Vitali Ghinzburg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Vitali Lazarevici Ghinzburg
Vitali Ghinzburg
Vitali Ghinzburg
Născut 4 octombrie 1916
Moscova, Imperiul Rus
Decedat 8 noiembrie 2009
Rezidență Rusia Rusia
Naționalitate rus
Domeniu fizician
Instituție Institutul de Fizică Lebedev
Alma Mater Universitatea de Stat Moscova
Premii Nobel prize medal.svg Premiul Nobel pentru Fizică 2003

Vitali Lazarevici Ghinzburg (în rusă Виталий Лазаревич Гинзбург) (n. 4 octombrie 1916, Moscova, Imperiul Rus - d. 8 noiembrie 2009) a fost un fizician rus, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 2003, împreună cu Alexei Abrikosov și Anthony Leggett, pentru contribuțiile de pionierat în domeniul teoriei superconductorilor și superfluidelor.[1] El a fost ales ca membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Vitali Ghinzburg s-a născut în anul 1916 la Moscova în familia inginerului, specialist în curățarea apelor, Lazăr Efimovici Ghinzburg (1863-1942, Kazan) și a medicului Augusta Beniaminovna Ghinzburg (născută Vildauer,la Mitava, actualmente Jelgava, Letonia- 1920, Moscova). A rămas de timpuriu fără mamă, fiind ulterior educat de către sora acesteia Rosa Veniaminovna Vildauer. Până la vârsta de 11 ani a fost educat de către tată acasă. În anul 1927 a fost admis în clasa a IY a școlii Nr. 57 de șapte clase din Moscova, pe care a absolvit-o în anul 1931, după ce a continuat studiile la o școala industrială din cadrul unei fabrici. Ulterior a strudiat de sine stătător, lucrând laborant la un laborator radiologic împreună cu viitorii săi colegi și prieteni V.A. Țukerman (1913-1993) și L.V. Altșuler (1913-2003), care i-au fost prieteni viața întreagă. În anul 1933 a fost admis la Universitatea din Moscova, a absolvit facultatea de fizică a acesteia în anul 1938, în același an a fost admis la doctorantură, pe care a absolvit-o în anul 1940 cu susținerea disertației de doctor în științe.

  • A susținut disertația de doctor habilitat în științe în anul 1942. Din 1942 lucrează în secția de fizică teoretică a Institutului de Fizică a Academiei de științe din URSS, condusă de I.E. Tamm, ulterior devenind șef al acestei secții. Din 1947 este membru PCUS.
  • În anul 1955 a semnat scrisoarea celor 300, împotriva savantului pseudogenetician Trofim Lîsenko.
  • A condus catedra de fizică teoretică și astrofizică din cadrul facultății de fizică generală și aplicată a Institului fizico-tehnic din Moscova, pe care a înființat-o.
  • A susținut în măsura posibilităților activitatea fizicianului - dizident Andrei Saharov, care era subaltern în cadrul Secției de fizică teoretică a Instititutului de Fizică al acedemiei de științe din URSS.
  • A condus comisia de combatere a pseudoștiinței din cadrul Academiei de științe din Rusia.
  • În ultimii ani ai vieții a fost consilier al Academiei de științe din Rusia, șef de grupă.
  • A decedat la 8 noiembrie 2009 la Moscova în rezultatul unui acces de insuficiență cardiacă. Este înmormântat la Moscova la cimitirul Novodevicie la 11 noiembrie.

Activitatea științifică[modificare | modificare sursă]

Ghinzburg este autorul a peste 400 de articole științifice în domenii variate ale fizicii și astrofizicii și a 10 monografii științifice.

  • Activitatea științifică principală a lui Ghinzburg este axată pe probleme de astrofizică și radiofizică, originea razelor cosmice, fizica plasmei, teoria radiațiilor inclusiv a radiației Vavilov - Cerenkov, optică a cristalelor, teoria supraconductibilității.
  • În anul 1940 a creat teoria cuantică a efectului Vavilov - Cerenkov, și teoria radiației Cerenkov în cristale.
  • În anul 1941 a a observat radiații radio din cosmos pe lungimea de undă 1, 87 m.
  • În anul 1946 în colaborare cu I.M. Frank a elaborat teoria radiației de tranziție la tracerea dintr-un mediu în altul.
  • În anul 1950 în colaborare cu L.D. Landau a creat teoria semifenomenologică a supraconductibilității (teoria Ghinzburg -Landau)
  • În anul 1958 în colaborare cu Lev P. Pitaevskii a creat teoria semifenomenologică a suprafluidității (teoria Ghinzburg- Pitaevskii).
  • A elaborat teoria radiației de frânare în condiții astrofizice și teoria radioastronomică a razelor cosmice.
  • A fost membru din străinătate a câtorva academii de științe, redactor - șef al revistei "Uspehi Fiziceskih nauk".

