Floarea-reginei
| Floarea-reginei | |
| Clasificare științifică | |
|---|---|
| Supradomeniu | Biota |
| Domeniu | Eukaryota |
| Regn | Plantae |
| Subregn | Viridiplantae |
| Infraregn | Streptophyta |
| Diviziune | Tracheophytes |
| Subdiviziune | Spermatophytes |
| Ordin | Asterales |
| Familie | Asteraceae |
| Subfamilie | Asteroideae |
| Trib | Gnaphalieae |
| Subtrib | Antennariinae |
| Gen | Leontopodium |
| Nume binomial | |
| Leontopodium nivale | |
| Hand.-Mazz., 1927 | |
| Sinonime | |
| Leontopodium alpinum Cass., 1822 | |
| Modifică date / text | |
Floarea-reginei (Leontopodium alpinum Cass.), numită și floarea-de-colț, este o specie de plantă erbacee, perenă, din genul Leontopodium Cass., familia Asteraceae.
Numele Leontopodium vine din grecescul léon=leu și pódion=picioruș.[1]

Caracteristici
[modificare | modificare sursă]
Planta este lânat-tomentoasă, înaltă de 5 – 20 cm, cu inflorescențe compuse din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb - argintii, lânos - păroase.[2] Dacă în România planta ajunge doar până la înălțimea de maximum 20 cm, ea poate crește în alte țări până la 50 – 80 cm.[3] Inflorescența este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici și care iau forma unei steluțe.Aceasta este formată până la zece inflorescențe cu numeroase și minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfățișarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelați, argintii, ce îi conferă o eleganță deosebită. Perioada de înflorire este iulie - august.
Habitat
[modificare | modificare sursă]Crește în munți calcaroși, în pajiști de pe versanți abrupți și însoriți sau pe stânci. În România, crește în Munții Carpați, fiind declarată monument al naturii din 1933[3] și ocrotită prin lege. Floarea reginei poate fi întâlnită în Munții Maramureșului, Munții Rodnei, Obcinele Bucovinei, Munții Rarău, Ceahlău, Munții Ciucaș, Munții Bucegi, Munții Făgăraș, Munții Retezat, Munții Căpățânii, Parcul Național Cozia și în Parcul Național Buila-Vânturarița.
În afara spațiului românesc, floarea-reginei înfrumusețează zone din Abruzzi, Alpi, Munții Balcani, Munții Carpați, Munții Pirinei, precum și din Asia Centrală și de Est.
Denumiri
[modificare | modificare sursă]Mai este cunoscută și ca Floare-de-colț (denumire introdusă în perioada comunistă) sau cu denumirea germană, Edelweiß.
Conform Dicționarului de sinonime, pentru floarea-reginei (Leontopodium alpinum) există și următoarele denumiri: albumeală, albumiță, floare-de-colț, (rar) edelvais, (reg.) flocoșele (pl.), steluță, floarea-doamnei.În unele locuri se mai numește și :tudeliță, talpa mâței, steluță de munte, flocoșele, siminoc,mucezeală.[4]
Galerie
[modificare | modificare sursă]Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Pârvu, Constantin (). Enciclopedia Plantelor plante din flora României. II D-L. Editura Tehnică. p. 2003. ISBN 973-31-2141-X.
- ↑ Dicționar Enciclopedic, 1996, Vol.II. D-G, Ed. Enciclopedică, pg. 334
- 1 2 Revista Taifasuri , nr. 183, pag. 30
- ↑ Pârvu, Constantin (). Enciclopedia Plantelor Plante din flora României. II D-L. Editura Tehnică. p. 202-203. ISBN 973-31-2141-X.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Floarea-reginei la Wikimedia Commons
