Lupa Capitolina

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

(Redirecţionat de la Statuia Lupoaicei)

Salt la: Navigare, căutare

Statuia originală păstrată la muzeul din Roma

Copia după Lupa Capitolina în amplasamentul său din Roma

Lupa Capitolina (în italiană Lupoaica de pe Capitoliu) este o statuie de bronz etruscă, turnată probabil în secolul 5 Î.E.N., undeva pe valea râului Tibru. Originalul este păstrat în "Museo Nuovo" din Palazzo dei Conservatori din Roma. O copie este expusă în aer liber în Piazza Del Campidoglio.

Statuia a fost amplasată la Roma încă din antichitate. Monumentul reprezintă o lupoaică de dimensiuni aproximativ reale (75 cm înălţime şi 114 cm lungime), la care sug cei doi copii, ce îi reprezintă pe Romulus şi Remus, întemeietorii legendari ai Romei.

În cartea a 8-a din Eneida, Publius Vergilius Maro (70 î.Hr.-19 î.Hr.) a descris cum un fulger a lovit şi deteriorat picioarele din spate ale statuii lupoaicei, urmele fulgerului putând fi văzute şi astăzi. ^[1]

Statuia lupoaicei i-a fost dăruită oraşului Roma în 1471 de Papa Sixtus IV. ^[2]

Deşi Lupoaica cu cei doi copii sugând a fost şi simbolul Legiunii a VI-a romane Legio VI Ferrata Fidelas Constans, înfiiţată de Iulius Cezar în anul 52 Î.E.N. şi despre care ultima menţiune datează din anul 215 E.N. ^[3], se presupune că cei doi prunci, Romulus şi Remus, probabil operă a sculptorului Antonio del Pollaiuolo (1429 - 1498), au fost adăugaţi în timpul Renaşterii, spre a ilustra legenda întemeierii Romei. Procedeul de turnare a copiilor este similar cu cel de turnare a armurilor, folosit într-un atelier din Ferrara faimos la sfârşitul secolului al 15-lea. ^[2]

Datarea turnării lupoaicei în anii 500-480 Î.E.N. a fost făcută după analize stilistice. S-a emis şi ipoteza că turnarea s-a făcut în secolul al VI-lea E.N. de sculptorul etrusc Vulca din Veii.

În anul 2006, istoricul de artă italian Anna Maria Carruba şi etruscologul Adriano La Regina au contestat datarea tradiţională şi, pe baza analizei tehnicii turnării, au emis ipoteza că statuia a fost turnată, de fapt, în Evul Mediu târziu. S-au bazat pe lucrările de restaurare din 1997 executate de Anna Maria Carruba, când acesta a constatat că pentru turnare s-a folosit procedeul în ceară pierdută, aplicat în Evul Mediu pentru turnarea dintr-o singură bucată, în timp ce în antichitate se folosea metoda turnării pe bucăţi, urmată de asamblarea acestora. ^[4]

[modifică] România

Pentru a omagia originea latină a poporului român, între 1906-1926 statul italian a facut cadou României următoarele 5 copii ale statuii Lupa capitolina din Roma (ordonare cronologică):

Copii ale statuii “Lupa Capitolina” din Roma dăruite de statul italian României
Oraşul	Data	Motivul politic	Observaţii
Bucureşti	7 septembrie 1906	25 ani de domnie a Regelui Carol I şi 1800 ani de la cucerirea romană a Daciei	Mutată de mai multe ori in interiorul municipiului Bucureşti.
Cluj	28 septembrie 1921	Unirea Transilvaniei cu Ţările Româneşti	Mutată de pe locul original. În timpul Cedării Ardealului (1940-1944) transferată temporar (din motive de siguranţă) la Sibiu.
Chişinău	1921	Unirea Basarabiei şi Bucovinei cu Ţările Româneşti	Distrusă în anul 1940 de trupele de ocupaţie sovietice. În 1990, la 1 Decembrie, înlocuită cu o copie dăruită de Liga Culturală.
Timişoara	23 aprilie 1926	Comunitatea etnică latină

