Conservatorii și Reformiștii Europeni

Oameni cheie
Conservatorii și Reformiștii Europeni

Abreviere	ECR CRE
Președinte	Giorgia Meloni
Secretar general	Nicola Procaccini Joachim Brudziński
Date
Înființat	22 iunie 2009
Sediu	zona metropolitană Bruxelles
Informații
Ideologie oficială	Conservatorism național^[3] Euroscepticism moderat^[1] Fracțiuni: Atlantism^[4] Conservatorism liberal^[5]
Poziție politică	Dreapta^[9] Fracțiuni: Centru-dreapta spre extrema dreaptă^[13]
Afiliere europeană	Partidul CRE ECPM ALE
Parlamentul European	78 / 705
Prezență online
www.ecrgroup.eu
Modifică date / text

Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (abreviat CRE) ^[14] este un grup politic din Parlamentul European moderat eurosceptic^[15]^[16]^[17]^[18]^[19] și anti-federalist.^[20]^[15]^[21] CRE este grupul parlamentar al Partidului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (Partidul CRE), dar de asemenea include eurodeputați de la alte partide europene și eurodeputați neafiliați.

Ideologic, grupul este în mare eurosceptic, anti-federalist și de dreapta, cu fracțiuni de centru-dreapta și extremă dreapta.^[6] Obiectivul principal al CRE este de a se opune integrării europene necontrolate, extinderii și evoluției potențiale a Uniunii Europene (UE) într-un superstat european federal pe baza eurorealismului și să se asigure că UE nu încălcă puternic treburile interne de stat și și luarea deciziilor regionale în țările membre UE.^[22] De asemenea, pledează pentru controale mai stricte asupra imigrației. CRE conține facțiuni ale partidelor conservatoare din punct de vedere social, populiste de dreapta, conservatoare liberale, creștin-democrate, de extremă dreapta și național-conservatoare, care subscriu toate la o poziție anti-federalistă și eurorealistă sau eurocritică.

În cadrul CRE, unele partide și eurodeputați promovează un euroscepticism moderat, spre deosebire de o respingere totală a existenței UE caracterizată de anti-EU-ism sau euroscepticismul dur, prin solicitarea reformei democratice a UE, mai multă transparență, modificări ale UE. Politicile de migrație/azil ale zonei euro și ale UE și reducerea unora dintre puterile și birocrația UE, menținând în același timp liberul comerț și cooperarea nerestricționate între națiuni.^[23]^[24] Alte partide și deputați individuali din cadrul grupului susțin retragerea completă din bloc, referendumurile privind apartenența la UE și opoziția față de zona euro.^[25]

CRE a fost fondată în jurul Mișcării pentru Reformă Europeană, după alegerile europene din 2009, la ordinul liderului Partidului Conservator Britanic David Cameron.

În timpul celui de al 10-lea Parlament European, cel mai mare partid din grup ca număr de eurodeputați este Frații Italiei (FdI), urmat de partidul polonez Lege și Justiție (PiS).

Membrii prezenți în Parlamentul European

Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europen cuprinde următoarele partide naționale:

