Imre Thököly

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Imre Thököly
(1657-1705)

Imre Thököly (variantă Emeric Tököli, în germană Emerich Thököly), conte de Késmárk, (n. 1657 - d. 1705), a fost principe al Transilvaniei, om de stat maghiar și conducător al revoltei antihabsburgice a curuților.

S-a născut la Kezmarok (actuala Slovacie) și a studiat la colegiul luteran din Prešov. Tatăl său, István Thököly, a fost un participant la revolta armată antihabsburgică, care a opus nobilimea locală maghiară, puterii imperiale de la Viena. În decembrie 1670, acesta a căzut in luptă, în ciocnirile cu trupele imperiale austriece, în timp ce își apăra unul din domenii, castelul Orava (în nordul Slovaciei). Rebelii antihabsburgici, încurajați de ajutorul oferit de regele Franței, Ludovic al XIV-lea, l-au ales pe tânărul prinț ca lider, în 1678.

Luptele cu austriecii[modificare | modificare sursă]

Central europe 1683.png

În scurt timp armatele antihabsburgice au cucerit centrul și estul Slovaciei. Dupa 3 ani de lupte, în 1681, ajutat de 10 000 de ostași transilvăneni și de un corp militar otoman, trimis în ajutor de pașa de la Oradea, Imre Thököly a putut sa îi impună împăratului Leopold I condițiile unui armistițiu.

În iunie 1682 s-a căsătorit cu principesa Ilona Zrínyi, văduva principelui transilvănean Francisc I Rákóczi. Sultanul Mehmed al IV-lea, l-a recunoscut ca rege al Ungariei Superioare, în schimbul plății unui tribut anual de 40 000 de taleri. I-a recunoscut de asemenea și titlul de principe al Transilvaniei, un act formal, care nu s-a concretizat decât opt ani mai târziu. În cursul aceluiași an 1682 a obținut noi succese militare împotriva austriecilor, care i-au lărgit dominația teritorială până la râul Vah. Cu toate acestea, cele doua diete convocate de el, la Košice și la Tállya, în 1683, nu i-au oferit sprijinul de care avea nevoie.

Thököly i-a sprijinit pe turci, la asediul Vienei din 1683, dar după victoria austriacă, a cerut medierea regelui polonez Ioan III Sobieski pentru o împăcare cu împăratul, oferind încetarea ostilităților dacă Curtea Imperiala va acorda libertate religioasă pentru protestanții din Ungaria și îi va garanta titlul de principe al Ungariei Superioare. Leopold a refuzat aceste condiții și i-a cerut capitulare necondiționată. Thököly a reînceput ostilitățile militare. Dar campania din 1685 a fost o serie de dezastre. Disperat a cerut ajutorul Pașei de Oradea dar acesta l-a luat prizonier și l-a trimis în lanțuri la Edirne, din cauză că încercase să negocieze cu Leopold.

În 1686 Thököly a fost eliberat din prizonieratul turcesc și a fost trimis cu o mică armată în Transilvania, dar in 1688 expediția a sfârșit cu un fiasco total. Turcii au devenit suspicioși și l-au întemnițat pentru a doua oară. În 1690, cu asentimentul sultanului și cu sprijinul politic și militar al domnului Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, a intrat a treia oară în Transilvania, cu o armată de 16 000 soldați, ardeleni, munteni și turci, și la 11 august a învins armatele generalului Donat Heissler și ale contelui Mihály Teleki în Bătălia de la Tohanu Vechi-Zărnești.

Domnia transilvăneană[modificare | modificare sursă]

După aceasta mare victorie, Thököly a fost ales principe al Transilvaniei de către Dieta Transilvaniei întrunită la Cristian, lângă Brașov. Nu și-a putut menține poziția din cauza presiunii militare și politice austriece, care l-a susținut pe principele Mihai Apafi al II-lea.

În 1691 Thököly a părăsit definitiv Transilvania și s-a refugiat în Imperiul Otoman, unde și-a continuat cariera.

Ultimii ani[modificare | modificare sursă]

A condus cavaleria turcă în bătăliile de la Slankamen (1691) și de la Zenta (1697). Numele său a fost exclus de pe lista de amnistie oferită rebelilor maghiari prin Tratatul de la Karlowitz (26 ianuarie 1699). Dupa încă o încercare nereușită, în 1700, de a redeveni principe al Transilvaniei, s-a stabilit la Galata (lânga Istambul) cu soția sa. Sultanul Mustafa al II-lea i-a dăruit generoase ajutoare materiale și titlul de pașă de Vidin.

A decedat în 1705 la Nicomedia (astăzi Izmit, Turcia).

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Mihai Apafi I
Principe al Transilvaniei
1690-1691

Succesor:
Mihai Apafi al II-lea

în conflict cu Imre Thököly