Heike Kamerlingh Onnes
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Heike Kamerlingh Onnes | |
 Heike Kamerlingh Onnes (1853 - 1926) |
|
| Născut | 21 septembrie 1853 Groningen, Olanda |
|---|---|
| Decedat | 21 februarie 1926 Leiden, Olanda |
| Rezidență | Olanda |
| Naționalitate | olandez |
| Domeniu | fizician |
| Instituție | Universitatea din Leiden |
| Alma Mater | Universitatea din Heidelberg Universitatea din Groningen |
| Conducător de doctorat | R.A. Mees |
| Doctoranzi | Wander Johannes de Haas Pieter Zeeman |
| Cunoscut pentru | supraconductibilitate |
| Premii |  Premiul Nobel pentru Fizică 1913 |
modifică  |
|
Heike Kamerlingh Onnes (n. 21 septembrie 1853, Groningen — d. 21 februarie 1926, Leiden) a fost fizician olandez, profesor universitar la Leiden, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1913.
Cuprins |
Motivația Juriului Nobel [modificare]
"Pentru investigațiile sale asupra proprietăților materiei la temperaturi joase care au condus, inter alia, la obținerea heliului lichid."
Biografie [modificare]
Heike Kamerlingh Onnes a avut contribuții în termodinamică și electricitate. Este întemeietorul laboratorului criogenic din Leiden în 1882, unde a atins pentru prima oară temperaturi apropiate de zero absolut și a ajuns să lichefieze heliul în anul 1908. A studiat fenomenul opalescenței critice împreună cu W.H. Keesom, și a descoperit în anul 1911, fenomenul supraconductibilității.[1].
Referințe [modificare]
- ^ Dicționar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică, București, 1999, vol III, pag. 384
Legături externe [modificare]
- en Biografie Nobel
- Heike Onnes, 20 martie 2008, Jurnalul Național
 |
Acest articol biografic despre un olandez este deocamdată un ciot. Poți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
