Karl von Frisch

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Karl von Frisch
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Viena, Austro-Ungaria[5] Modificați la Wikidata
Decedat (95 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
München, Germania[6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatFriedhof am Perlacher Forst[*] Modificați la Wikidata
PărințiAnton von Frisch[*]
Marie von Frisch[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriHans von Frisch[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Austria.svg Austria Modificați la Wikidata
Ocupațieapicultor[*]
etolog[*]
profesor universitar Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniuetolog
InstituțieUniversitatea Ludwig Maximilian din München
Universitatea din Graz
Universitatea din Wrocław
Universitatea din Rostock  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din Viena
Universitatea Ludwig Maximilian din München  Modificați la Wikidata
OrganizațiiUniversitatea Ludwig Maximilian din München
Universitatea din Graz
Universitatea din Wrocław
Universitatea din Rostock  Modificați la Wikidata
SocietățiSocietatea Regală din Londra
Academia Leopoldină
Academia Regală Suedeză de Științe
Academia Americană de Arte și Științe[*]
Academia Regală Neerlandeză de Arte și Științe
Bavarian Academy of Sciences and Humanities[*]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]
Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină ()[7][8]
Bavarian Order of Merit[*]
Ring of Honour of the city[*]
Marea Cruce a Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania[*]
Kalinga Prize[*] ()
Premiul Balzan[*] ()
Lieben Prize[*] ()
Bavarian Maximilian Order for Science and Art[*] (Modificați la Wikidata
Semnătură
Autogramm v. Frisch.jpg

Karl Ritter von Frisch (n. 20 noiembrie 1886 – d. 12 iunie 1982) a fost un etolog austriac, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină pe 1973, împreună cu Nikolaas Tinbergen și Konrad Lorenz.

Munca sa s-a concentrat pe cercetarea percepției senzoriale ale albinei melifere, el fiind unul dintre primii cercetători care au descifrat semnificația dansului albinelor. Teoria sa a fost la început contestată de alți oameni de știință, și primită cu scepticism. Recent însă s-a demonstrat clar că este corectă.[9]

Viața[modificare | modificare sursă]

Karl von Frisch a fost fiul chirurgului și urologului Anton Ritter von Frisch (1849-1917) și al soției sale, Marie, născută Exner. A fost cel mai tânăr din patru copii, toți deveniți profesori universitari. A studiat la Viena cu Hans Leo Przibram și la München cu Richard von Hertwig, la început în domeniul medicinei, dar mai târziu în cel al științelor naturale. A obținut doctoratul în 1910 și în același an a început să lucreze ca asistent în departamentul de zoologie de la Universitatea din München. În 1912 a devenit lector de zoologie și anatomie comparată, iar în 1919 a devenit profesor universitar. În 1921 s-a transferat la Universitatea din Rostock ca profesor de zoologie și director de institut. În 1923 a acceptat o ofertă din partea Universității din Breslau, de unde s-a întors în 1925 la Universitatea din München, unde a condus institutul de zoologie. După distrugerea institutului în al Doilea Război Mondial, s-a mutat la Universitatea din Graz în 1946, rămânând acolo până în 1950 când s-a reîntors la proaspăt redeschisul institut zoologic din München. S-a pensionat în 1958 dar și-a continuat cercetările.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Karl von Frisch”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b „Karl von Frisch”, data.bnf.fr, accesat în  
  3. ^ a b Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ a b SNAC, accesat în  
  5. ^ „Karl von Frisch”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ „Karl von Frisch”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/medicine/laureates/1973/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ^ J.R. Riley, U. Greggers, A.D. Smith, D.R. Reynolds, and R. Menzel (12 mai 2005) "Letters to Nature: The flight paths of honeybees recruited by the waggle dance," Nature, vol. 435, paginile 205-207.