William Bradford Shockley
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii. |
 |
Punctul de vedere neutru al acestui articol sau al acestei secţiuni este disputat. Vă rugăm consultaţi părerile exprimate în pagina de discuţii. Vă rugăm nu ştergeţi eticheta până la rezolvarea disputei |
 William Bradford Shockley |
|
| Născut | 13 februarie 1910 Londra, Regatul Unit |
|---|---|
| Decedat | 12 august 1989 Stanford, California, SUA, la vârsta de 79 de ani |
| Rezidenţă | Regatul Unit SUA |
| Naţionalitate |  American |
| Domeniu | Fizică Electronică |
| Instituţie | Laboratoarele Bell Shockley Semiconductor Universitatea Stanford |
| Alma Mater | Caltech MIT |
| Conducător de doctorat | Carl Friedrich Gauss |
| Cunoscut pentru | Inventarea tranzistorului |
| Premii |  Premiul Nobel pentru Fizică (1956)Medalia de Onoare IEEE (1980) |
William Bradford Shockley (n. 13 februarie 1910 — d. 12 august 1989) a fost un fizician şi inventator american de origine britanică.
Împreună cu John Bardeen şi Walter Houser Brattain, Shockley a inventat tranzistorul, invenţie pentru care cei trei au primit în 1956 Premiul Nobel pentru Fizică. De asemenea, Shockley a primit în 1980 medalia de onoare IEEE pentru descoperirea tranzistorului cu efect de câmp cu joncţiune. Tentativele lui Shockley de a comercializa un nou design pentru transistor în anii 1950 şi 1960 au avut ca efect faptul că "Silicon Valley" din California a devenit o bază pentru inovaţiile din electronică. Spre sfârşitul vieţii, Shockley a fost profesor la Stanford.
[modifică] Lucrări ulterioare
Shockley descrie acele sisteme de reproducere biologică care duc la transmiterea cu prioritate a caracteristicilor negative ale indivizilor şi care astfel, contrar teoriei selecţiei naturale, au rezultatul opus de degradare progresivă a calităţilor speciei. Analizând disgenia din Statele Unite, Shockley a constatat că fenomenul se manifesta atât în cadrul populaţiei de rasă albă cât şi al celei de rasă neagră, însă situaţia în rândul negrilor era deosebit de îngrijorătoare. După datele Biroului de Recensăminte al Statelor Unite (U.S. Census Bureau), în rândul populaţiei de rasă albă se înregistrau în medie 3,7 copii pentru un cetăţean necalificat, faţă de 2,3 pentru un cetăţean calificat. În rândul populaţiei de rasă neagră statistica arăta că pentru necalificaţi se înregistrau 5,4 copii de persoană faţă de doar 1,9 pentru cei calificaţi. Argumentul lui Shockley era că, deoarece inteligenţa şi aptudinile intelectuale sunt ereditare, ca şi majoritatea altor caracteristici ale oamenilor, este inevitabil ca, în timp, procentul de oameni inteligenţi să scadă, iar acest fenomen să afecteze mai mult populaţia neagră, în pofida eforturilor de integrare făcute de societatea americană. Acest proces de înrăutăţire a calităţilor unei specii a fost denumit "disgenie".
Fiind acuzat de hitlerism într-un reportaj al revistei "Atlanta Constitution", Shockley a intentat acţiune împotriva revistei pentru defăimare, proces pe care l-a câştigat.
