Marte (zeu)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Subiecte în Mitologia Romană | ||
|---|---|---|
| Mitologie Romană | ||
| Zei importanţi: | ||
| Istorie legendară: | ||
| Aeneid | ||
| Religia romană | ||
| Mitul grec/roman comparat | ||
Marte (în latină Mars) a fost zeul roman al războiului.
Cuprins |
[modifică] Mitologie
Marte provine dintr-o fuziune a zeului agrar şi războinic Mavors, dintr-un vechi cult umbric, cu zeul etrusc Maris şi cu zeul grec al războaielor, Ares. Până la cristalizarea acestui sincretism caracteristic mitologiei romane, Mavors era invocat ca protector al muncilor câmpului şi chiar mai târziu, când se consolidează cultul lui Marte, noua divinitate e venerată mai ales tot ca ocrotitoare a activităţilor agricole, personificând totodată renaşterea periodică a naturii. Problemele de delimitare a terenurilor agricole şi de apărare a gospodăriilor şi recoltelor contra incursiunilor de prădăciune îl învestesc pe acelaşi zeu cu atributul nou al patronării războiului, dar iniţial aceste atribute se înrudeau strâns: preoţii zeiţei agrare Ceres, Arvales, îl invocau pentru ocrotirea ogoarelor şi pe Marte, numindu-l Marmar, Marmor, Berber. Iar Cato lansase odată îndemnul de a se aduce sacrificii speciale lui Marte ca să aibă grijă de cirezile de boi. Printre vechile epitete ale zeului, două erau caracteristice: Rusticus şi Silvanus. Când Marte devine, în epoca imperială, un zeu mai complex şi în primul rând simbolul forţei militare romane, începe să fie considerat fiul cuplului Jupiter-Iuno. Numit Mars Ultor (Marte Pedepsitorul) şi Marspiter (Mars Pater, Tatăl), e inclus în triada protectoare a Romei, împreună cu Jupiter şi Quirinus. Sunt tatal lui Romulus si Remus si sot cu Rhea Silva.
[modifică] Varia
Numele planetei Marte provine de la acest zeu roman.
[modifică] Bibliografie
- Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989
- Anca Balaci, Mic dicţionar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, Bucureşti, 1992, ISBN 973-9004-09-2
- George Lăzărescu, Dicţionar de mitologie, Casa Editorială Odeon, Bucureşti, 1992, ISBN 973-9008-28-3
