Europa (satelit): Diferență între versiuni

← Diferența anterioară Diferența următoare →

Conținut șters Conținut adăugat

Aliniat

Versiunea de la 5 iulie 2022 22:11

Europa

Europa în culoare naturală aproximativă. Craterul proeminent din dreapta jos este Pwyll, iar regiunile mai întunecate sunt zone în care suprafața de gheață a Europei are un conținut mai mare de minerale. Fotografiat pe 7 septembrie 1996 de către nava spațială Galileo.

Descoperire

Descoperit de

Galileo Galilei
Simon Marius

Dată descoperire

8 ianuarie 1610^[1]

Denumiri

Pronunție

/e.u'ro.pa/

Denumit după

Ευρώπη Eyrōpē

Nume alternative

Jupiter II

Atribute

Europan /e.u.ro'pan/

Caracteristicile orbitei^[4]

Epocă 8 ianuarie 2004

Periapsis

664862 km^[a]

Apoapsis

676938 km^[b]

Raza medie a orbitei

670900 km^[2]

Excentricitate

0.009^[2]

Perioadă orbitală

3.551181 d^[2]

Viteza medie a mișcării de revoluție

13743.36 m/s^[3]

Înclinație

0.470° (față de ecuatorul lui Jupiter)
1.791° (față de ecliptică)^[2]

Sateliți

Jupiter

Caracteristici fizice

Raza medie

1560.8±0.5 km (0.245 Pământ)^[5]

Suprafață

3.09×10⁷ km² (0.061 Pământ)^[c]

Volum

1.593×10¹⁰ km³ (0.015 Pământ)^[d]

Masă

(4.799844±0.000013)×10²² kg (0.008 Pământ)^[5]

Densitate medie

3.013±0.005 g/cm³ (0.546 Pământ)^[5]

Gravitație

1.314 m/s² (0.134 g)^[e]

Momentul factorului de inerție

0.346±0.005^[6] (estimare)

2.025 km/s^[f]

sincronă^[7]

0.1°^[8]

0.67 ± 0.03^[5]

Temp. la suprafață	min	medie	max
Surface	≈ 50 K^[9]	102 K (−171 °C)	125 K

Magnitudinea aparentă

5.29 (opoziție)^[5]

Atmosfera

Presiunea la suprafață

0.1 µPa (10⁻¹² bar)^[10]

Europa /e.u'ro.pa/ sau Jupiter II, este cea mai mică dintre cei patru sateliți galileeni care orbitează în jurul lui Jupiter și al șaselea cel mai aproape de planetă dintre toți cei 80 de sateliți cunoscute ale lui Jupiter. Este, de asemenea, al șasea cel mai mare satelit din Sistemul Solar. Europa a fost descoperită în 1610 de Galileo Galilei ^[11] și a fost numită după Europa, mama feniciană a regelui Minos al Cretei și iubitoare de Zeus (echivalentul grecesc al zeului roman Jupiter ).

Puțin mai mică decât Luna Pământului, Europa este făcută în principal din rocă silicat și are o scoarță de gheață ^[12] și probabil un miez de fier-nichel. Are o atmosferă foarte subțire, compusă în principal din oxigen. Suprafața sa este striată de crăpături și dungi, dar craterele sunt relativ puține. Pe lângă observațiile cu telescopul de pe Pământ, Europa a fost examinată printr-o succesiune de zboruri ale sondelor spațiale, prima având loc la începutul anilor 1970.