2024-prezent

Țară	Partid național		MPE	Parlamentul național
Belgia	Noua Alianță Flamandă Nieuw-Vlaamse Alliantie (N-VA)	EFA	3 / 21	33 / 122
Bulgaria	Există un Astfel de Popor Има такъв народ (ITN)	Nu are	1 / 17	16 / 240
Croația	Mișcarea Patriei Domovinski pokret (DP)	Nu are	1 / 12	11 / 151
Cipru	Frontul Național Popular Εθνικό Λαϊκό Μέτωπο (ELAM)	Nu are	1 / 6	3 / 56
Republica Cehă	Partidul Civic Democrat Občanská demokratická strana (ODS)	Partidul CRE	3 / 21	57 / 281
Danemarca	Democrații Danemarcei Danmarksdemokraterne (Æ)	Nu are	1 / 15	14 / 179
Estonia	Independent Jaak Madison	Independent	1 / 7	–
Finlanda	Partidul Finlandezilor Perussuomalaiset (PS)	Nu are	1 / 15	45 / 200
Franța	Mișcarea Conservatoare Mouvement conservateur (MC)	Nu are	1 / 81	0 / 577
Franța	Independenți Nicolas Bay, Marion Maréchal, Guillaume Peltier	Independent	3 / 81	–
Grecia	Soluția Greacă Ελληνική Λύση (ΕΛ)	Nu are	2 / 21	11 / 300
Italia	Frații Italiei Fratelli d'Italia (FdI)	Partidul CRE	24 / 76	184 / 600
Letonia	Alianța Națională Nacionālā Apvienība (NA)	Partidul CRE	2 / 9	13 / 100
Letonia	Lista Unită Apvienotais saraksts (AS)	Nu are	1 / 9	15 / 100
Lituania	Acțiunea Electorală a Polonezilor în Lituania - Alianța Familiilor Creștine Lietuvos lenkų rinkimų akcija – Krikščioniškų šeimų sąjunga (LLRA–KŠS)	Partidul CRE	1 / 11	3 / 141
Lituania	Uniunea Fermierilor și Verzilor Lituaneni Lietuvos valstiečių ir žaliųjų sąjunga (LVŽS)	Nu are	1 / 11	19 / 141
Luxemburg	Alternativa pentru Reformă Democratică Alternativ Demokratesch Reformpartei (ADR)	Partidul CRE	1 / 6	5 / 60
Țările de Jos	Partidul Politic Reformat Staatkundig Gereformeerde Partij (SGP)	ECPM	1 / 31	5 / 225
Polonia	Lege și Justiție Prawo i Sprawiedliwość	Partidul CRE	18 / 52	193 / 560
Polonia	Polonia Suverană Suwerenna Polska (SP)	Nu are	2 / 52	17 / 560
România	Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)	Nu are	5 / 33	37 / 466
România	Partidul Național Conservator Român (PNCR)	ECPM	1 / 33	0 / 466
Suedia	Democrații Suedezi Sverigedemokraterna (SD)	Partidul CRE	3 / 21	72 / 349
Uniunea Europeană	Total		78 / 705

2019-2024

Țară	Partid național		MPE	Parlamentul național
Belgia	Noua Alianță Flamandă Nieuw-Vlaamse Alliantie (N-VA)	EFA	3 / 21	34 / 210
Bulgaria	IMRO – Mișcarea Națională Bulgară ВМРО – Българско Национално Движение (ВМРО-БНД)	Partidul CRE	2 / 17	0 / 240
Croația	Partidul Conservator Croat Hrvatska konzervativna stranka (HKS)	Partidul CRE	1 / 12	2 / 151
Republica Cehă	Partidul Civic Democrat Občanská demokratická strana (ODS)	Partidul CRE	4 / 21	34 / 281
Germania	Partidul Familiei din Germania Familienpartei Deutschlands	ECPM	1 / 96	0 / 709
Grecia	Soluția Greacă Ελληνική Λύση (ΕΛ)	Nu are	1 / 21	12 / 300
Italia	Frații Italiei Fratelli d'Italia (FdI)	Partidul CRE	6 / 76	119 / 951
Letonia	Alianța Națională Nacionālā Apvienība (NA)	Partidul CRE	2 / 8	13 / 100
Lituania	Acțiunea Electorală a Polonezilor în Lituania - Alianța Familiilor Creștine Lietuvos lenkų rinkimų akcija – Krikščioniškų šeimų sąjunga (LLRA–KŠS)	Partidul CRE	1 / 11	3 / 141
Țările de Jos	JA21 Juiste Antwoord 2021 (JA21)	Nu are	3 / 29	3 / 225
Țările de Jos	Partidul Politic Reformat Staatkundig Gereformeerde Partij (SGP)	ECPM	1 / 29	3 / 225
Polonia	Lege și Justiție (Dreapta Unită) Prawo i Sprawiedliwość	Partidul CRE	24 / 52	170 / 560
	Polonia Unită (Dreapta Unită) Solidarna Polska (SP)	Partidul CRE	2 / 52	16 / 560
	Independent	Partidul CRE	1 / 52	-
România	Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat Partidul Alternativa Dreaptă	ECPM	1 / 33	0 / 466
Slovacia	Libertate și Solidaritate Sloboda a Solidarita (SaS)	Partidul CRE	2 / 14	10 / 150
Spania	Vox	Partidul CRE	4 / 59	33 / 615
Suedia	Democrații Suedezi Sverigedemokraterna (SD)	Partidul CRE	3 / 21	72 / 349
Uniunea Europeană	Total		62 / 705
^[26]^[27]

