struguri și vin.

În centrele viticole din județul Vrancea există areale de producere a vinurilor albe și roșii de consum curent din soiurile Fetească Regală, Aligote, Băbească Neagră. Vinurile de calitate superioară se obțin din soiurile: Fetească Albă, Riesling Italian, Muscat Ottonel, Cabernet Sauvignon, Fetească Neagră și Merlot.

Infrastructură

Județul este traversat de drumul european E85 (drumul național DN2 care face legătura rutieră cu Bacău, Roman și Suceava (spre nord) și cu Buzău, București și Giurgiu (spre sud), și de A7 (Autostrada Moldovei) care face legătura rutieră cu Ploiești, Buzău, Focșani, Bacău, Pașcani, Suceava, Siret. De asemenea, județul este traversat de magistrala feroviară CFR 500 (București-Suceava).

Cultură

Vrancea posedă o varietate uriașă de meșteșuguri populare tradiționale precum: oieritul, cașul afumat, cioplitul lemnului, confecționarea de instrumente populare, ca fluierul sau buciumul, portul popular vrâncean și altele.

Cele mai cunoscute tradiții din Vrancea sunt:

Măștile tradiționale - practicate de cele mai multe ori, în zonele muntoase ale Vrancei, la Năruja, Nereju sau Vintileasca
Confecționarea diferitelor instrumente populare (fluier, caval, trișcă, cimpoi, bucium, ocarină), la Nistorești, Nereju și Spulber
Prelucrarea răchitei sau papurei la Suraia
Confecționarea de păpuși cu caș la Negrilești.

Costumul popular autentic vrâncean, sobru sau viu colorat, în funcție de vârstă, ornamentat discret, dar de efect, purtat cu mândrie și eleganță de localnici, ilustrează convingător continuitatea și unitatea cultural-etnografică.

Turism

Vrancea are un peisaj pitoresc, în care sunt ocrotite monumente ale naturii de o frumusețe aparte: Parcul Natural Putna - Vrancea, Cascada Putnei, Cheile Tișiței, Focul Viu de la Andreiașu de Jos, Căldările Zăbalei, Cascada Mișina de la Nistorești, Lacul Negru din Cheile Nărujei, Groapa cu Pini de la Tulnici, Muntele Goru.

Mausoleele de la Mărăști, Mărășești și Soveja, sau Casa memorială ”Moș Ion Roată” din Câmpuri, Casa Tudorei Vrâncioaia de la Bârsești, vorbesc despre istoria și legendele acestui ținut.

Tradiții și obiceiuri din județul Vrancea

Vrancea pastorală este și în prezent deținătoarea meșteșugurilor populare tradiționale, ce pot reprezenta un alt punct durabil al dezvoltării în județ.

Oieritul, cașul afumat, cioplitul lemnului (mica dogărie, tiparele și păpușarele de caș, troițele, obiectele gospodărești), olăritul, țesutul pânzei, stofei, ștergarelor și confecționarea (cusutul, brodatul), portului popular vrâncenesc,
Confecționare de instrumente populare (fluier, caval, trișcă, cimpoi, bucium, ocarină) din Nereju, Nistorești, Spulber și a autenticelor măști tradiționale din Nereju, Năruja, Vintileasca
Prelucrarea artistică a răchitei și papurei la Suraia
Confecționarea păpușilor din caș la Negrilești

Patrimoniu cultural valoros: mausoleele eroilor și vechile biserici din lemn

Județul Vrancea se remarcă printr-o serie de clădiri de patrimoniu, monumente, muzee și vestigii.

Primul Război Mondial reprezintă o etapă importantă în istoria Vrancei, întrucât aici s-au desfășurat luptele eroice din vara anului 1917, dovadă fiind impresionantele Mausoleele de la Mărăști, Mărășești, Soveja și Focșani, de pe Drumul de Glorie al Armatei Române în Primul Război Mondial.

Casa memorială Alexandru Vlahuță din satul Dragosloveni, comuna Dumbrăveni și Casa memorială Moș Ion Roată de la Câmpuri constituie o bogată zestre literară, etnografică și muzicală, și constituie importante atracții turistice ale județului.

Un element distinctiv pentru județul Vrancea sunt bisericile din lemn, printre puținele valori originale din Țara Vrancei. În prezent, în Vrancea există 40 de biserici de lemn, dintre care 18 au fost trecute pe lista Monumentelor Istorice, iar 21 dintre ele sunt înregistrate la Institutul Român de Istorie Culturală. Lăcașele vechi de sute de ani ascund comori ale artei românești post brâncovenești: pereți interiori sculptați, pridvoare deschise, clopotnițe deschise în partea superioară.

