Maria Cristina de Habsburg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Portret al Mariei Cristina, Prințesă a Transilvaniei, ca. 1592.

Maria Cristina de Habsburg (n. 10 noiembrie 1574, Graz – d. 6 aprilie 1621, Hall in Tirol) a fost o prințesă germană membră a Casei de Habsburg și, prin căsătorie, Prințesă a Transilvaniei. După moartea soțului ei, Sigismund Báthory, a devenit principesă a Transilvaniei în 1597 (prima oară) și 1598 (a doua oară).

A fost fiica Arhiducelui Carol al II-lea de Austria, fiul împăratului Ferdinand I și a Mariei Anna de Bavaria. Fratele ei mai mic, Arhiducele Ferdinand, a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman în 1619.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Maria Cristina de Habsburg, soția lui Sigismund Báthory

La 7 februarie 1595, la Graz, s-a trimis petiția oficială de căsătorie între Maria Cristina și Sigismund Báthory, principe al Transilvaniei, prin nobilul Ștefan Bocskay. Contractul de căsătorie a fost negociat aproape o lună, și, în final, la 15 iunie, mireasa însoțită de mama ei, de prințul-episcop George de Lavant și 6000 de călăreți germani au plecat la întâlnirea cu mirele. La Kaschau, Maria Cristina a căzut bolnavă cu febră, ceea ce a întârziat călătoria.[1]

Căsătoria a avut loc la 6 august 1595 la Weissenburg și curând Maria Cristina s-a mutat în Transilvania.

Căsătoria a fost considerată ca un câștig politic major; Sigismund, fost vasal al Imperiului Otoman, a format în prezent legături strânse cu Sfântul Imperiu Roman. Împăratul Rudolf al II-lea l-a numit pe Sigismund Prinț al Sfântului Imperiu Roman (Reichsfürst),[2] și a asigurat posesia Transilvaniei în cazul în care cuplul ar rămâne fără urmași. Acordul a fost semnat la 16 ianuarie 1595 de către parlamentul maghiar la Bratislava.[3]

Mariajul s-a dovedit a fi unul nefericit: Sigismund, după o noapte a nunții dezastruoasă, a refuzat să consume căsătoria și și-a trimis soția la fortăreața din Kővár vára, unde Maria Cristina a fost ținută prizonieră până la 18 aprilie 1598, când, la cererea nobilimii locale, ea a fost aleasă să ocupe tronul Transilvaniei după ce soțul ei a abdicat. Totuși, domnia ei a fost doar pe hârtie; împăratul Rudolf al II-lea și-a trimis reprezentanții pentru a conduce. La 20 august 1598, Sigismund Báthory și-a recâștigat tronul și s-a împăcat cu soția sa, însă a trimis-o din nou la Kővár.

Când Sigismund a abdicat pentru a doua oară, în martie 1599, Maria Cristina l-a părăsit și s-a întors în Austria în aprilie. La 17 august 1599 Papa Clement al VIII-lea a dizolvat căsătoria și, în 1607, ea s-a alăturat surorii sale mai mici Arhiducesa Eleanor de Austria la mănăstirea Haller (Haller Damenstift) în Hall in Tirol, unde a murit în 1621, la vârsta de 46 de ani.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Johannes Voigt: Geschichte des Deutschen Ritterordens in seinen zwölf Balleien in Deutschland, vol. II, G. Reimer, 1859, p. 281.
  2. ^ Leopold Hassler: Geschichte des österreichischen Kaiserstaates, I. Klang, 1842, p. 253.
  3. ^ Johann Sporschil: Die Geschichte der Deutschen von den ältesten Zeiten bis auf unsere Tage, vol. III, G. J. Manz, 1859, p. 209.

Vezi și[modificare | modificare sursă]