Pelagianism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pelagianismul este doctrina provenită, ca denumire, de la teologul Pelagius(354 - c.420) cu privire la antropologia şi soteoriologia creştină. Deşi pelagianismul a fost condamnat, discuţiile teologice au continuat, dând naştere unei nou conflict: disputa semipelagiană. Augustin, apărând doctrina bisericii faţă de pelagianism, a mers prea departe. Susţinând necesitatea absolută a harului divin, Pelagius afirma că vointa omului este atât de slăbită si neputincioasă din cauza păcatului strămoşesc, încât nu poate face, fără ajutorul lui Dumnezeu, decât fapte rele. Pelagius a susţinut şi ideea că Dumnezeu nu vrea ca toţi oamenii să se mântuiască, ci numai numai cei aleşi sau predestinaţi să scape de osânda. Cei sortiţi osândei rămân printre cei pierduţi pentru vecie, fără întoarcere (ideea a fost preluată de protestantism).
Pelagianismul nu reuşeşte să priceapă firea omului şi slăbiciunile lui. Suntem păcătoşi prin firea noastră (Efes. 2:3; Psalm 51:5). Cu toţii am păcătuit deoarece am intrat în lume prin Adam: "De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…" (Rom. 5:12, NIV). Mai mult, Romani 3:9-12 spune: "9. Ce urmează atunci? Sîntem noi ma buni decît ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei fie Greci, sînt supt păcat 10. după cum este scris: 'Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar. 11. Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. 12. Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici măcar unul.” Aşadar, suntem incapabili de a face voia lui Dumnezeu (Rom. 6:16; 7:14). Am fost afectaţi de căderea lui Adam, contrar învăţăturii lui Pelagius.
După Consiliul din Efes (431), pelagianismul nu a mai tulburat Biserica Greacă, astfel că istoricii greci ai secolului al cincilea nici măcar nu pomenesc ceva despre controversă sau numele ereticilor. Însă erezia a continuat să mocnească în Vest şi s-a stins foarte încet.
