Charles Louis Alphonse Laveran

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Charles Louis Alphonse Laveran
Charles Laveran nobel.jpg
Charles Louis Alphonse Laveran
Date personale
Născut[4][5][6][7][7][8][9][10][11][12] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[13] Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani)[14][4][6][7][7][8][9][10][11][12] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[13] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Montparnasse Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic
profesor[*]
microbiolog[*]
parazitolog[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniumalarie
medicină  Modificați la Wikidata
InstituțieInstitutul Pasteur[*]  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din Strasbourg
Lycée Louis-le-Grand  Modificați la Wikidata
OrganizațiiSocietatea Regală din Londra
Academia Franceză de Științe[1]
Société zoologique de France[*]
Académie Nationale de Médecine[*][1]  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină ()[2][3]
Cothenius Medal[*] ()
membru străin al Royal Society[*]
Comandor al Legiunii de Onoare[*] ()[1]  Modificați la Wikidata
Semnătură
LaveranSignature.jpg
Medalia Premiului Nobel

Charles Louis Alphonse (Alfons) Laveran (n. ,[4][5][6][7][7][8][9][10][11][12] Paris, Franța[13] – d. ,[14][4][6][7][7][8][9][10][11][12] Paris, Franța[13]) a fost medic militar și parazitolog francez, pionier al medicinei tropicale. Este cunoscut pentru faptul de a fi descoperit acele parazite protozoare care produc malaria, pentru care i s-a decernat Premiul Nobel pentru Medicină în 1907.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Laveran s-a născut pe 18 iunie 1845 la Paris, ca fiu al lui Louis Théodore Laveran, medic militar și profesor la École de Val-de-Grâce. În 1863 a fost înscris la o Institutul de Medicină Generală din Strasbourg, iar în 1866 începe să studieze pe la spitalele din marele oraș alsacian. Promovează în 1867 cu teza Regenerarea nervilor.

În 1870, în timpul războiului franco-german, activează la Metz ca medic-ofițer. În 1874 obține catedra de Patologie Militară și Epidemiologie de la École de Val-de-Grâce, unde fusese tatăl său. În perioada 1878 - 1883 a fost trimis în Algeria, unde începe studiile în domeniul malariei.

În 1884, Laveran devine profesor de Igienă Militară la École de Val-de-Grâce. În 1894 devine medic-șef (ofițer) la spitalul militar din Lille, ulterior avansează ca director în serviciul sanitar al Armatei a XI-a în Nantes.

Laveran se căsătorește în 1885 cu Sophie Marie Pidancet. Nu au avut copii.

În perioada 1896 - 1907, Laveran lucrează la Institutul Pasteur din Paris.

Laveran s-a stins din viață la 77 de ani. A fost înhumat la cimitirul parizian Montparnasse.

Contribuții[modificare | modificare sursă]

Una din principalele sale domenii de cercetare a fost malaria. În 1880, pe când lucra la spitalul militar din Constantine, Algeria, Laveran a descoperit ca această maladie este cauzată de un protozoar: pentru prima dată unui protozoar i se atribuie cauza unei îmbolnăviri.

În 1882 descoperă acest agent cauzator al malariei în sângele unui pacient. Rezultatele cercetărilor sale sunt prezentate unui for științific din Roma. Laveran dobândește o răsunătoare faimă internațională.

Pe când activa la Institutul Pasteur din Paris, a efectuat studii asupra unor agenți patogeni ca: hematozoare, trepanozomi și alte unicelulare din genul Plasmodium.

În 1908, Laveran fondează Societatea de Patologie Exotică, căreia timp de 12 ani i-a fost președinte..

Distincții și aprecieri[modificare | modificare sursă]

În 1889 primește, pentru descoperirea agentului cauzator al malariei, Premiul Bréant din partea Academiei de Științe.

În 1907, "ca apreciere a cercetărilor sale în privința rolului de agent patogen jucat de protozoare (unicelulare)", i se acordă Premiul Nobel pentru Medicină. Jumătate din banii câștigați îi acordă Institutului Pasteur pentru extinderea acestuia prin fondarea Laboratorului de Medicină Tropicală.

Laveran a fost ales membru în diferite foruri științifice:

În cinstea sa, Spitalul Militar din Marsilia îi poartă numele.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • 1875: Traité des maladies et épidémies des armées;
  • 1884: Traité des fièvres palustres avec la description des microbes du paludisme;
  • 1904: Trypanosomes and trypanosomiasis.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Baza de date Léonore 
  2. ^ The Nobel Prize in Physiology or Medicine 1907 (în engleză), Nobel Foundation[*], accesat în  
  3. ^ Table showing prize amounts (PDF) (în engleză), Nobel Foundation[*], aprilie 2019, accesat în  
  4. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b Charles Louis Alphonse Laveran, Baza de date Léonore, accesat în  
  6. ^ a b c d Charles Louis Alphonse Laveran, Comité des travaux historiques et scientifiques, accesat în  
  7. ^ a b c d e f g h Charles Louis Alphonse Laveran, Find a Grave, accesat în  
  8. ^ a b c d Charles LAVERAN, Académie Nationale de Médecine, accesat în  
  9. ^ a b c d Charles Louis Alphonse Laveran, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  10. ^ a b c d Alphonse Laveran, Gran Enciclopèdia Catalana 
  11. ^ a b c d Alphonse Laveran, GeneaStar[*] 
  12. ^ a b c d Alphonse Laveran, Roglo 
  13. ^ a b c d Лаверан Шарль Луи Альфонс, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  14. ^ a b Лаверан Шарль Луи Альфонс, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Charles Louis Alphonse Laveran