Lev Landau

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Lev Davidovici Landau
Născut 22 ianuarie 1908
Baku, Azerbaidjan,Rusia
Decedat 1 aprilie 1968
Moscova, URSS, la vârsta de 60 de ani
Rezidenţă Uniunea Sovietică Uniunea Sovietică
Naţionalitate Rus
Domeniu Fizică
Instituţie Institutul de Probleme Fizice Moscova
Alma Mater Universitatea Baku
Universitatea Sankt Petersburg
Doctoranzi Alexei Abrikosov
Evgeni Lifşiţ
Lev Gorkov
Isaak Halatnikov
Cunoscut pentru Teoria Ginzburg-Landau
Amortizarea Landau
Metoda matricei densităţii
Premii Premiul Nobel pentru Fizică 1962
Medalia Premiului Nobel

Lev Davidovici Landau (în limba rusă: Ле́в Дави́дович Ланда́у) (22 ianuarie 1908 Baku1 aprilie 1968) a fost un fizician sovietic rus, de origine evreu, care a adus contribuţii fundamentale în numeroase domenii ale fizicii teoretice.

Cuprins

[modifică] Biografie

S-a născut într-o familie evreiască la Baku, în Azerbaidjan. Tatăl său era inginer petrolist, iar mama medic. De la o vârstă fragedă i-a fost recunoscută calitatea de copil minune în matematică, deşi, mai târziu, omul de ştiinţă sovietic îşi aducea aminte că în tinereţe nu strălucea la analiză matematică. La 14 ani, (după o întârziere de un an, petrecut, la cererea părinţilor săi, la Şcoala Medie Economică din Baku), el a fost admis la Universitatea din Baku în 1922, unde a studiat simultan două specializări: fizico-matematica şi chimia. În 1924 s-a transferat la Universitatea din Leningrad, facultatea de fizică, unde şi-a susţinut doctoratul în 1927.

Între 1932 - 1937 a fost şeful Departamentului Teoretic al Institutului fizico-tehnic din Harkov (Ucraina). A fost şeful Departamentului Teoretic al Institutului de probleme fizice din Moscova din 1937 până în 1962. Concomitent, între 1943 şi 1947, precum şi între 1955 şi 1962 a fost profesor la facultatea de fizică a Universităţii din Moscova. În anul 1962, în urma unui accident rutier, a suferit leziuni care nu s-au vindecat tot restul vieţii.

În tinereţe a aderat la ateism, cu trecerea anilor a devenit mult mai reticent faţă de ideologia oficială din URSS, deziluzionat de aplicaţiile militare la care a fost nevoit să conlucreze (este considerat unul dintre părinţii bombei nucleare sovietice), dar şi de cele câteva luni petrecute în închisoare în anul 1938, în legătură cu procesul Institutului Fizico-tehnic din Harkov, ca presupus şef al unei organizaţii antistaliniste. A murit în 1968 în Moscova şi este înmormântat în cimitirul Novodevicii.

[modifică] Creaţia ştiinţifică

Printre realizările sale se numără lucrări în domeniul cosmologiei şi gravitaţiei, influenţate în mare măsură de Matvei Petrovici Bronştein şi realizate în colaborare cu George Gamow şi Dmitri Ivanenko, co-descoperirea metodei matricii densităţii în mecanica cuantică, descoperirea teoriei mecanicii cuantice a diamagnetismului, a teoriei superfluidităţii, a teoriei tranziţiei fazei de ordinul doi, a teoriei Ginzburg-Landau a superconductivităţii, explicarea amortizării Landau în fizica plasmei,a polului Landau în electrodinamica cuantică şi teoria celor doi componenţi ai neutrinilor. A primit Premiul Nobel pentru Fizică pentru lucrările sale în domeniul superfluidităţii în 1962. În plus faţa de realizările teoretice, Landau a fost fondatorul principal al marii tradiţii a fizicii teoretice în Uniunea Sovietică, deseori numită "şcoala Landau ". Între 1929 - 1931 a lucrat în străinătate, în Germania, Elveţia, Anglia şi în special în Danemarca, sub conducerea lui Niels Bohr.

[modifică] Discipoli

[modifică] Cărţi de Lev Landau editate în România


[modifică] Cărţi despre Landau

[modifică] Vezi şi:

[modifică] Legături externe

Unelte personale