Francisc I al Sfântului Imperiu Roman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Francisc I
Martin van Meytens 006.jpg
Sfântul Imperiu Roman
Domnie 1745-1765
Predecesor Carol VII
Succesor Iosif II
Mare Duce de Toscana
Domnie 9 iulie 1737-18 august 1765
Predecesor Gian Gastone
Succesor Leopold al II-lea
Căsătorit(ă) cu Maria Theresa a Austriei
Urmași
Arhiducesa Maria Anna
Iosif al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Maria Christina, Ducesă de Teschen
Arhiducesa Maria Elisabeta
Arhiducele Carol Iosif
Maria Amalia, Ducesă de Parma
Leopold al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Arhiducesa Maria Ioana Gabriela
Arhiducesa Maria Josepha
Maria Carolina, regină de Neapole și de Sicilia
Ferdinand, Duce de Modena
Marie Antoinette, regină a Franței și Navarei
Arhiducele Maximilian Francis, Arhiepiscop-Elector de Cologne
Nume complet
Francis Stephen
Casa regală Casa Lorena
Tată Leopold, Duce de Lorena
Mamă Élisabeth Charlotte d'Orléans
Naștere 8 decembrie 1708(1708-12-08)
Nancy
Deces 18 august 1765 (56 de ani)
Innsbruck

Francisc I Ștefan de Lorena (în germană Franz I. Stephan von Lothringen), (n. 8 decembrie 1708, Nancy - d. 18 august 1765, Innsbruck), a fost duce al Lorenei (1729-1737), mare duce al Toscanei (1737-1765) și împărat al Sfântului Imperiu Roman din 1745 până în 1765. Din 1740 până în 1765 a fost coregent, alături de Maria Terezia, al Țărilor Ereditare Austriece. A fost fiul lui Leopold cel Bun, duce al Lorenei, și nepotul lui Carol al V-lea de Lorena.

Prin căsătoria sa cu Maria Terezia a fost întemeiată linia de Habsburg-Lorena a Casei de Habsburg.

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Francisc la vârsta de 15 ani în ținută de vânătoare.

Francisc s-a născut la Nancy, Lorena (astăzi în Franța), ca cel mai mare fiu supraviețuitor al lui Leopold, Duce de Lorena și a soției acestuia, Élisabeth Charlotte d'Orléans, fiica lui Filip I, Duce de Orléans. El era înrudit cu Habsburgii prin bunica sa, Eleonor, fiica împăratului Ferdinand al III-lea și soția lui Carol Leopold de Lorena, bunicul său. Francisc a fost foarte apropiat de fratele și sora sa Anne Charlotte.

Împăratul Carol al VI-lea și-a favorizat familia, care, pe lângă faptul că erau verii săi, au servit Casa de Austria cu distincție. El a vrut să o căsătorească pe fiica sa Maria Tereza cu fratele mai mare al lui Francisc, Leopold Clement. După moartea lui Clement Leopold, Carol l-a ales ca ginere pe fratele său mai mic. Francisc a crescut la Viena cu Maria Tereza, cu înțelegerea că aceștia urmau să se căsătorească, iar între ei a apărut o afecțiune reală.

Francisc Stefan de Lorena i-a succedat tatălui său ca Duce de Lorena în 1729. În 1731 el a fost inițiat în masonerie (Marea Lojă a Angliei) la Haga în casa ambasadorului britanic, Philip Stanhope, al 4-lea Conte de Chesterfield.[1] În timpul unei vizite ulterioare în Anglia, Francisc a fost făcut Maestru Mason la Houghton Hall, pe moșia Norfolk a prim-ministrului britanic, Robert Walpole.[2]

Maria Tereza a aranjat pentru Francisc să devină "Lord Locotenent" al Ungariei în 1732. El n-a fost prea entuziasmat de această poziție însă Maria îl voia în apropierea ei. În iunie 1732 el a fost de acord să meargă la Pressburg.

O pace preliminară a fost încheiată în octombrie 1735 și ratificată în Tratatul de la Viena din noiembrie 1738. Conform tratatului, Stanisław I, socrul regelui Ludovic al XV-lea al Franței și pretendent la tronul polonez, a primit Lorena, în timp ce Francisc, în compensație pentru pierderea lui, a fost făcut moștenitor al Marele Ducat al Toscanei, pe care l-a moștenit în 1737.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Audrey Carpenter, John Theophilus Desaguliers: A Natural Philosopher, Engineer and Freemason in Newtonian England, (London : Continuum, 2011), ISBN 978-1-4411-2778-5, p. 47
  2. ^ Maclolm Davies, The masonic muse : songs, music, and musicians associated with Dutch freemasonry, 1730–1806. (Utrecht : Koninklijke Vereniging voor Nederlandse Muziekgeschiedenis, 1995), ISBN 90-6375-199-0, pp. 22–23