Elisabeta Marie de Austria

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte persoane cu numele Elisabeta de Austria, vedeți Elisabeta de Austria (dezambiguizare).
Arhiducesa Elisabeta Marie
Elisabeth Marie Austria 01.jpg
Căsătorit(ă) cu Prințul Otto Weriand de Windisch-Grätz
Leopold Petznek
Urmași
Prințul Franz Joseph
Prințul Ernst
Prințul Rudolph
Prințesa Stephanie
Tată Rudolf, Prinț Moștenitor al Austriei
Mamă Prințesa Stéphanie a Belgiei
Naștere 2 septembrie 1883(1883-09-02)
Laxenburg
Deces 16 martie 1963 (79 de ani)
Viena

Elisabeta Maria Henriette Stephanie Gisela, Arhiducesă de Austria (2 septembrie 188316 martie 1963), poreclită Arhiducesa Roșie, a fost membră a familiei imperiale austriece de Habsburg-Lorena care mai târziu a devenit faimoasă ca socialistă și membră a Partidului Social Democratic Austriac.

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Portret al prințesei de Windisch-Graetz, 1910

Elisabeta s-a născut la Schloss Laxenburg la 2 septembrie 1883, ca fiică a Prințului Rudolph și a Prințesei Stéphanie (fiica regelui Leopold al II-lea al Belgiei). Fiind singurul copil al singurului său fiu (decedat), Elisabeta a fost nepoata favorită a împăratului Franz Joseph al Austriei.

În 1889, când Elisabeta avea puțin peste cinci ani, tatăl ei și baroneasa Maria Vetsera, amanta sa, au fost găsiți morți în ceea ce s-a presupus a fi un pact de sinucidere la cabana imperială de vânătoare de la Mayerling. Decesul tatălui ei a întrerupt succesiunea dinastică în cadrul familiei imperiale austriece de Habsburg-Lorena și a fost un factor pentru destabilizarea Austro-Ungariei, care a culminat cu Primul Război Mondial și dezmembrarea imperiului habsburgic.

După decesul lui Rudolph, Franz Joseph a preluat tutela ei; din ordinul lui, Elisabetei Maria i s-a interzis să părăsească Austria împreună cu mama ei.[1] La o vârstă fragedă ea a manifestat o personalitate puternică, precum și o opoziție la Curtea vieneză.

Bunica ei paternă, frumoasa și capricioasa împărăteasă Elisabeta, nu s-a bucurat să fie identificată ca bunică și nu a fost apropiată de nici unul dintre nepoții ei. Cu toate acestea, după asasinarea ei în 1898, testamentul a precizat ca beneficiara bunurilor ei personale să fie tiza ei Elisabeta Marie.

În 1900, mama ei Stéphanie a renunțat la titlul de prințesă moștenitoare pentru a se căsători cu tânărul protestant conte maghiar Elemer Lonyay. Deși Franz Joseph i-a oferit zestre și în cele din urmă Lonyay s-a convertit,[2] Elisabeta a rupt orice contact cu mama ei dezaprobând recăsătoria ei, simțind-o ca pe o trădare a memoriei tatălui ei. Mama ei a dezmoștenit-o în 1934.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Moore, George Greville, Society recollections in Paris and Vienna, 1879–1904, D. Appleton and Co., 1908, p. 236
  2. ^ Anonymous, At the Austrian Court: Recollections of a Royal Governess, D. Appleton & Co., 1915, p.299
  3. ^ Weissensteiner, Friedrich, Elisabeth, Die rote Erzherzogin [Elisabeth, the red Archduchess]], Vienna, 1982, p.142