Lev Landau

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Lev Davidovici Landau
Lev Davidovici Landau
Lev Davidovici Landau
Născut 22 ianuarie 1908
Baku, Azerbaidjan, Rusia
Decedat 1 aprilie 1968
Moscova, URSS, la vârsta de 60 de ani
Rezidență Uniunea Sovietică Uniunea Sovietică
Naționalitate Flag of Russia.svg Rus
Domeniu Fizică
Instituție Institutul de Probleme Fizice Moscova
Alma Mater Universitatea Baku
Universitatea Sankt Petersburg
Doctoranzi Alexei Abrikosov
Evgeni Lifșiț
Lev Gorkov
Isaak Halatnikov
Cunoscut pentru Teoria Ginzburg-Landau
Amortizarea Landau
Metoda matricei densității
Premii Nobel prize medal.svg Premiul Nobel pentru Fizică 1962
Medalia Premiului Nobel

Lev Davidovici Landau (în limba rusă: Ле́в Дави́дович Ланда́у) (22 ianuarie 1908 Baku1 aprilie 1968) a fost un fizician sovietic rus, de origine evreu, care a adus contribuții fundamentale în numeroase domenii ale fizicii teoretice.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut într-o familie evreiască la Baku, în Azerbaidjan. Tatăl său era inginer petrolist, iar mama medic. De la o vârstă fragedă i-a fost recunoscută calitatea de copil minune în matematică, deși, mai târziu, omul de știință sovietic își aducea aminte că în tinerețe nu strălucea la analiză matematică. La 14 ani, (după o întârziere de un an, petrecut, la cererea părinților săi, la Școala Medie Economică din Baku), el a fost admis la Universitatea din Baku în 1922, unde a studiat simultan două specializări: fizico-matematica și chimia. În 1924 s-a transferat la Universitatea din Leningrad, facultatea de fizică, unde și-a susținut doctoratul în 1927.

Între 1932 - 1937 a fost șeful Departamentului Teoretic al Institutului fizico-tehnic din Harkov (Ucraina). A fost șeful Departamentului Teoretic al Institutului de probleme fizice din Moscova din 1937 până în 1962. Concomitent, între 1943 și 1947, precum și între 1955 și 1962 a fost profesor la facultatea de fizică a Universității din Moscova. În anul 1962, în urma unui accident rutier, a suferit leziuni care nu s-au vindecat tot restul vieții.

În tinerețe a aderat la ateism, cu trecerea anilor a devenit mult mai reticent față de ideologia oficială din URSS, deziluzionat de aplicațiile militare la care a fost nevoit să conlucreze (este considerat unul dintre părinții bombei nucleare sovietice), dar și de cele câteva luni petrecute în închisoare în anul 1938, în legătură cu procesul Institutului Fizico-tehnic din Harkov, fiind suspectat că ar fi șeful unei organizații antistaliniste. A murit în 1968 la Moscova și este înmormântat în cimitirul Novodevicii.

Creația științifică[modificare | modificare sursă]

Printre realizările sale se numără lucrări în domeniul cosmologiei și gravitației, influențate în mare măsură de Matvei Petrovici Bronștein și realizate în colaborare cu George Gamow și Dmitri Ivanenko, co-descoperirea metodei matricii densității în mecanica cuantică, descoperirea teoriei mecanic cuantice a diamagnetismului, a teoriei superfluidității, a teoriei tranzițiilor de fază de ordinul doi, a teoriei Ginzburg-Landau a superconductivității, teoria DLVO, explicarea amortizării Landau în fizica plasmei,a polului Landau în electrodinamica cuantică și teoria celor doi componenți ai neutrinilor. A primit Premiul Nobel pentru Fizică pentru lucrările sale în domeniul superfluidității în 1962. În plus fața de realizările teoretice, Landau a fost fondatorul principal al marii tradiții a fizicii teoretice în Uniunea Sovietică, deseori numită "școala Landau ". Între 1929 - 1931 a lucrat în străinătate, în Germania, Elveția, Anglia și în special în Danemarca, sub conducerea lui Niels Bohr.

Discipoli[modificare | modificare sursă]

Cărți de Lev Landau editate în România[modificare | modificare sursă]


Cărți despre Landau[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]