Europa are cea mai netedă suprafață dintre orice obiect solid cunoscut din Sistemul Solar. Aparenta tinerețe și netezimea suprafeței au condus la ipoteza că sub suprafață există un ocean de apă, care ar putea adăposti viața extraterestră. ^[13] Modelul predominant sugerează că căldura de la încălzirea mareică face ca oceanul să rămână lichid și provoacă mișcarea gheții similară cu plăcile tectonice, absorbind substanțele chimice de la suprafață în oceanul de dedesubt. ^[14] ^[15] Sarea de mare dintr-un ocean subteran poate acoperi unele forme de relief de pe Europa, sugerând că oceanul interacționează cu fundul mării. Acest lucru poate fi important pentru a determina dacă Europa ar putea fi locuibilă. ^[16] În plus, telescopul spațial Hubble a detectat pene de vapori de apă similare cu cele observate pe Enceladus, despre care se crede că sunt cauzate de criogeizerele în erupție. ^[17] În mai 2018, astronomii au furnizat dovezi justificative ale activității penelor de apă pe Europa, pe baza unei analize actualizate a datelor obținute de la sonda spațială Galileo, care l-a orbitat Jupiter între 1995 și 2003. O astfel de activitate ar putea ajuta cercetătorii în căutarea vieții din oceanul subteran Europan, fără a fi nevoiți să aterizeze pe satelit. ^[18] ^[19] ^[20] ^[21]

Misiunea Galileo, lansată în 1989, oferă cea mai mare parte a datelor actuale despre Europa. Nicio navă spațială nu a aterizat încă pe Europa, deși au fost propuse mai multe misiuni de explorare. Jupiter Icy Moon Explorer (JUICE) al Agenției Spațiale Europene este o misiune către Ganymede, care urmează să fie lansată în 2023 și va include două zboruri pe lângă Europa. ^[22] ^[23] Europa Clipper planificat de NASA ar trebui să fie lansat în 2024. ^[24]

Descoperire și denumire

Europa, împreună cu ceilalți trei sateliți mari ai lui Jupiter, Io, Ganymede și Callisto, a fost descoperită de Galileo Galilei pe 8 ianuarie 1610 ^[25] și, posibil, independent de Simon Marius. Prima observație raportată a lui Io și Europa a fost făcută de Galileo la 7 ianuarie 1610, folosind un telescop refractor cu mărire de 20× de la Universitatea din Padova. Cu toate acestea, în acea observație, Galileo nu i-a putut separa pe Io și Europa din cauza măririi reduse a telescopului său, astfel încât cele două au fost înregistrate ca un singur punct de lumină. A doua zi, 8 ianuarie 1610 (folosită ca dată de descoperire a Europei de către IAU ), Io și Europa au fost văzute pentru prima dată ca corpuri separate în timpul observațiilor lui Galileo asupra sistemului Jupiter. ^[25]

Europa este numită după Europa, fiica regelui Tirului, o nobilă feniciană din mitologia greacă. La fel ca toți sateliții galileeni, Europa poartă numele unei iubitoare a lui Zeus, omologul grec al lui Jupiter. Europa a fost curtată de Zeus și a devenit regina Cretei. ^[26] Schema de numire a fost sugerată de Simon Marius, ^[27] care i-a atribuit propunerea lui Johannes Kepler : ^[27] ^[28]

„... Inprimis autem celebrantur tres fœminæ Virgines, quarum furtivo amore Iupiter captus & positus est... Europa Agenoris filia... à me vocatur... Secundus Europa... [Io,] Europa, Ganimedes puer, atque Calisto, lascivo nimium perplacuere Jovi.”

„... Mai întâi, vor fi onorate trei tinere care au fost capturate de Jupiter pentru dragoste secretă, [inclusiv] Europa, fiica lui Agenor... Al doilea [satelit] este numit de mine Europa ... Io, băiatul Ganymede, iar Callisto l-a încântat foarte mult pe Jupiter.^[29]”

Numele nu au fost folosite pentru o perioadă considerabilă de timp și nu au fost reînviate în uz general până la mijlocul secolului al XX-lea. ^[30] În cea mai mare parte a literaturii astronomice anterioare, Europa este pur și simplu menționată prin denumirea sa numerică romană ca Jupiter II (un sistem introdus și de Galileo) sau ca „al doilea satelit al lui Jupiter”. În 1892, descoperirea lui Amalthea, a cărei orbită se afla mai aproape de Jupiter decât cea a sateliților galileeni, a împins Europa pe a treia poziție. Sondele Voyager audescoperit încă trei sateliți interiori în 1979, așa că Europa este acum considerată al șaselea satelit al lui Jupiter, deși este încă denumit Jupiter II. ^[30] Forma adjectivală sa stabilizat ca Europan. ^[31]

