George Hoyt Whipple
| George Hoyt Whipple | |
![]() | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4] Ashland(d), New Hampshire, SUA |
| Decedat | (97 de ani)[1][2][3][4] Rochester, SUA |
| Înmormântat | Cementerio de Mount Hope[*][5] |
| Cetățenie | |
| Ocupație | medic patolog[*] |
| Limbi vorbite | limba engleză |
| Activitate | |
| Rezidență | Whipple House[*][6] |
| Domeniu | medicină biochimie patologie |
| Instituție | Universidad de Rochester[*] Universitatea din California |
| Alma Mater | Universitatea Yale Școala de medicină Johns Hopkins[*] Phillips Academy[*] Universitatea Johns Hopkins |
| Organizații | Academia Leopoldină Academia Regală de Medicină a Belgiei[*] Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*] American Philosophical Society[*] |
| Doctoranzi | Ernest William Goodpasture[*] |
| Premii | Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină ()[7][8] Medalla Jessie Stevenson Kovalenko[*] ()[9] George M. Kober Medal[*] ()[10] |
| Modifică date / text | |

George Hoyt Whipple (n. , Ashland(d), New Hampshire, SUA – d. , Rochester, SUA) a fost un medic, patolog și cercetător american în domeniul biomedical. În 1934, împreună cu George Richards Minot și William Parry Murphy, a primit Premiul Nobel pentru Medicină pentru descoperiri privind tratamentul ficatului în caz de anemie.
A efectuat cercetări sistematice în domeniul pigmenților biliari și a realizat o dietă împotriva anemiei pernicioase. A efectuat teste pe câini (cărora le-a provocat anemie prin prelevarea unei cantități de sânge) și cărora prin alimentarea cu carne (în special ficat, care este bogat în fier), fasole, le-a stimulat generarea de eritrocite. La stabilirea acestui regim alimentar au mai efectuat studii și colaboratorii săi Minot și Murphy. Astfel, Whipple a ajuns la concluzia că fierul joacă un rol important în producția de globule roșii de către măduva oaselor.
Mai târziu, Arzt W. Castle a pus în evidență o substanță aflată în sucul gastric (factor intrinsec) care inhibă anihilarea vitaminei B12 din acidul gastric și astfel această vitamină este resorbită în intestinul subțire, ccea ce este vital pentru producerea de eritrocite. În 1948 și în anul următor, Karl August Folkers și Alexander Todd au pus în evidență și factorul extrinsec, aflat la nivelul ficatului.
În 1907, Whipple a descris ceea ce ulterior avea să fie denumită maladia Whipple.
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Andrew Bell. „George H. Whipple” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
- 1 2 „George Whipple” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- 1 2 „George Hoyt Whipple” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în .
- 1 2 „George Hoyt Whipple” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. . OL 19088695W. Wikidata Q237227. Accesat în .
- ↑ „George Hoyt Whipple” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în .
- ↑ „George Hoyt Whipple”. National Register of Historic Places[*]. OL 1501675A. Wikidata Q3719.
- ↑ „The Nobel Prize in Physiology or Medicine 1934”, nobelprize.org, Fundația Nobel, accesat în
- ↑ „The Nobel Prize amounts”, nobelprize.org, Fundația Nobel, accesat în
- ↑ https://www.nasonline.org/programs/awards/kovalenko-medal.html. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ https://aap-online.org/kober/. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor)