Legături externe

Conservatorii și Reformiștii Europeni

Referințe

^ ^a ^b Nordsieck, Wolfram (2019). „European Union”. Parties and Elections in Europe. Arhivat din original la 8 iunie 2017. Accesat în 30 mai 2019.
^ Alan Siaroff (2019). Comparative European Party Systems: An Analysis of Parliamentary Elections Since 1945. Taylor & Francis. p. 469. ISBN 978-1-317-49876-6.
^ ^[1]^[2]
^ Rathgeb, Philip (2024), United in Diversity: The Economic Policy Platforms of the EU’s Far Right (în engleză), 2024 (2), Intereconomics
^ Tim Bale; Seán Hanley; Aleks Szczerbiak (martie 2010). „'May Contain Nuts'? The Reality behind the Rhetoric Surrounding the British Conservatives' New Group in the European Parliament”. The Political Quarterly. 81 (1): 85–98. doi:10.1111/j.1467-923X.2009.02067.x. when taken together they form not so much a coherent whole as a mix of liberal conservatives (the Conservatives, ODS, LDD and MDF) and conservative nationalists (PiS and TB-LNNK).
^ ^a ^b
- Ingeborg Toemmel (2014). The European Union: What it is and how it Works. Palgrave Macmillan. p. 158. ISBN 978-1-137-42754-0.
- „EU parliament sees birth of new right-wing group”. EUobserver. 22 iunie 2009. Accesat în 18 iulie 2011.
- „Tory minders gag right-wing allies in the ECR”. The Times. London. 8 noiembrie 2009. Accesat în 18 iulie 2011. ^{[nefuncțională – arhivă]}
- „New-look European Parliament”. BBC News. 3 septembrie 2009. Accesat în 18 iulie 2011.
^ „Ursula von der Leyen makes final pledges to secure EU's top job”. The Guardian. 15 iulie 2019. Von der Leyen says in her letters that she hopes the "snapshot" on her positions, some of which are retreads of previous proposals from the commission, will reassure her critics, although there is a risk of putting off MEPs within the more Eurosceptic and rightwing European Conservatives and Reformists group, in which Poland's Law and Justice is the largest party.
^ „Explainer: Von der Leyen's rocky path to confirmation as EU Commission chief”. Reuters. 12 iulie 2019. The right-wing European Conservatives and Reformists (ECR), will decide just ahead of the vote whether to support von der Leyen, but officials say the group is divided over the issue.
^ ^[6]^[7]^[8]
^ „Dutch and Greek far-right parties join ECR Group”. European Interest. 6 iunie 2019.
^ McDonnell, Duncan; Werner, Annika (4 mai 2018). „Respectable radicals: why some radical right parties in the European Parliament forsake policy congruence”. Journal of European Public Policy. 25 (5): 747–763. doi:10.1080/13501763.2017.1298659. ISSN 1350-1763.
^ Falkner, Gerda; Plattner, Georg (2018). „Populist Radical Right Parties and EU Policies: How coherent are their claims?” (PDF). EUI Working Paper RSCAS (38): 5.
^ ^[10]^[11]^[12]
^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite SCR16665126
^ ^a ^b Christophe Gillissen (2010). Ireland: Looking East. Peter Lang. p. 157. ISBN 978-90-5201-652-8.
^ Jørn Holm-Hansen (2011). „Continuity and Change in Polish Party Politics Since 1989”. În Ingo Peters; Elisabeth Bakke. 20 Years Since the Fall of the Berlin Wall: Transitions, State Break-Up and Democratic Politics in Central Europe and Germany. BWV Verlag. p. 277. ISBN 978-3-8305-1975-1. Accesat în 6 februarie 2013.
^ Senem Aydin-Düzgit (2012). Constructions of European Identity: Debates and Discourses on Turkey and the EU. Palgrave Macmillan. p. 16. ISBN 978-1-137-28351-1.
^ Hans Slomp (2011). Europe, A Political Profile: An American Companion to European Politics [2 volumes]: An American Companion to European Politics. ABC-CLIO. p. 245. ISBN 978-0-313-39182-8.
^ Matt Cole; Helen Deighan (2012). Political Parties in Britain. Oxford University Press. p. 39. ISBN 978-0-7486-6903-5.
^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Foget
^ „Conservative MEPs form new group”. BBC. 22 iunie 2009. Accesat în 22 iunie 2009.
^ Reformists, European Conservatives and. „ECR Group – European Conservatives and Reformists Group”. ecrgroup.eu. Arhivat din original la 19 februarie 2018. Accesat în 15 decembrie 2017.
^ Erkanor Saka (2009). Mediating the EU: Deciphering the Transformation of Turkish Elites (PhD Thesis). p. 202. ISBN 978-1-109-21663-9. Accesat în 9 martie 2016. ^{[nefuncțională]}
^ Matthew (26 octombrie 2011). „Why anti-EUism is not left-wing”. Workers' Liberty. Alliance for Workers Liberty. Accesat în 31 ianuarie 2016.
^ „Senior Tory MEP urged to quit over Brexit support”. Politico. 14 martie 2016. Accesat în 24 mai 2020.
^ „Search | MEPs | European Parliament”. European Parliament. Accesat în 9 ianuarie 2020.
^ „About”. ECR Group. Accesat în 9 ianuarie 2020.