Orbită și rotație

Europa îl orbitează pe Jupiter în puțin peste trei zile și jumătate, cu o rază orbitală de aproximativ 670.900 km. Cu o excentricitate orbitală de numai 0,009, orbita în sine este aproape circulară, iar înclinația orbitală față de planul ecuatorial al lui Jupiter este mică, la 0,470°. ^[32] La fel ca și ceilalți sateliți galileeni, Europa este în rotație sincronă cu Jupiter, cu o emisferă a Europei îndreptată constant spre Jupiter. Din această cauză, există un punct sub-jovian pe suprafața Europei, de care Jupiter ar părea să fie direct deasupra capului. Meridianul zero al Europei este o linie care trece prin acest punct. ^[33] Cercetările sugerează că rotația sincronă poate să nu fie completă, deoarece s-a propus o rotație nesincronă : Europa se învârte mai repede decât orbitează, sau cel puțin a făcut acest lucru în trecut. Acest lucru sugerează o asimetrie în distribuția internă a masei și că un strat de lichid sub suprafață separă crusta de gheață de interiorul de rocă. ^[7]

Ușoară excentricitate a orbitei Europei, menținută de perturbațiile gravitaționale de la ceilalți galileeni, face ca punctul sub-jovian al Europei să oscileze în jurul unei poziții medii. Pe măsură ce Europa se apropie puțin mai mult de Jupiter, atracția gravitațională a lui Jupiter crește, determinând-o pe Europa să se alungească. Pe măsură ce Europa se îndepărtează ușor de Jupiter, forța gravitațională a lui Jupiter scade, determinând Europa să se relaxeze înapoi într-o formă mai sferică și creând maree în oceanul său. Excentricitatea orbitală a Europei este pompată continuu de rezonanța sa cu Io. ^[34] Astfel, încălzirea mareică frământă interiorul Europei și îi conferă o sursă de căldură, permițând posibil oceanului său să rămână lichid în timp ce conduce procesele geologice subterane. ^[35] ^[34] Sursa finală a acestei energii este rotația lui Jupiter, care este atinsă de Io prin mareele pe care le ridică pe Jupiter și este transferată la Europa și Ganymede prin rezonanța orbitală. ^[34] ^[36]

Analiza fisurilor unice care acoperă Europa a dat dovezi că probabil s-a învârtit în jurul unei axe înclinate la un moment dat. Dacă este corect, acest lucru ar explica multe dintre caracteristicile Europei. Rețeaua imensă de fisuri care se acoperă Europei servește ca o înregistrare a tensiunilor cauzate de mareele masive în oceanul său global. Înclinarea Europei ar putea influența calculele despre cât de mult din istoria sa este înregistrată în învelișul său înghețat, cât de multă căldură este generată de maree în oceanul său și chiar cât timp oceanul a fost lichid. Stratul său de gheață trebuie să se întindă pentru a se adapta acestor schimbări. Când există prea mult stres, se sparge. O înclinare a axei Europei ar putea sugera că fisurile acesteia ar putea fi mult mai recente decât se credea anterior. Motivul pentru aceasta este că direcția polului de rotație se poate schimba cu până la câteva grade pe zi, completând o perioadă de precesiune pe mai multe luni. O înclinare ar putea afecta, de asemenea, estimările vârstei oceanului Europei. Se crede că forțele de maree generează căldura care menține lichid oceanul Europei, iar o înclinare a axei de rotație ar determina generarea de mai multă căldură din cauza forțelor mareice. O astfel de căldură suplimentară ar fi permis oceanului să rămână lichid pentru mai mult timp. Cu toate acestea, nu a fost încă determinat când s-ar fi putut produce această schimbare ipotetică a axei de rotație. ^[37]

