Max von Laue
| Max von Laue | |
 Max von Laue (1879 - 1960) |
|
| Născut | 9 octombrie 1879 Pfaffendorf, Germania |
|---|---|
| Decedat | 24 aprilie 1960 Berlin Germania |
| Rezidență | Germania |
| Naționalitate | german |
| Domeniu | fizician |
| Instituție | Universitatea din Zürich Universitatea din Frankfurt Universitatea din Berlin Institutul Max Planck |
| Alma Mater | Universitatea din Strasburg Universitatea din Göttingen Universitatea din München Universitatea din Berlin]] |
| Conducător de doctorat | Max Planck  |
| Doctoranzi | Fritz London Leó Szilárd Max Kohler Erna Weber |
| Cunoscut pentru | difracția razelor X |
| Premii | Premiul Nobel pentru Fizică 1914 |
modifică  |
|
Max Theodor Felix von Laue (n. 9 octombrie 1879, Pfaffendorf, lângă Koblenz — d. 24 aprilie 1960, Berlin) a fost fizician german, profesor universitar la Berlin și Göttingen, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1914.
Cuprins |
Motivația juriului Nobel [modificare]
"pentru descoperirea difracției razelor X în cristale."
Viața [modificare]
Max von Laue a fost elev al lui Max Planck. În anul 1931 a formulat teoria dinamică a interferențelor, datorată reticulelor tridimensionale ("Unde ale materiei și interferențele lor")[1]. A avut contribuții în optică, în istoria fizicii : a propus o metodă de cercetare cu ajutorul căreia a fost descoperită în 1912 difracția radiaților X pe cristale.
Max von Laue a scris lucrări privind supraconductibilitatea, teoria relativității, teoria cuantică, fizica atomică și istoria fizicii.
Opera [modificare]
- "Teoria relativității"
- "Tabloul fizic al lumii"
Referințe [modificare]
- ^ Dicționar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică, București, 2001, vol IV, pag. 46
