Steven Weinberg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Steven Weinberg
Steven-weinberg.jpg
Născut 3 mai 1933
New York, SUA
Rezidență Statele Unite ale Americii Statele Unite
Naționalitate american
Domeniu fizician
Instituție MIT
Universitatea Harvard
Universitatea Austin, Texas
Alma Mater Universitatea Cornell
Universitatea Princeton
Cunoscut pentru Teoria interacțiunilor electroslabe
Premii Nobel prize medal.svg Premiul Nobel pentru Fizică 1979
Medalia Premiului Nobel

Steven Weinberg (n. 3 mai 1933, New York, SUA) este un fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, în 1979, împreună cu Sheldon Lee Glashow și Abdus Salam, pentru studiile efectuate contribuțiile aduse de aceștia în domeniul teoriei unificate a interacțiunilor slabă și electromagnetică între particule elementare.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Weinberg și Glashow au absolvit aceeași școală: Bronx High School of Science (New York, 1950), fiind chiar colegi de clasă, precum și aceeași Universitate- Cornell (1954). Weinberg a plecat de la Cornell spre Institutul Nordic de fizică teoretică atomică de la Copenhaga (NORDITA) pentru un an, după ce și-a luat doctoratul la Universitatea Princeton (1957). Ulterior a condus lucrări la Universitatea Columbia și la Lawrence Berkeley Laboratory, înainte de a-și lua profesoratul la Universitatea din California (Berkeley) în anul 1960. Pe parcursul ultimilor doi ani la această Universitate în anii 1968-1969 , a fost visiting professor la Institutul de Tehnologie din Massachustes (MIT). A devenit profesor la acest Institut în anul 1969, dupâ ce a plecat la Harvard în anul 1973 , iar ulterior la Universitatea din Texas cu sediul la Austin (1983). Actualmente este Profesor Emeritus al Universității din Texas (Austin).

Creația științifică și de popularizare[modificare | modificare sursă]

Opera științifică a lui Steven Weinberg se referă la domeniile de frontieră ale fizicii- fizica particulelor elementare, unificarea interacțiunilor fundamentale în natură, domeniu în care a excelat prin unificarea interacțiunii electromagnetice și a interacțiunilor slabă nucleară, gravitație și cosmologie. Steven Weinberg este autorul unui splendid curs de teorie a gravitației, original și foarte citat, precum și unul dintre experții de vază în teoria Big Bang-ului- evoluției Universului după Marea explozie, care a vut loc cu multe miliarde de ani în urmă. Una dintre cărțile sale de popularitate se referă la evoluția Universului în primele trei minute după această mare Explozie, care a avut lioc ca urmare a fluctuațiilor vidului.

  • Una dintre ultimele cărți ale lui Weinberg se referă la prospecatarea evoluțiilor posibile ale fizicii, căutării acelor teorii, care ar putea scurta drumul spre o teorie cât mai cuprinzătoare a Universului, acelor modalități de cercetare științifică, care sunt mai eficiente, mai ieftine, mai perspicace, în atingerea scopului- explicarea fenomenelor naturii pe o cale cât mai simplă și , în același timp, corectă. Ambele cărți, accesibile publicului larg de cititori au fost traduse în limba română.

Concepția filozofică[modificare | modificare sursă]

Steven Weinberg se declară ateist. El explică această concepție fizlozofică nu doar ca urmare a tabloului evoluției Universului, cum rezultă din legile fizicii, ci și ca urmare a rolului nefast pe care l-a avut credința religiosă în evoluția socială a lumii, și, în particular al Statelor Unite ale Americii. Weinberg consideră, că creștinismul a încurajat robia, tergiversând democratizarea și emanciparea claselor asuprite ale Statelor Unite ale Americii.

  • În același timp Weinberg se declară un adversar al creaționismului divin.

Publicații[modificare | modificare sursă]

Weinberg este autorul unui număr mare de publicții științifice (peste 300), unele dintre ele având indice de citare dintre cel mai înalt în lume.

Cărțile de popularizare ale lui Steven Weinberg traduse în limba română sunt:

  • Primle trei minute, Ed. Politică, București, 212 pagini, 1984
  • Descoperirea particulelor subatomice, București, 288 pagini, 2007
  • Visul unei teorii finale, București, Editura Humanitas,280 p., 2012

Despre[modificare | modificare sursă]

  • The New Enciclopaedia Britannica. Vol.11, Micropaedia. Ready Refrence, 2002
  • Dicționar enciclopedic Nume proprii, Ed. Cartier, București-Chișinău, 2004
  • Ioan Ioviț-Popescu și Alexandru Dima, Laureați, PREMIILE NOBEL PENTRU FIZICA, (1998), Editura Academiei Romane, București
  • Oxford Dictionary of Scientists, Oxford University Press, 1993, 2-nd edition 1999.
  • Wielka Encyklopedia PWN, Wydawnyctwo Naukowe PWN SA, Warszawa, vol. 29, 2005

Note[modificare | modificare sursă]