Caracteristici fizice

Europa este puțin mai mică decât Luna. La puțin peste 3.100 kilometri (1.900 mi) în diametru, este al șaselea cel mai mare satelit și al cincisprezecelea obiect ca mărime din Sistemul Solar. Deși, într-o marjă largă, este cel mai puțin masiv dintre sateliții galileeni, este totuși mai masiv decât toți sateliții cunoscuți din Sistemul Solar, mai mici decât ea însuși la un loc. ^[38] Densitatea sa medie sugerează că este similară ca compoziție cu planetele terestre, fiind compusă în principal din rocă silicatică. ^[39]

Structura interna

Se estimează că Europa are un strat exterior de apă în cu o grosime de jur de 100 kilometri (62 mi); o parte înghețată ca scoarța sa și o parte ca un ocean lichid sub gheață. Datele recente ale câmpului magnetic de la orbiterul Galileo au arătat că Europa are un câmp magnetic indus prin interacțiunea cu cel al lui Jupiter, ceea ce sugerează prezența unui strat conductiv sub suprafață. ^[40] Este probabil ca acest strat să fie un ocean cu apă sărată lichidă. Se estimează că porțiuni ale crustei au suferit o rotație de aproape 80°, aproape răsturnându-se, ceea ce ar fi puțin probabil dacă gheața ar fi atașată solid de manta. ^[41] Europa conține probabil un miez metalic de fier. ^[42] ^[43]

Forme de relief

Europa este cel mai neted obiect cunoscut din Sistemul Solar, lipsit de caracteristici la scară mare, cum ar fi munți și cratere. ^[44] Cu toate acestea, conform unui studiu, ecuatorul Europei ar putea fi acoperit de vârfuri de gheață numite penitentes, care pot avea până la 15 metri înălțime, din cauza luminii directe a soarelui deasupra pe ecuator, determinând sublimarea gheții, formând crăpături verticale. ^[45] ^[46] ^[47] Deși imaginile disponibile de la sonda Galileo nu au rezoluția necesară pentru a confirma acest lucru, datele radar și termice sunt în concordanță cu această interpretare. ^[47] Marcajele proeminente care acoperă Europa par a fi în principal caracteristici albedo care subliniază topografia joasă. Există puține cratere pe Europa, deoarece suprafața sa este prea activă din punct de vedere tectonic și, prin urmare, tânără. ^[48] ^[49] Crusta de gheață a Europei are un albedo (reflectivitate luminoasă) de 0,64, una dintre cele mai înalte dintre toate lunile. ^[50] ^[49] Aceasta indică o suprafață tânără și activă: pe baza estimărilor frecvenței bombardamentelor cometare pe care le suferă Europa, suprafața are o vechime de aproximativ 20 până la 180 de milioane de ani. ^[51] În prezent, nu există un consens științific complet între explicațiile uneori contradictorii pentru formele de relief ale Europei. ^[52]

Nivelul de radiație la suprafața Europei este echivalent cu o doză de aproximativ 5,4 Sv (540 rem ) pe zi, ^[53] o cantitate care ar provoca îmbolnăviri grave sau deces pentru oameni expuși pentru o singură zi (24 de ore). ^[54] Durata unei zile Europane este de aproximativ 3,5 ori mai mare decât a unei zile pe Pământ, rezultând o expunere la radiații de 3,5 ori mai mare. ^[55]

