Murray Gell-Mann

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Murray Gell-Mann
Murray Gell-Mann ținând un curs în 2007
Murray Gell-Mann ținând un curs în 2007
Născut 15 septembrie 1929
New York, SUA
Rezidență Statele Unite ale Americii Statele Unite
Naționalitate american
Domeniu fizician
Instituție Institutul Santa Fé
Institutul de Tehnologie California
Universitatea New Mexico
Alma Mater Universitatea Yale
MIT
Conducător de doctorat Victor Weisskopf
Doctoranzi Kenneth Wilson
Premii Nobel prize medal.svg Premiul Nobel pentru Fizică 1969
Medalia Premiului Nobel

Murray Gell-Mann (n. 15 septembrie 1929, New York) este un fizician evreu-american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1969 pentru munca sa în elaborarea teoriei particulelor elementare.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în New York într-o familie de imigranți evrei din Cernăuți. [1] Gell-Mann s-a dovedit curând a fi un copil minune. Mânat de o intensă curiozitate și dragoste de natură, după ce a absolvit, ca valedictorian, Columbia Grammar and Preparatory School a fost admis la cincisprezece ani la Universitatea Yale, facultatea de fizică, pe care a absolvit-o în 1948. În 1951 a primit doctoratul în fizică la MIT.

În 1951 Gell-Mann și-a început postdoctoratul și apoi a devenit profesor vizitator la Universitatea Illinois din Urbana-Champagin, Illinois între 1952-1953. După ce a lucrat ca profesor vizitator asociat la Universitatea Columbia în 1954-55, a devenit profesor la Universitatea Chicago înainte de a se muta la Institutul de Tehnologie California, unde a predat între 1955 și 1993. Laureat al premiului Nobel pentru Fizică în 1969 pentru descoperirea unui sistem de clasificare a particulelor subatomice.

Actualmente, este profesor emerit de fizică teoretică la Caltech și profesor universitar în cadrul departamentului de fizică și astronomie din Universitatea New Mexico din Albuquerque, New Mexico. Este membru al comisiei editoriale a Enciclopediei Britannica. În 1984 Gell-Mann a co-fondat Institutul Santa Fe — un institut de cercetări non-profit din Santa Fe, New Mexico — pentru a studia sisteme complexe și a răspândi noținuea de studiu separat interdisciplinar al teoriei complexității.

Cariera științifică[modificare | modificare sursă]

Munca lui Gell-Mann din anii 1950 a implicat particulele din raze cosmice, recent descoperite, și care au fost denumite kaoni și hyperoni. Clasificarea acestor particule l-a determinat să propună un nou număr cuantic numit stranietate. O altă victorie a lui Gell-Mann este formula Gell-Mann–Nishijima, care a fost inițial o formulă derivată din rezultate empirice, dar care ulterior a fost explicată de modelul quarkurilor. Gell-Mann și Abraham Pais au fost implicați în explicarea multor aspecte neobișnuite ale acestor particule.

În 1961, aceasta l-a condus pe Gell-Mann (împreună cu Kazuhiko Nishijima) să introducă o clasificare a particulelor elementare denumite hadroni (propusă independent și de Yuval Ne'eman în aceeași perioadă). Această schemă este acum explicată de modelul quarkurilor. Numele dat de Gell-Mann acestei scheme de clasificări este Eightfold way, atât datorită octeților de particule din clasificare, cât și după cele opt căi ale budismului.

Gell-Mann și, independent, George Zweig au postulat, în 1964, existența quarkurilor, particule din care sunt alcătuiți hadronii. Numele acestora a fost ales de Gell-Mann și este o referință la romanul Finnegans Wake de James Joyce ("Three quarks for Muster Mark!" - cartea 2, episodul 4). Zweig denumise aceste particule "ași" dar numele lui Gell-Mann a avut mai mult succes.

Quarkurile au fost în curând acceptate ca obiectele elementare în studiul structurii hadronilor. În 1972 a introdus cu Harald Fritzsch numărul cuantic "culoare" și apoi, într-o lucrare scrisă împreună cu Heinrich Leutwyler, a publicat teoria completă a cromodinamicii cuantice. Modelul quarkurilor face parte din cromodinamica cuantică și s-a dovedit suficient de robust pentru a supraviețui descoperirii altor tipuri de quarkuri.

Gell-Mann și Richard Feynman, lucrând împreună, și un grup rival format din George Sudarshan și Robert Marshak au fost primii care au descoperit structura interacțiunii slabe în fizică. Această cercetare a urmat descoperirii de către Chien-Shiung Wu a violării parității, în urma sugestiei lui Chen Ning Yang și Tsung Dao Lee.

În anii 1990 interesul său s-a îndreptat către studiul complexității, unde a fost asociat cu Institutul Santa Fe. A scris o carte științifică populară despre acest subiect, Quarkul și jaguarul: Adventurile în simplu și complex. Titlul cărții este luat dintr-un vers al unei poezii de Arthur Sze: "Lumea quarkului are totul de-a face cu un jaguar învârtindu-se în noapte."

George Johnson a scris o biografie a lui Gell-Mann, intitulată Stranie frumusețe: Murray Gell-Mann și revoluția din fizică din secolul al XX-lea.

Note[modificare | modificare sursă]