Camillo Golgi
| Camillo Golgi | |
 Camillo Golgi | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  Corteno Golgi, Italia |
| Decedat | (82 de ani)[3][1][2][4] Pavia, Lombardia, Italia[5] |
| Înmormântat | Pavia |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Regatul Italiei |
| Etnie | italian |
| Ocupație | biolog celularist[*] medic neurolog[*] profesor universitar patolog[*] anatomist[*] om politic |
| Activitate | |
| Domeniu | malarie |
| Instituție | Universitatea din Pavia |
| Alma Mater | Universitatea din Pavia |
| Organizații | Academia Leopoldină Academia de Științe Göttingen[*] Academia de Științe a URSS[*] Saint Petersburg Academy of Sciences[*] Academia Regală Suedeză de Științe Academia Rusă de Științe Academia de Științe din Berlin Academia Regală Neerlandeză de Arte și Științe Accademia Nazionale delle Scienze detta dei XL[*] Académie Nationale de Médecine[*] Royal Academy of Medicine of Belgium[*] |
| Cunoscut pentru | Studii asupra sistemului nervos central |
| Premii |  Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1906 |
Modifică date / text  | |
Camillo Golgi (n. 7 iulie 1843 — d. 21 ianuarie 1926) a fost medic și om de știință italian. În 1906 obține, împreună cu Santiago Ramón y Cajal, Premiul Nobel pentru Medicină pentru contribuțiile aduse în domeniul cercetării structurii sistemului nervos.
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut la Corteno, Provincia Brescia. Tatăl său era medic.
A urmat studiile Universității din Pavia, unde, sub conducerea lui Giulio Bizzozero (care a elucidat proprietățile măduvei osoase), a efectuat lucrări de laborator în domeniul patologiei experimentale. În 1865 a devenit absolvent al prestigioasei universități. Printre profesori, în afară de Bizzozero, i-a mai avut și pe Paolo Mantegazza și Eusebio Oehl. S-a angajat, apoi, ca medic la spitalul St. Matteo, iar în 1872 a devenit medic-șef la spitalul de boli cronice de la Abbiategrasso din provincia Milano.
Tot restul vieții, Golgi a studiat sistemul nervos central. S-a stins din viață la Pavia, la aproape 83 de ani, după o carieră plină de realizări.
Contribuții[modificare | modificare sursă]
În anul 1898, Camillo Golgi descoperă aparatul Golgi, aflat la majoritatea celulelor eucariote.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Viața și opera lui Camillo Golgi
- Premiul Nobel pentru Medicină și Fiziologie pe 1906
- Locuri și amintiri legate de Camillo Golgi
- Camillo Golgi - Premiul Nobel pentru Medicină 1906, 9 ianuarie 2008, Alexandra Zotta, Jurnalul Național
| ||||||||
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Dizionario Biografico degli Italiani, accesat în
- ^ „Camillo Golgi”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Camillo GOLGI, Académie Nationale de Médecine, accesat în
- ^ „Camillo Golgi”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- Nașteri în 1843
- Decese în 1926
- Medici ai secolului al XIX-lea
- Medici ai secolului al XX-lea
- Fiziologi italieni
- Histologi
- Laureați ai Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină
- Membri ai Academiei de Științe din Göttingen
- Membri corespondenți ai Universității de Stat din Sankt Petersburg
- Patologi
- Absolvenți ai Universității din Pavia
- Membri ai Academiei Regale Neerlandeze de Arte și Științe
- Eponime ale craterelor de pe Lună