Lineae

Cele mai izbitoare caracteristici ale suprafeței Europei sunt o serie de dungi întunecate care traversează întregul glob, numite lineae ( romănă: linii ). O examinare atentă arată că marginile scoarței Europei de pe ambele părți ale fisurilor s-au mutat una față de alta. Benzile mai mari sunt mai mult de 20 kilometri (12 mi) transversal, adesea cu margini exterioare întunecate, difuze, striații regulate și o bandă centrală din material mai deschis. ^[56] Ipoteza cea mai probabilă este că liniile de pe Europa au fost produse de o serie de erupții de gheață caldă, pe măsură ce scoarța europană s-a extins pentru a expune straturile mai calde de dedesubt. ^[57] Efectul ar fi fost similar cu cel observat pe dorsalele oceanice ale Pământului. Se crede că aceste diferite fracturi au fost cauzate în mare parte de încălzirea mareică exercitată de Jupiter. Deoarece Europa este în rotație sincronă cu Jupiter și, prin urmare, menține întotdeauna aproximativ aceeași orientare către Jupiter, modelele de stres ar trebui să formeze un model distinctiv și previzibil. Cu toate acestea, doar cele mai tinere dintre fracturile Europei se conformează modelului prezis; alte fracturi par să apară la orientări din ce în ce mai diferite cu cât sunt mai în vârstă. Acest lucru ar putea fi explicat dacă suprafața Europei se rotește puțin mai repede decât interiorul său, un efect care este posibil datorită decuplării mecanice din cauza oceanului subteran a suprafeței Europei de mantaua sa de rocă și a efectelor gravitaționale ale lui Jupiter asupra scoarței exterioare de gheață a Europei.^[58] Comparațiile dintre fotografiile navelor spațiale Voyager și Galileo servesc pentru a pune o limită superioară a acestui derapaj ipotetic. O revoluție completă a carcasei rigide exterioare față de interiorul Europei durează cel puțin 12.000 de ani. ^[59] Studiile imaginilor Voyager și Galileo au dezvăluit dovezi ale subducției pe suprafața Europei, sugerând că, la fel cum crăpăturile sunt analoge cu dorsalele oceanelor, ^[60] ^[61] fel și plăcile de scoarță sunt analoge plăcilor tectonice de pe Pământ, și sunt reciclate în interiorul topit. Această dovadă a răspândirii crustei la benzi ^[60] și a convergenței în alte locuri ^[61] sugerează că Europa ar putea avea plăci tectonice active, similar cu Pământul. ^[62] Cu toate acestea, fizica care conduce aceste plăci tectonice probabil nu seamănă cu ceacare conduce tectonica plăcilor terestre, deoarece forțele care rezistă potențialelor mișcări ale plăcilor asemănătoare Pământului în scoarța Europei sunt semnificativ mai puternice decât forțele care le-ar putea conduce. ^[63]

Haos și lenticulae

^[64]Alte forme de relief prezente pe Europa sunt lenticulele circulare și eliptice ( latin pentru „pistrui”).

Stânga: forme de relief ce indică încălziea mareică: lineae, lenticulae și regiunea Conamara Chaos (close-up,dreapta) unde vârfuri stâncoase, înalte de 250 m și plăci netede sunt amestecate împreună

Multe sunt cupole, unele sunt gropi și altele sunt pete netede, întunecate. Altele au o textură amestecată sau aspră. Vârfurile cupolelor arată ca bucăți din câmpiile mai vechi din jurul lor, sugerând că cupolele s-au format atunci când câmpiile au fost împinse de jos în sus.

^[65]O ipoteză afirmă că aceste lenticulae au fost formate din diapire de gheață caldă care se ridică prin gheața mai rece a scoarței exterioare, la fel ca camerele magmaticedin scoarța terestră. ^[66] Petele netede și întunecate ar putea fi formate de apa eliberată atunci când gheața caldă sparge suprafața. Lenticulaele aspre, amestecate (numite regiuni ale „haosului”; de exemplu, Conamara Chaos ) s-ar forma apoi din multe fragmente mici de crustă, încorporate în material întunecat, apărând ca aisbergurile într-o mare înghețată.

