Camillo Golgi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Camillo Golgi
Camillo Golgi nobel.jpg
Camillo Golgi
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Corteno Golgi, Italia Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani)[3][1][2][4] Modificați la Wikidata
Pavia, Lombardia, Italia[5] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatPavia Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Italy (1861–1946).svg Regatul Italiei Modificați la Wikidata
Etnieitalian Modificați la Wikidata
Ocupațiebiolog celularist[*]
medic
neurolog[*]
profesor
patolog[*]
anatomist[*]
om politic Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniumalarie  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea din Pavia  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din Pavia  Modificați la Wikidata
OrganizațiiAcademia Leopoldină
Academia de Științe Göttingen[*]
Academia de Științe a URSS[*]
Academia de Științe din Sankt Petersburg[*]
Academia Regală Suedeză de Științe
Academia Rusă de Științe
Academia de Științe din Berlin
Academia Regală Neerlandeză de Arte și Științe
Accademia Nazionale delle Scienze detta dei XL[*]
Académie Nationale de Médecine[*]
Royal Academy of Medicine of Belgium[*]  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruStudii asupra sistemului nervos central
PremiiNobel prize medal.svg Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1906

Camillo Golgi (n. 7 iulie 1843 — d. 21 ianuarie 1926) a fost medic și om de știință italian. În 1906 obține, împreună cu Santiago Ramón y Cajal, Premiul Nobel pentru Medicină pentru contribuțiile aduse în domeniul cercetării structurii sistemului nervos.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Corteno, Provincia Brescia. Tatăl său era medic.

A urmat studiile Universității din Pavia, unde, sub conducerea lui Giulio Bizzozero (care a elucidat proprietățile măduvei osoase), a efectuat lucrări de laborator în domeniul patologiei experimentale. În 1865 a devenit absolvent al prestigioasei universități. Printre profesori, în afară de Bizzozero, i-a mai avut și pe Paolo Mantegazza și Eusebio Oehl. S-a angajat, apoi, ca medic la spitalul St. Matteo, iar în 1872 a devenit medic-șef la spitalul de boli cronice de la Abbiategrasso din provincia Milano.

Tot restul vieții, Golgi a studiat sistemul nervos central. S-a stins din viață la Pavia, la aproape 83 de ani, după o carieră plină de realizări.

Contribuții[modificare | modificare sursă]

În anul 1898, Camillo Golgi descoperă aparatul Golgi, aflat la majoritatea celulelor eucariote.

Legături externe[modificare | modificare sursă]


  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Dizionario Biografico degli Italiani, accesat în  
  3. ^ „Camillo Golgi”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ Camillo GOLGI, Académie Nationale de Médecine, accesat în  
  5. ^ „Camillo Golgi”, Gemeinsame Normdatei, accesat în