În anul 1998 a întemeiat și a condus comisia de combatere a pseudoștiinței și falsificărilor științifice de pe lângă Prezidiul Academiei de Științe din Rusia. A fost membru al Comisiei academiei de științe din Rusia pentru ameliorarea stilului de lucru (de fapt, comisia pentru combaterea birocrației). A fost redactor-șef al revistei științifice "Izvestia Vuzov. Radiofizica", membru al colegiului de redacție al revistelor "Fizica nizkih temperatur" și "Pisima v Astronomicheskii Jurnal", "Nauka i Jizni", bibliotecii "Kvant" (editura "Nauka"), membru al Consiliului obștesc al săptămânalului "Literaturnaia gazeta". Ghinzburg este un renumit popularizator al științei, a susținut folosirea formulelor în lucrările de popularizare la nivelul formulelor din cursul elementar de fizică școlară. La sfârșitul anilor 80 afirma, că "actualmente poate fi considerat educat doar acea persoană, care a însușit foarte bine conținul cel puțin al materiilor de 8 clase din școala de cultură generală". A fost membru al Congresului evreilor din Rusia, cea mai importantă organizație a evreilor din Rusia cu caracter laic.

Decorații și premii[modificare | modificare sursă]

  • Medalia "Pentru muncă conștiincioasă în anii marelui război pentru apărarea Patriei"
  • Medalia "800 de ani de la întemeierea Moscovei" (1948)
  • Premiul de stat (Stalin) (1953)
  • Ordinul Lenin (1954)
  • Premiul Lenin (1966)
  • Medialia de aur S.I. Vavilov (1995) pentru lucrări de excepție în domeniul fizicii, incluiv pentru contribuția la explicarea fenomenului Cerenkov
  • Premiul Nobel (2003) (în echipă cu A.I. Abrikosov și Anthony Leggett)

și altele

Familia și copiii[modificare | modificare sursă]

  • Prima soție (1937-1946)- Olga Ivanovna Zamșa (n. 1916, Eisk), doctor în științe fizico-matematice, absolventă a facultății de fizică și matematică a Universității din Moscova, conferențiar la Institutul de inginerie fizică din Moscova, autoare a "Culegerii de probleme de fizică generală" (1968, 1972, 1975)
  • A doua soție (din 1946), Nina Ivanovna Ghinzburg (născută Ermakova), absolventă a facultății de mecanică și matematică a Universității din Moscova, fizician-experimentator, ulterior deținut- politic.
    • Fiica- Irina Vitalievna Dorman (n. 1939)- a absolvit facultatea de fizică a Universității din Moscova (1961), istoric al științei (soțul ei- fizicianul cosmolog- Leib (Lev) Isaakovici Dorman)
      • Nepoata- Viktoria Lvovna Dorman- fizician american, absolventă a Universității din Moscova și Princeton, locțiitor de decan al Princeton School of Engineering and Applied Science, soțul ei- fizicianul și literatul Mihail Petrov).

Fapte deosebite[modificare | modificare sursă]

  • Într-unul dintre interviuri, Ghinzburg a relatat, că dragostea pentru fizica temperaturilor joase i-a provenit de la frigul pe care l-a tras în iarna din anul de război 1942
  • Ghinzburg a fost cunoscut ca unul dintre cei mai mari adversari, atât în URSS, cât și în Rusia, ai propagării largi a religiei, atît în școală cât și în alte medii. A considerat biblia ca o carte inspirată din povești. S-a opus introducerii studierii Bibliei în școală, deși nu s-a opus studierii istoriei religiilor. Chiar și în Israel influența și ponderea iudaismuilui în variate sfere ale vieții este nejustificat de mare, а susținut Ghinzburg.
  • Ghinzburg a fost un adversar recunoscut al astrologiei și al altor preocupări oculte.
  • Într-o altă intervenție la Radio Svoboda a preântâmpinat împotriva revenirii în forță a stalinismului în sistemul justițiar din Rusia.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Premiul Nobel pentru Fizică 2003. Comunicat de presă” (în engleză). Academia Regală de Științe a Suediei. 7 octombrie 2003. http://nobelprize.org/nobel_prizes/physics/laureates/2003/press.html. Accesat la 16 aprilie 2008.