^[67]O ipoteză alternativă sugerează că lenticulaele sunt de fapt zone mici de haos și că gropile, petele și domurile sunt artefacte rezultate din suprainterpretarea imaginilor Galileo timpurii, cu rezoluție scăzută. Implicația este că gheața este prea subțire pentru a susține modelul diapir convectiv al formării caracteristicilor. ^[68]

^[69]În noiembrie 2011, o echipă de cercetători de la Universitatea Texasului din Austin și din alte părți a prezentat dovezi în revista Nature care sugerează că multe caracteristici de „ teren haos ” de pe Europa se află în vârful unor lacuri vaste de apă lichidă. ^[70] ^[69] Aceste lacuri ar fi închise în întregime în învelișul exterior de gheață al Europei și ar fi distincte de un ocean lichid despre care se crede că există mai jos, sub învelișul de gheață. Confirmarea completă a existenței lacurilor va necesita o misiune spațială concepută pentru a sonda învelișul de gheață fie fizic, fie indirect, de exemplu, folosind radar.

^[71]Lucrările publicate de cercetătorii de la Williams College sugerează că terenul haos poate reprezenta locuri în care cometele impactante au pătruns prin scoarța de gheață și într-un ocean subiacent. ^[72]

Ocean subteran

Europa - structură internă
(opera de artă; 25 mai 2021)

Consensul oamenilor de știință este că sub suprafața Europei există un strat de apă lichidă și că căldura de la încălzirea mareică permite oceanului de sub suprafață să rămână lichid. ^[73] ^[74] Temperatura de suprafață a Europei este în medie de aproximativ 110 K (−160 °C; −260 °F) la ecuator și doar 50 K (−220 °C; −370 °F) la poli, păstrând crusta înghețată a Europei la fel de tare ca granitul. ^[9] Primii indicii ai unui ocean sub suprafață au venit din considerente teoretice ale încălzirii mareice (o consecință a orbitei ușor excentrice a Europei și a rezonanței orbitale cu ceilalți sateliți galileeni). Membrii echipei de imagistică Galileo susțin existența unui ocean subteran din analiza imaginilor Voyager și Galileo. ^[74] Cel mai dramatic exemplu este „terenul haos”, o trăsătură comună pe suprafața Europei pe care unii o interpretează ca o regiune în care oceanul de sub suprafață a topit crusta de gheață. Această interpretare este controversată. Majoritatea geologilor care au studiat Europa preferă ceea ce se numește în mod obișnuit modelul „gheață groasă”, în care oceanul a interacționat rar, dacă vreodată, direct cu suprafața actuală. ^[75] Cea mai bună dovadă pentru modelul de gheață groasă este un studiu al craterelor mari de pe Europa. Cele mai mari structuri de impact sunt înconjurate de inele concentrice și par a fi umplute cu gheață relativ plată, proaspătă; pe baza acestui fapt și a cantității calculate de căldură generată de mareele europane, se estimează că scoarța exterioară de gheață solidă are aproximativ 10–30 km grosime, ^[76] incluzând un strat ductil de „gheață caldă”, ceea ce ar putea însemna că oceanul lichid de dedesubt poate avea aproximativ 100 kilometri (60 mi) adâncime. ^[77] Acest lucru duce la un volum al oceanului Europei de 3 × 10 ¹⁸ m ³, între două sau trei ori volumul oceanelor Pământului. ^[78] ^[79]

^[80]Modelul de gheață subțire sugerează că învelișul de gheață al Europei poate avea o grosime de doar câțiva kilometri. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor de știință planetari ajung la concluzia că acest model ia în considerare doar acele straturi superioare ale scoarței Europei care se comportă elastic atunci când sunt afectate de mareele lui Jupiter. Un exemplu este analiza îndoirii, în care crusta Europei este modelată ca un plan sau sferă ponderată și îndoită de o sarcină grea. Modele ca acesta sugerează că porțiunea elastică exterioară a crustei de gheață ar putea fi subțire până la 200 metri (660 ft). Dacă învelișul de gheață de pe Europa are într-adevăr doar câțiva kilometri grosime, acest model de „gheață subțire” ar însemna că contactul regulat al interiorului lichid cu suprafața ar putea avea loc prin creste deschise, determinând formarea unor zone de teren haotic. ^[81] Impacturile mari care trec pe deplin prin scoarța de gheață ar fi, de asemenea, o modalitate prin care oceanul subteran ar putea fi expus. ^[82]