Drumul de glorie al Armatei Române din 1917

Articol principal: Lista monumentelor istorice din județul Vrancea

Cele mai importante monumente istorice sunt: Mausoleul Eroilor de la Focșani, care datează din anul 1926, Statuia Victoriei de la Tișița, care datează din anul 1934, cel mai cunoscut mausoleu al eroilor din România, cel de la Mărășești care datează din anii 1923-1924, 1936-1938, și mausoleele eroilor din comunele Răcoasa (satul Mărăști) și Soveja), care datează din anii 1928, respectiv 1929.

Obiective culturale cu potențial turistic

Casa memorială Alexandru Vlahuță din satul Dragosloveni, din comuna Dumbrăveni este momument istoric clasificat cu codul LMI VN-IV-m-B-06618, cu datare din secolul al XIX-lea.
Casa memorială Moș Ion Roată din satul Gura Văii, din comuna Câmpuri este monument istoric clasificat cu codul LMI VN-IV-m-B-06624, cu datare din secolul al XIX-lea.

Mass-media

Ziare și presă

Televiziune și radio

Atlas TV
Focus TV (Buzău)
Focus FM (Buzău)
Radio Dada Focșani
Tele M (Botoșani și Iași)
TVR Iași
TVSudEst (Buzău, Râmnicu-Sărat)

Frecvențe de radio locale

Kiss FM (88.7 MHz)
Radio ZU (89.4 MHz)
PRO FM (100.5 MHz)
Radio Impuls (95.3 MHz)
Digi FM (90.0 MHz)
Europa FM (105.8 MHz)
Itsy Bitsy (97.7 MHz)
Focus FM (97.0 MHz)
Radio Trinitas (93.0 MHz)

și posturile de radio oferite de Societatea Română de Radiodifuziune, precum:

Radio România Actualități (102.5 MHz)
Radio România Cultural (101.0 MHz)

Note

↑ Ștefan Borcea - De unde vine numele „Vrancea“ și de ce în trecut ținutului i se spunea „Țara Corbilor Negri“ în Adevărul 24 februarie 2015
↑ G. Mihăilă, Dicționar al limbii române vechi, București, 1974, pag. 101-102.
↑ Sorin Mitu, Imagini europene și mentalități românești, Cluj 2000, pag. 16 și urm.
↑ „Cât de adevărată este legenda Vrîncioaiei, care şi-a pus flăcăii să adune oşti pentru Ştefan cel Mare”. historia.ro. Accesat în 19 decembrie 2025.
↑ „Pe urmele babei Vrancioaia” (în Romanian). jurnalul.ro. Accesat în 19 decembrie 2025.
↑ „Simboluri ascunse ale stemelor judeţelor României: Leul din aur, sabia lui Pavel Chinezul sau gluma despre emblema din Mehedinţi „Mincinoşi şi Hoţi"”. adevarul.ro. 10 februarie 2015. Accesat în 19 decembrie 2025.
↑ Arhivat în 14 aprilie 2017, la Wayback Machine.| Tamara Daniela MOCANCA, Țara Vrancei, dincolo de legenda Tudorei Vrâncioaia și a celor șapte feciori
↑ „copie arhivă”. Arhivat din original la 2 aprilie 2017. Accesat în 16 aprilie 2017.
↑ Ziarul de Vrancea (28 iunie 2024). „Consilierii județeni din Vrancea pentru mandatul 2024-2028, au intrat în posesia certificatelor doveditoare a calității menționate”. Ziarul de Vrancea. Accesat în 8 septembrie 2024.

Lectură suplimentară

Județul Vrancea, Horia Grumăzescu, Ioana Ștefănescu, Ed. Acad. RSR, 1970
Vrancea: geografie istorică, toponimie și terminologie geografică, Ion Conea, Editura Academiei Române, 1993
Locuri și legende vrîncene, Simion Hârnea, Sport-Turism, 1984
Zona etnografică Vrancea, Tancred Bănățeanu, Georgeta Stoica, Editura Sport-Turism, 1988
Ținutul Vrancei: etnografie, folklor, dialectologie, Ion Diaconu, Paula Diaconu Bălan, Editura pentru Literatură, 1969
Țara Vrancei - o istorie a obștilor răzășești, Cezar Cherciu, 2015 - recenzie