Comuna Măicănești, Vrancea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Măicănești
—  comună  —
Măicănești se află în România
Măicănești
Măicănești
Măicănești (România)
Poziția geografică
Coordonate: 45°30′6″N 27°29′27″E / 45.50167°N 27.49083°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețStema Vrancea.svg Vrancea

SIRUTA176613

ReședințăMăicănești
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Măicănești[*]Răzvan-Adrian Pascu[*][3] (PNL, octombrie 2020)

Suprafață
 - Total145 km²

Populație (2011)[1][2]
 - Total 5522 locuitori
 - Densitate18 loc./km²

Fus orarUTC+2

Localități înfrățite
 - Wolnzach, Germania

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Poziția localității Măicănești
Poziția localității Măicănești

Măicănești este o comună în județul Vrancea, Muntenia, România, formată din satele Belciugele, Măicănești (reședința), Râmniceni, Slobozia Botești, Stupina și Tătaru.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în sud-estul județului, la limita cu județele Brăila, Galați și Buzău, aflându-se pe malul drept al râului Râmnicu Sărat, aproape de vărsarea acestui râu în Siret.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Numele comunei Măicănești provine de la căpitanul Nicolae Măicănescu, un ofițer decorat cu ordinul „Mihai Viteazul” în Primul Război Mondial.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Măicănești

     Români (93,51%)

     Romi (1,82%)

     Necunoscută (4,64%)

     Altă etnie (0,02%)



Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Măicănești

     Ortodocși (93,62%)

     Necunoscută (4,64%)

     Altă religie (1,73%)

     Adventiști (1,36%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Măicănești se ridică la 5.522 locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 5.295 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (94,68%), cu o minoritate de romi (2,14%). Pentru 3,18% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,63%), cu o minoritate de adventiști (1,36%). Pentru 3,57% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[4]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Măicănești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Răzvan-Adrian Pascu[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[5]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Alianța PNL-USR-PLUS10          
Partidul Social Democrat3          


Dezvoltare și economie[modificare | modificare sursă]

În fiecare duminică, se organizează târgul din centrul Măicăneștiului. Comuna are: ca suprafață: 16523 ha; intravilan: 523 ha; extravilan: 16000 ha ; populație: 5522; gospodării: 2500; locuințe: 2910; grădinițe: 4; școli: 6. Comuna are trotuare reabilitate în 2019, în Râmniceni, Tătaru și Măicănești, o stradă reabilitată (DN23B) în iulie 2019. Investițiile în curs de implementare sunt: -Stație de epurare; -Rețele colectare; -Canalizare în comuna Măicănești satul Măicănești; -Reabilitare școală în Râmniceni și extindere școală Măicănești; -Reabilitare grădiniță Măicănești; -Studiu de fezabilitate la alimentarea cu apă sat Slobozia-Botești; -Reabilitarea a 2 școli și a 2 grădinițe; -Alimentare apă sat Slobozia-Botești; -Canalizare și stație epurare sat Măicănești; În satul Măicănești se află o stație de gaz. Din decembrie 2020 este în lucru inaugurarea Profi Loco. Digul de apărare Măicănești-Ramniceni a fost finalizat în 2013.

Transport[modificare | modificare sursă]

Este traverastă de șoseaua națională DN23, care leagă Focșaniul de Brăila. La Măicănești, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN23B care duce spre vest la Ciorăști și din DN23B se ramifică la Tătaru șoseaua județeană DJ204B, care duce vest la Tătăranu.

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era reședința plășii Marginea de Jos a județului Râmnicu Sărat și era formată din satele Măicănești, Tătaru, Belciugu, Grădinile-Gârlești și Crângeni, cu o populație de 2050 de locuitori. În comună funcționau două biserici — una la Măicănești și cealaltă la Tătaru, ultima datând din 1842 — și două școli — una de băieți, cu 97 de elevi, și una de fete, cu 38 de eleve.[6] La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Râmniceni, cu satele Râmniceni și Slobozia-Râmniceni, cu 1523 de locuitori, și în care funcționau o biserică zidită în 1834 și o școală mixtă cu 121 de elevi.[7]

Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Măicănești în aceeași plasă, cu 1302 locuitori în satele Bolboaca, Belciug, Gârleasca, Măicănești, Tătaru și în cătunele Crângeni și Grădinile.[8] Comuna Râmniceni, din aceeași plasă, cu satele Râmniceni și Slobozia-Botești, avea 1577 de locuitori.[9]

În 1950, comunele au fost arondate raionului Măicănești (comuna Măicănești fiind reședința acestuia) din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Galați; în 1956, raionul Măicănești s-a desființat și cele două comune au trecut la raionul Brăila, regiunea Galați. În 1968, ele au trecut la județul Vrancea, iar comuna Râmniceni s-a desființat, satele ei fiind arondate comunei Măicănești, în timp ce satul Crângeni a fost arondat comunei Nămoloasa din județul Galați.[10][11]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Singurul obiectiv din comuna Măicănești inclus în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monument de interes local este monumentul eroilor din Războiul Ruso-Turc (1877–1878) ridicat în 1912 în fața primăriei din satul Măicănești.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă 
  4. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  6. ^ Lahovari, George Ioan (). „Măicănești, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 267–268. 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (). „Rîmniceni, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 238–239. 
  8. ^ „Comuna Măicănești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  9. ^ „Comuna Râmniceni în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  10. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  11. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Monografia comunei Măicănești, Constantin Gh Manole, Editura Terra, Focșani, 2006