Compoziție

Sonda Galileo a descoperit că Europa are un moment magnetic slab, care este indus de partea variabilă a câmpului magnetic jovian. Intensitatea câmpului la ecuatorul magnetic (aproximativ 120 nT ) creată de acest moment magnetic este de aproximativ o șesime din intensitatea câmpului lui Ganymede și de șase ori mai mare decât cea a lui Callisto. ^[83] Existența momentului indus necesită un strat dintr-un material foarte conductiv electric în interiorul Europei. Cel mai plauzibil candidat pentru acest rol este un mare ocean subteran de apă sărată lichidă. ^[84]

De când sonda spațială Voyager a zburat pe lângă Europa în 1979, oamenii de știință au lucrat pentru a înțelege compoziția materialului maro-roșcat care acoperă fracturile și alte caracteristici tinere din punct de vedere geologic de pe suprafața Europei. ^[85] Dovezile spectrografice sugerează că dungile și trăsăturile întunecate, roșiatice de pe suprafața Europei pot fi bogate în săruri precum sulfatul de magneziu, depuse prin evaporarea apei care a apărut din interior. ^[86] Hidratul de acid sulfuric este o altă posibilă explicație pentru contaminantul observat spectroscopic. ^[87] În ambele cazuri, deoarece aceste materiale sunt incolore sau albe atunci când sunt pure, trebuie să fie prezente și alte materiale pentru a ține seamă de culoarea roșiatică, iar compușii de sulf sunt suspectați. ^[88]

O altă ipoteză pentru regiunile colorate este că acestea sunt compuse din compuși organici abiotici numiți colectiv toline. ^[89] ^[90] ^[91] Morfologia craterelor și crestelor Europei sugerează un material fluidizat care iese din fracturile unde au loc piroliza și radioliza. Pentru a genera toline colorate pe Europa trebuie să existe o sursă de materiale (carbon, azot și apă) și o sursă de energie pentru a face reacțiile. Se presupune că impuritățile din scoarța de gheață de apă din Europa apar atât din interior ca evenimente criovulcanice care refac suprafața cât și că se acumulează din spațiu sub formă de praf interplanetar. ^[89] Tolinele aduc implicații astrobiologice importante, deoarece pot juca un rol în chimia prebiotică și abiogeneză. ^[92] ^[93] ^[94]

Prezența clorurii de sodiu în oceanul intern a fost sugerată de o caracteristică de absorbție la 450nm, caracteristică cristalelor de NaCl iradiate, care a fost observată în observațiile HST ale regiunilor haos, presupuse a fi zone de ridicare recentă subterană. ^[95]

Surse de căldură

Încălzirea mareică are loc prin frecarea mareică și procesele de flexie mareică cauzate de accelerația mareică : energia orbitală și de rotație sunt disipate sub formă de căldură în miezul satelitului, oceanul intern și scoarța de gheață. ^[96]

Frecarea mareică

Mareele oceanice sunt transformate în căldură prin pierderile prin frecare în oceane și prin interacțiunea lor cu fundul solid și cu crusta de gheață superioară. La sfârșitul anului 2008, s-a sugerat că Jupiter ar putea menține calde oceanele Europei prin generarea de valuri mari de maree planetare pe Europa din cauza oblicității sale mici, dar diferită de zero. Acest lucru generează așa-numitele valuri Rossby care se deplasează destul de încet, cu doar câțiva kilometri pe zi, dar pot genera o energie cinetică semnificativă. Pentru estimarea actuală a înclinării axiale de 0,1 grade, rezonanța undelor Rossby ar conține 7,3 ×10¹⁸ J de energie cinetică, care este de două mii de ori mai mare decât cea a fluxului ridicat de forțele mareice dominante. ^[97] ^[98] Disiparea acestei energii ar putea fi principala sursă de căldură a oceanului Europei. ^[97] ^[98]

