William Henry Bragg
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 William Henry Bragg (1862 - 1942) |
|
| Născut | 2 iulie 1862 Wigton, Cumberland Anglia |
|---|---|
| Decedat | 10 martie 1942 Londra, Anglia |
| Rezidenţă | Australia, Anglia |
| Naţionalitate | englez |
| Domeniu | fizician |
| Instituţie | Universitatea din Adelaide Universitatea din Leeds Colegiul universitar din Londra Instituţia regală |
| Alma Mater | Universitatea din Cambridge |
| Conducător de doctorat | J.J. Thompson  |
| Doctoranzi | W. L. Bragg Kathleen Lonsdale William Thomas Astbury |
| Cunoscut pentru | difracţia razelor X pe cristale |
| Premii | Premiul Nobel pentru Fizică 1915 |
| Este tatăl lui William Lawrence Bragg. | |
Sir William Henry Bragg (n. 2 iulie 1862, Westward, Cumbria, Anglia— d. 10 martie 1942) a fost un fizician şi chimist englez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1915.
Cuprins |
[modifică] Motivaţia Juriului Nobel
"Pentru serviciul lor în analiza structurii cristalelor cu ajutorul razelor X."
[modifică] Viaţa
William Henry Bragg, primul dintre cei trei copii ai familiei Bragg, a fost un copil singuratic şi timid, dar cu o pasiune surprinzătoare pentru matematică. După moartea mamei sale, când el avea numai 7 ani, a locuit cu unchiul său, chimist, care a avut o influenţă majoră asupra tânărului William. După ce a urmat cursurile Colegiului King William, din Mann, a fost admis la Facultatea de Matematică a Universităţii din Cambridge, în anul 1881, unde a studiat sub îndrumarea profesorului dr E.J. Routh. Mai târziu a studiat fizica la Laboratorul Cavendish, departamentul de fizică, din cadrul aceleiaşi universităţi.
Din anul 1885 şi-a început cariera în domeniul pedagogiei. S-a străduit să devină un lector apreciat şi s-a specializat în conceperea dispozitivelor şi echipamentelor necesare pentru cursurile practice. Din 1904 şi-a început cariera în domeniul cercetării ştiinţifice, care a acoperit mai multe domenii din fizică, având un mod straniu de a progresa: Bragg alegea un subiect pe care îl studia, aducea contribuţii importante, apoi renunţa la acesta. Studiul efectuat asupra radiaţiilor alfa, beta şi gamma şi descoperirea faptului că, atât radiaţiile gamma, cât şi radiaţiile X se comportă ca nişte particule i-au adus titlul de membru al Royal Society.
Interesul pentru ştiinţă nutrit de William Bragg, împreună cu pasiunea fiului său, Lawrence, pentru acest domeniu au dus la punerea bazei unei noi ramuri ştiinţifice: analiza difracţiei radiaţiilor X pe reţele cristaline, urmând observaţia lui Max von Laue, care arăta că lungimea de undă a radiaţiilor X este de acelaşi ordin de mărime cu distanţa dintre atomii vecini dintr-o reţea cristalină. Ei au evidenţiat şi faptul că acestea sunt un instrument bun pentru a studia structura cristalelor. Metoda difracţiei radiaţiilor X pe cristale a permis determinarea experimentală a lungimii lor de undă şi a spectrului acestora, aceste cercetări aducându-le Premiul Nobel pentru fizică în anul 1915. William Bragg a conceput un dispozitiv pentru observarea difracţiei de raze X, numit spectograf cu cristal, cu ajutorul căruia, variindu-se unghiul şi măsurând unghiurile corespunzătoare maximelor de difracţie, se poate deduce spectrul lungimilor de undă ale fasciculului de raze X.
Bragg a predat la Universitatea din Adelaide în Australia (1886 - 1908), apoi la Universitatea din Leeds (1909 - 1915) şi la Colegiul Universitar din Londra (1915 - 1923). Începând cu 1923, a fost profesor de chimie Fullerian la Royal Institution şi director al Davy Faraday Research Laboratory. Premiul Nobel pentru Fizică, primit în 1915, a fost "împărţit" cu fiul său, William Lawrence Bragg pentru cercetările lor asupra spectrului razelor X, difracţiei razelor X şi a structurii cristalelor, utilizând un spectrograf de raze X. A devenit membru (Fellow) al Royal Society în 1906, respectiv preşedinte al acesteia între 1935 şi 1940.
Ernest Rutherford a împărţit cu Bragg teoriile sale despre proton şi nucleu, deşi între cei doi au existat multe divergenţe de opinii profesionale.
William Bragg a fost decorat cu ordinul CBE (Commandor of the British Empire), în anul 1917, şi, trei ani mai târziu, numit cavaler, şi a fost ales director al Royal Society în 1935. Bragg a scris “Christmas Lectures” pentru copii, care a devenit cea mai vândută carte după momentul apariţiei. Sala de conferinţe a Colegiului King William este numită în onoarea sa.
Bragg este, de asemenea, lectorul seriilor numite Romanes Lecture, oferite la Universitatea din Oxford în anul 1925, numite Starea cristalină (The Crystalline State).
Începând cu 1992, Institutul australian de fizică a instituit un premiu numit Bragg Gold Medal for Excellence in Physics care se acordă celei mai bune teze de doctorat realizată de un student la o universitate australiană. Acest premiu este numit pentru a onora atât fiul, Sir William Lawrence Bragg (a cărui efigie este prezentă pe medalie), cât şi tatăl, Sir William Henry Bragg.
[modifică] Publicaţii selecţionate
- engleză William Henry Bragg, (1925) — The Crystalline State - The Romanes Lecture for 1925. Oxford, 1925.
[modifică] Legături externe
| Predecesor: Sir Frederick Hopkins |
Preşedinte al Royal Society 1935 – 1940 |
Succesor: Sir Henry Dale |
