George Hoyt Whipple

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
George Hoyt Whipple
George Whipple nobel.jpg
Date personale
Născut[3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Ashland⁠(d), New Hampshire, SUA Modificați la Wikidata
Decedat (97 de ani)[3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Rochester, New York, New York, SUA Modificați la Wikidata
Înmormântat Mount Hope Cemetery[*][[Mount Hope Cemetery (cemetery in Rochester, New York)|​]] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the United States.svg SUA Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic
patolog[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniumedicină
biochimie  Modificați la Wikidata
Instituție University of Rochester[*][[University of Rochester (private, nonsectarian, research university in Rochester, New York, United States)|​]]
Universitatea din California  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea Yale
Școala de medicină Johns Hopkins[*]
Phillips Academy[*][[Phillips Academy (preparatory school in Andover, Massachusetts, United States)|​]]
Universitatea Johns Hopkins  Modificați la Wikidata
OrganizațiiAcademia Leopoldină
Academia Regală de Medicină a Belgiei[*]
Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*]  Modificați la Wikidata
Doctoranzi Ernest William Goodpasture[*][[Ernest William Goodpasture (American pathologist and physician)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină ()[1][2]
Jessie Stevenson Kovalenko Medal[*][[Jessie Stevenson Kovalenko Medal (award)|​]] ()  Modificați la Wikidata
Medalia Premiului Nobel

George Hoyt Whipple (n. ,[3][4][5][6] Ashland⁠(d), New Hampshire, SUA – d. ,[3][4][5][6] Rochester, New York, New York, SUA) a fost un medic, patolog și cercetător american în domeniul biomedical. În 1934, împreună cu George Richards Minot și William Parry Murphy, a primit Premiul Nobel pentru Medicină pentru descoperiri privind tratamentul ficatului în caz de anemie.

A efectuat cercetări sistematice în domeniul pigmenților biliari și a realizat o dietă împotriva anemiei pernicioase. A efectuat teste pe câini (cărora le-a provocat anemie prin prelevarea unei cantități de sânge) și cărora prin alimentarea cu carne (în special ficat, care este bogat în fier), fasole, le-a stimulat generarea de eritrocite. La stabilirea acestui regim alimentar au mai efectuat studii și colaboratorii săi Minot și Murphy. Astfel, Whipple a ajuns la concluzia că fierul joacă un rol important în producția de globule roșii de către măduva oaselor.

Mai târziu, Arzt W. Castle a pus în evidență o substanță aflată în sucul gastric (factor intrinsec) care inhibă anihilarea vitaminei B12 din acidul gastric și astfel această vitamină este resorbită în intestinul subțire, ccea ce este vital pentru producerea de eritrocite. În 1948 și în anul următor, Karl August Folkers și Alexander Todd au pus în evidență și factorul extrinsec, aflat la nivelul ficatului.

În 1907, Whipple a descris ceea ce ulterior avea să fie denumită maladia Whipple.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ The Nobel Prize in Physiology or Medicine 1934 (în engleză), Nobelstiftelsen[*][[Nobelstiftelsen (private institution managing the finances and administration of the Nobel Prizes)|​]], accesat în  
  2. ^ The Nobel Prize amounts (în engleză), nobelprize.org[*][[nobelprize.org (website)|​]], accesat în  
  3. ^ a b c d George H. Whipple, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ a b c d George Whipple, SNAC, accesat în  
  5. ^ a b c d George Hoyt Whipple, Find a Grave, accesat în  
  6. ^ a b c d George Hoyt Whipple, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în