[:0-1] Nordsieck, Wolfram (2019). „European Union”. Parties and Elections in Europe. Arhivat din original la 8 iunie 2017. Accesat în 30 mai 2019.

[Siaroff2019-2] Alan Siaroff (2019). Comparative European Party Systems: An Analysis of Parliamentary Elections Since 1945. Taylor & Francis. p. 469. ISBN 978-1-317-49876-6.

[3] [1]^[2]

[4] Rathgeb, Philip (2024), United in Diversity: The Economic Policy Platforms of the EU’s Far Right (în engleză), 2024 (2), Intereconomics

[Bale-5] Tim Bale; Seán Hanley; Aleks Szczerbiak (martie 2010). „'May Contain Nuts'? The Reality behind the Rhetoric Surrounding the British Conservatives' New Group in the European Parliament”. The Political Quarterly. 81 (1): 85–98. doi:10.1111/j.1467-923X.2009.02067.x. when taken together they form not so much a coherent whole as a mix of liberal conservatives (the Conservatives, ODS, LDD and MDF) and conservative nationalists (PiS and TB-LNNK).

[Toemmel2014-6] 
Ingeborg Toemmel (2014). The European Union: What it is and how it Works. Palgrave Macmillan. p. 158. ISBN 978-1-137-42754-0.
„EU parliament sees birth of new right-wing group”. EUobserver. 22 iunie 2009. Accesat în 18 iulie 2011.
„Tory minders gag right-wing allies in the ECR”. The Times. London. 8 noiembrie 2009. Accesat în 18 iulie 2011. ^{[nefuncțională – arhivă]}
„New-look European Parliament”. BBC News. 3 septembrie 2009. Accesat în 18 iulie 2011.

[7] Ingeborg Toemmel (2014). The European Union: What it is and how it Works. Palgrave Macmillan. p. 158. ISBN 978-1-137-42754-0.

[8] „EU parliament sees birth of new right-wing group”. EUobserver. 22 iunie 2009. Accesat în 18 iulie 2011.

[9] „Tory minders gag right-wing allies in the ECR”. The Times. London. 8 noiembrie 2009. Accesat în 18 iulie 2011. ^{[nefuncțională – arhivă]}

[10] „New-look European Parliament”. BBC News. 3 septembrie 2009. Accesat în 18 iulie 2011.

