Julian Schwinger

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Julian Seymour Schwinger
Schwinger.jpg
Născut 12 februarie 1918
New York, SUA
Decedat 16 iulie 1994, la vârsta de 76 de ani
Los Angeles, SUA
Rezidență Statele Unite ale Americii Statele Unite
Naționalitate american
Domeniu fizician
Instituție Universitatea Berkeley California
Universitatea Purdue
MIT
Universitatea Harvard
Universitatea Los Angeles
Alma Mater Universitatea Columbia
Conducător de doctorat Isidor Isaac Rabi
Doctoranzi Roy Glauber
Ben R. Mottelson
Sheldon Lee Glashow
Walter Kohn
Bryce DeWitt
Daniel Kleitman
Premii Nobel prize medal.svg Premiul Nobel pentru Fizică 1965
Medalia Premiului Nobel

Julian Seymour Schwinger (12 februarie 1918 , New York, S.U.A.-- 16 iulie 1994, Los Angeles, California) a fost un fizician teoretician american. A formulat teoria renormalizării și a postulat un fenomen legat de perechile electron - pozitron cunoscut ca efectul Schwinger, care constă în generarea de perechi în câmp extern electric foarte intens. Această lucrare a stat la baza foarte multor lucrări teoretice, începănd de la astrofizocă și terminând cu electrodinamica macroscopică, precum și experimentale din electrodinamica tehnică. În ultimul caz ea permite să se facă calcule ale spargerilor de dielectrici. Generarea de particule are loc atunci, când lucrul mecanic efectuat de câmp la distanța de o lungime de undă Compton depășește de două ori energia de repaos a electronului. A primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1965 pentru contribuția sa în domeniul electrodinamicii cuantice împreună cu Richard Feynman (S.U.A.) și Shinichiro Tomonaga (Japonia), reconciliind , astfel, Mecanica cuantică cu teoria restrânsă a relativității. A avut de asemenea contribuții importante în teoria radiației sincrotrone. Julian Schwinger a dat o formulare paralelă a teoriei radiației sincrotrone,elaborată anterior și pentru prima dată de Isaak Pomeranciuk și Dmitri Ivanenko în anul 1944 în versiune cuantică. În acest domeniu a avut de concurat cu discipolii profesorului D.D. Ivanenko Arsenii A. Sokolov și I.M. Ternov, precum și cu alți fizicieni din URSS, inclusiv S.P. Kapița. Pe alocuri a recunoscut întâietatea sovieticilor. Este autorul cărții "Surse și câmpuri".

Biografie[modificare | modificare sursă]

Fiind un copil dotat, Schwinger și-a demonstrat aptitudinile deosebite pentru matematici de la vârstă fragedă. La vârsta de 14 ani a fost admis la Colegiul orășenesc din New-York, iar ulterior a fost transferat la Universitatea Columbia. A obținut titlul de bacalaureat în arte al Universității Columbia la vârsta de 17 ani (1936), iar la vârsta de numai 21 de ani și-a luat doctoratul la aceeași universitate . Între anii 1939 și 1941 a lucrat la Universitatea Berkeley din California sub conducerea lui Robert Oppenheimer ca cercetător asociat. În anii războiului a lucrat în Laboratorul metalurgic al Universității din Chicago și în Laboratorul de radiații de la MIT. În anul 1945 a Schwinger a trecut la Universitatea Harvard, inițial ca profesor asociat de fizică. A fost promovat chiar în anul următor ca profesor univesrsitar, după ce a formulat electrodinamica cuantică, independent de Feynman și Shin-Ichiro Tomonaga. Din 1972 și până la deces a lucrat la Universitatea Los-Angeles din California.

Creația științifică[modificare | modificare sursă]

Contribuția cea mai importantă a lui Julian Schwinger în știință constă în crearea electrodinamicii cuantice- știința, care sintetizează la un loc teoria clasică a electromagnetismului, sau electrodinamica lui James Maxwell- și Michael Faraday cu mecanica cuantică, cea mai modernă știință la acea vreme, bazele căreia au fost formulate la sfârșitul anilor 20 și începutul anilor 30 de Paul Dirac, Werner Heisenberg și Wolfgang Pauli. Schwinger și-a însușit perfect opera acestor clasici ai științei. În anii războiului Julian Schwinger independent de Richard Feynman, Shin-Ichiro Tomonaga și Freeman Dyson au dezvoltat formularea matematică a electrodinamicii cuantice, astfel, ca aceasta să fie consistentă cu teoria relativității restrânse, formulată de Albert Einstein. Noua teorie conducea la o înțelegere mai bună a interacțiilor particulelor cu sarcină electrică, cum ar fi electronii,sau pozitronii cu electromagnetice, cum ar fi undele radio, fotonii, radiația Roentgen sau cuantele gama, dovedindu-se utilă la explicarea fenomenelor fizice din lumea atomică și subatomică. Trei dintre acești fizicieni: Schwinger la Harvard, Feynman la Institutul de tehnologie din California și Tomonaga- la Universitatea de educație din Tokyo au fost decorați în anul 1965 cu Premiul Nobel în domeniul fizicii.

Pubicații[modificare | modificare sursă]

Despre[modificare | modificare sursă]

  • Dicționar cronologic al științei și tehnicii universale, București, Editura științifică și enciclopedică, 1977
  • Personalități ale științei, Mic dicționar, București, Editura științifică și enciclopedică, 1978
  • Dicționar enciclopedic român,în 4 volume, Editura politică, București, 1964-1966
  • The Oxford Dictionary of Scientists, Oxford University Press
  • The New Encyclopaedia Britannica, Micropaedia, Ready reference, 2002