Yoichiro Nambu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 Yoichiro Nambu |
|
| Născut | 18 ianuarie 1921 Prefectura Fukui, Japonia |
|---|---|
| Rezidenţă |  Statele Unite ale Americii |
| Domeniu | fizician |
| Instituţie | Universitatea Chicago |
| Premii |  Premiul Nobel pentru Fizică, 2008 |
Yoichiro Nambu (n. 18 ianuarie 1921) este un fizician american de origine japoneză, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 2008, pentru descoperirea mecanismului ruperii spontane a simetriei în fizica subatomică.[1] Nambu a primit jumătate din premiu, cealaltă fiind acordată japonezilor Makoto Kobayashi şi Toshihide Maskawa.[1]
[modifică] Tinereţea
Nambu s-a născut în Prefectura Fukui, Japonia, în 1921. După ce a absolvit Liceul Fujishima din oraşul Fukui, s-a înscris la Universitatea Imperială Tokyo unde a studiat fizica. A absolvit cursurile de licenţă în 1942 şi şi-a luat doctoratul în 1952.[2] În 1949, a fost numit profesor asociat la Universitatea Osaka devenind profesor principal în anul următor, la 29 de ani.
În 1952 a fost invitat la Institutul pentru Studii Avansate din Princeton, New Jersey şi a studiat acolo. S-a mutat apoi la Universitatea Chicago, unde a devenit profesor în 1958.
[modifică] Cariera în fizică
Nambu este cunoscut ca fiind cel care a propus fenomenul de „schimbare a culorii” din cromodinamica cuantică, pentru lucrările sale preliminare ce tratau ruperea spontană a simetriei în fizica particulelor, şi pentru că a descoperit că modelul de rezonanţă duală poate fi explicat ca o teorie a corzilor în mecanica cuantică. Este considerat unul din fondatorii teoriei corzilor. A primit numeroase premii, printre care şi Premiul J. Robert Oppenheimer, Medalia Naţională pentru Ştiinţe în SUA, Ordinul Culturii în Japonia, Medalia Max Planck, Premiul Wolf pentru Fizică, Medalia Franklin, Medalia Dirac şi Premiul Sakurai. A primit jumătate din Premiul Nobel pentru Fizică în 2008.[1]
După o carieră de 50 de ani ca profesor de fizică la Universitatea Chicago, el a primit titlul de Henry Pratt Judson Distinguished Service Professor Emeritus în cadrul Departmentului de Fizică şi a Institutului Enrico Fermi.
Acţiunea Nambu-Goto din teoria corzilor îşi trage numele de la Nambu şi Tetsuo Goto. De asemenea, bosonii fără masă care apar în teoriile câmpurilor cu rupere spontană a simetriei sunt uneori denumiţi bosoni Nambu-Goldstone.[3][4]
[modifică] Note
- ^ a b c Premiul Nobel pentru Fizică 2008. Academia regală de ştiinţe a Suediei (7 octombrie 2008).
- ^ 2005 Pagina despre Nambu ca laureat al Premiului Franklin
- ^ Particle physics celebrates Nobel. news.bbc.co.uk.
- ^ Two Japanese, one American win 2008 physics Nobel. reuters.com.
|
||||||||
