Papa Inocenţiu I
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Nume | |
| Început de pontificat | 401 |
| Final de pontificat | 12 Martie 417 |
| Predecesor | Papa Anastasie I |
| Succesor | Papa Zosim |
| Născut | ??? |
| Decedat | 12 Martie 417 |
Papa Inocenţiu I a fost Papă al Romei în perioada 401 - 12 Martie 417.
Cuprins |
[modifică] Origine
După Liber Pontificalis, Papa Inocenţiu I, ar fi fost fiul lui Inocenţiu din Albano, însă după mărturia contemporanului său, Sfântul Ieronim, tatăl său era Papa Anastasie I, înainte ca acesta să intre în rândul clerului creştin.
[modifică] Cucerirea Romei
Timpul în care Papa Inocenţiu I a condus Biserica, a coincis cu o perioadă grea pentru Imperiul Roman de Apus şi pentru Roma, care a fost cucerită şi distrusă pe 24 August 410 de Regele vizigoţilor, Alaric I, primul conducător germanic care cucereşte Roma. Asediul Romei a început în 408 şi mulţi cetăţeni romani, care nu erau trecuţi la creştinism, aduceau sacrificii solemne zeilor păgâni, pentru a obţine ajutor împotriva barbarilor. După cucerire, Roma a fost jefuită incontinuu, iar populaţia masacrată, doar Bisericile au fost respectate de invadatori.
[modifică] Primatul Papal
Căderea Romei, descrisă de Sf. Augustin şi de Sf. Ieronim în cuvinte încărcate de adâncă durere, nu a însemnat şi declinul autorităţii pontificale. Grija faţă de toate bisericile este arătată de un mare număr de scrisori trimise de Papa Inocenţiu I; dintre acestea, 36 sunt printre primele Scrisori enciclice, documente solemne ale misiunii de învăţător al Bisericii. Papa Inocenţiu I a stabilit un principiu foarte important pentru disciplina bisericească: diferitele Biserici trebuie să fie în conformitate deplină cu doctrina şi tradiţiile Bisericii din Roma, fiind astfel unul din puternicii susţinători ai principiului "Primatul Papal".
[modifică] Apărarea Sf. Ioan Crysostomul
Recunoaştere autorităţii papale vine şi din partea Patriarhului Constantinopolului, Sfântul Ioan Chrysostom (Sfântul Ioan Gura de Aur), exilat pentru a doua oară, aflat la Cucuz sau Arabissos, în Armenia Mica, care îi trimite scrisori Papei Inocenţiu I pentru a-i cere ajutor împotriva lui Teofil din Alexandria, susţinut de curtea imperială. Faptul că un patriarh apelează din nou la Scaunul Apostolic al Romei şi Papa Inocenţiu I va încearca să unească un Conciliu la Salonic, însă violenţele şi intrigile se opuseră reuşitei acestui proiect, au făcut doar ca exilatul Sf. Ioan Crysostomul şi se consoleze de aceste eforturi ale Papei scriindu-i, într-o nouă scrisoare, din 406, şi fâcându-l pe Papa să îl separe de Teofil ca de un intrus pe scaunul Constantinopolului şi persecutor ai credincioşilor rămaşi fideli Sf. Ioan.
A intervenit cu hotărâre în probleme privind Sfintele Sacramente - Pocăinţa, Ungerea bolnavilor, Botezul şi Nedesfacerea Căsătoriei, pe care a susţinut-o şi pentru cazul de adulter. În timpul pontificatului său a apărut şi s-a răspândit erezia lui Pelagius, condamnată în 416 la Conciliile din Milevi şi Cartagina, la iniţiativa Sfântului Augustin şi cu aprobarea Papei Inocenţiu I.
Printre Scrisorile Papei Inocenţiu I, este una adresată către Sf. Ieronim şi Ioan, Episcop al Ierusalimului, care are ca subiect condamnarea acţiunilor ereziei numite Pelagianism în Betleem.
[modifică] Decesul
†A murit la Roma în 417, la 28 iulie, după cum relatează Liber Pontificalis, şi a fost înmormântat în Cimitirul Ponţian, de pe calea Portului. Câteva secole a fost comemorat pe data de 28 iulie, acum însă este sărbătorit pe 12 Martie.
[modifică] Legături externe
- la Scrieri
- en [1], (În Engleză)
- [2], CrestinOrtodox.Ro
- ProFamilia.Ro - Vieţile sfinţilor, Sfântul Inocenţiu I
- [3], Greco-Catolic.Ro, Sfântul Ioan Gură de Aur
| Predecesor: Papa Anastasie I |
Inocenţiu I 401 - 417 |
Succesor: Papa Zosim |