[7] „Ursula von der Leyen makes final pledges to secure EU's top job”. The Guardian. 15 iulie 2019. Von der Leyen says in her letters that she hopes the "snapshot" on her positions, some of which are retreads of previous proposals from the commission, will reassure her critics, although there is a risk of putting off MEPs within the more Eurosceptic and rightwing European Conservatives and Reformists group, in which Poland's Law and Justice is the largest party.

[8] „Explainer: Von der Leyen's rocky path to confirmation as EU Commission chief”. Reuters. 12 iulie 2019. The right-wing European Conservatives and Reformists (ECR), will decide just ahead of the vote whether to support von der Leyen, but officials say the group is divided over the issue.

[9] [6]^[7]^[8]

[10] „Dutch and Greek far-right parties join ECR Group”. European Interest. 6 iunie 2019.

[11] McDonnell, Duncan; Werner, Annika (4 mai 2018). „Respectable radicals: why some radical right parties in the European Parliament forsake policy congruence”. Journal of European Public Policy. 25 (5): 747–763. doi:10.1080/13501763.2017.1298659. ISSN 1350-1763.

[12] Falkner, Gerda; Plattner, Georg (2018). „Populist Radical Right Parties and EU Policies: How coherent are their claims?” (PDF). EUI Working Paper RSCAS (38): 5.

[13] [10]^[11]^[12]

[SCR16665126-14] Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite SCR16665126

[Gillissen2010-15] Christophe Gillissen (2010). Ireland: Looking East. Peter Lang. p. 157. ISBN 978-90-5201-652-8.

[Holm-Hansen-16] Jørn Holm-Hansen (2011). „Continuity and Change in Polish Party Politics Since 1989”. În Ingo Peters; Elisabeth Bakke. 20 Years Since the Fall of the Berlin Wall: Transitions, State Break-Up and Democratic Politics in Central Europe and Germany. BWV Verlag. p. 277. ISBN 978-3-8305-1975-1. Accesat în 6 februarie 2013.

[Aydin-Düzgit2012-17] Senem Aydin-Düzgit (2012). Constructions of European Identity: Debates and Discourses on Turkey and the EU. Palgrave Macmillan. p. 16. ISBN 978-1-137-28351-1.

[Slomp2011-18] Hans Slomp (2011). Europe, A Political Profile: An American Companion to European Politics [2 volumes]: An American Companion to European Politics. ABC-CLIO. p. 245. ISBN 978-0-313-39182-8.

[ColeDeighan2012-19] Matt Cole; Helen Deighan (2012). Political Parties in Britain. Oxford University Press. p. 39. ISBN 978-0-7486-6903-5.

[Foget-20] Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Foget

[BBC-21] „Conservative MEPs form new group”. BBC. 22 iunie 2009. Accesat în 22 iunie 2009.

[22] Reformists, European Conservatives and. „ECR Group – European Conservatives and Reformists Group”. ecrgroup.eu. Arhivat din original la 19 februarie 2018. Accesat în 15 decembrie 2017.

[23] Erkanor Saka (2009). Mediating the EU: Deciphering the Transformation of Turkish Elites (PhD Thesis). p. 202. ISBN 978-1-109-21663-9. Accesat în 9 martie 2016. ^{[nefuncțională]}

[24] Matthew (26 octombrie 2011). „Why anti-EUism is not left-wing”. Workers' Liberty. Alliance for Workers Liberty. Accesat în 31 ianuarie 2016.

[25] „Senior Tory MEP urged to quit over Brexit support”. Politico. 14 martie 2016. Accesat în 24 mai 2020.

[26] „Search | MEPs | European Parliament”. European Parliament. Accesat în 9 ianuarie 2020.

[27] „About”. ECR Group. Accesat în 9 ianuarie 2020.

[3]

[1]

[4]

[5]

[9]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[6]

[22]

[23]

[24]

[25]

[26]

[27]

[2]

[7]

[8]

[10]

[11]

[12]