În România au fost confecţionate si instalate şi în alte oraşe sau sate replici după aceste copii ale "Statuii Lupoaicei", de pildă la Braşov, Alba Iulia, Târgu Mureş, Turda, Blaj, Târnăveni, Luduş, Brad, Dej, Năsăud, Sighişoara, Constanţa, Galaţi, Maieru ^[5], Leşu, Cristeştii Ciceului ^[6]

[modifică] Copii

Detalii istorice asupra unora dintre „Statuile Lupoaicei”:

[modifică] Imagini

Blaj	Bucureşti	Braşov	Cluj (imagine istorică)
Târgu Mureş	Timişoara	Constanţa	Turda
Galaţi

[modifică] Franţa

O replică a statuii lupoaicei i-a fost dăruită oraşului Paris în anul 1962, cu ocazia înfrăţirii sale cu Roma. Statuia este amplasată în square Paul-Painlevé, din al V-lea arondisment.^[7] În Franţa, statuia este cunoscută ca la Louve romaine (Lupoaica romană).

[modifică] Statele Unite ale Americii

Pentru a capta bunăvoinţa americanilor, Benito Mussolini a trimis şi în SUA câteva copii ale statuii.

În 1929, a trimis o copie cu ocazia convenţiei naţionale a societăţii "Sons of Italy" (Fiii Italiei), la Cincinnati, Ohio. În 1931, aceasta a fost înlocuită cu o replică de demensiuni mai mari, care se găseşte şi în prezent în parcul Eden Park din Cincinnati. Legătura între Roma şi Cincinnati constă în faptul că ambele oraşe sunt construite pe şapte coline, iar numele de Cincinnati se trage de la un nobil roman din sec. al V-lea Î.E.N., Cincinnatus Lucius Quinctius.^[8]

O a doua copie a fost trimisă, tot în 1931, localităţii Rome din Georgia ^[9].

O a treia copie a fost trimisă la New York.

[modifică] Australia

La Perth, în Australia de Vest se găseşte un club, denumit Italian Club, la intrarea căruia străjuieşte statuia de bronz a lupoaicei, ca dar din partea guvernului italian pentru comunitatea locală de imigranţi italieni. ^[10].

[modifică] Argentina

În Argentina, la Mar del Plata se găseşte monumetul eroilor căzuţi pentru Italia, monument sculpat de Vicente Albanese, în 1958, şi finanţat de Asociaţia foştilor combatanţi italieni. ^[11]

O altă sculptură a lupoaicei se găseşte în Grădina botanică din Buenos Aires ^[12]

[modifică] Spania

La Mérida, în Comunitatea Autonomă Extremadura, cu sprijinul ambadadorului italian Raniero Vagnni D´Archiarafi, în anul 1996 a fost ridicată o statuie cu o replică a lupoaicei. ^[13]

Tot în Spania, la Segovia, în Plaza de la Artillería denumită şi Plaza Oriental, se găseşte o altă replică, având pe soclu textul Roma a Segovia en el bimilenario de su acueducto - MCMLXXIV, dăruită de Roma în anul 1974 cu ocazia sărbătoririi a 2000 de ani de la construirea de către romani a apeductului din localitate.^[14], ^[15]

[modifică] Italia

Lupoaica cu cei doi prunci sugând este şi simbolul localităţii Siena, cunoscută ca La lupa senese. ^[16] Atâta doar că legendele locale spun că cei doi copii care sug sunt fondatorii Sienei, Aschio şi Senio, fiii lui Remus, fugiţi din Roma. ^[17], ^[18] Statuia a fost înălţată în anul 1610 şi se află în piaţa străjuită de Chiesa di San Cristoforo şi Palazzo Tolomei. ^[19].