Flexiunea mareică

Flexiunea mareică frământă interiorul Europei și învelișul de gheață, care devine o sursă de căldură. ^[99] În funcție de înclinare, căldura generată de fluxul oceanic ar putea fi de 100 până la mii de ori mai mare decât căldura generată de îndoirea nucleului de rocă al Europei, ca răspuns la atracția gravitațională a lui Jupiter și a celorlalți lsateliți care înconjoară planeta respectivă. ^[100] Fundul mării Europei ar putea fi încălzit de flexiunea constantă a satelitului, determinând activitate hidrotermală similară vulcanilor submarini din oceanele Pământului. ^[101]

Experimentele și modelarea gheții publicate în 2016, indică faptul că disiparea prin flexiunea mareică poate genera cu un ordin de magnitudine mai multă căldură în gheața Europei decât au presupus oamenii de știință anterior. ^[102] ^[103] Rezultatele lor indică faptul că cea mai mare parte a căldurii generate de gheață provine de fapt din structura cristalină a gheții (rețea) ca urmare a deformării și nu a frecării dintre boabele de gheață. ^[102] ^[103] Cu cât deformarea calotei de gheață este mai mare, cu atât se generează mai multă căldură.

Dezintegrarea radioactivă

Pe lângă încălzirea mareelor, interiorul Europei ar putea fi încălzit și prin dezintegrarea materialului radioactiv ( încălzire radiogenă ) din mantaua de rocă. ^[104] ^[105] Dar modelele și valorile observate sunt de o sută de ori mai mari decât cele care ar putea fi produse numai prin încălzire radiogenă ^[106], implicând astfel că încălzirea mareică are un rol principal în Europa. ^[107]

Pene

Telescopul spațial Hubble a obținut o imagine a Europei în 2012, care a fost interpretată ca fiind o pană de vapori de apă care erupe din apropierea polului său sudic. ^[113] ^[114] Imaginea sugerează că pana poate avea 200 kilometri (120 mi) înălțime, sau mai mult de 20 de ori înălțimea Muntelui Everest. ^[115] ^[116] ^[117], deși observațiile și modelele recente sugerează că penelele tipice europane pot fi mult mai mici. ^[118] ^[119] ^[120] S-a sugerat că, dacă există penele, acestea sunt episodice ^[121] și probabil să apară atunci când Europa se află la cel mai îndepărtat punct de Jupiter, în acord cu predicțiile modelării forței mareice. ^[122] Dovezi imagistice suplimentare de la Telescopul Spațial Hubble au fost prezentate în septembrie 2016. ^[123] ^[124]

În mai 2018, astronomii au furnizat dovezi justificative ale activității penelor de apă pe Europa, pe baza unei analize critice actualizate a datelor obținute de la sonda spațială Galileo, care l-a orbitat pe Jupiter între 1995 și 2003. Galileo a zburat pe lângă Europa în 1997 la 206 kilometri (128 mi) de suprafața satelitului, iar cercetătorii sugerează că ar fi putut să fi zburat printr-un penaj de apă. ^[125] ^[126] ^[127] ^[128] O astfel de activitate a penelor ar putea ajuta cercetătorii în căutarea vieții din oceanul subteran Europan, fără a fi nevoiți să aterizeze pe satelit. ^[125]

Forțele mareice sunt de aproximativ 1.000 de ori mai puternice decât efectul Lunii asupra Pământului. Singurul alt satelit din Sistemul Solar care prezintă vapori de apă este Enceladus. ^[129] Rata estimată a erupțiilor pe Europa este de aproximativ 7000 kg/s ^[130] față de aproximativ 200 kg/s pentru penele lui Enceladus. ^[131] ^[132] Dacă ar fi confirmat, ar deschide posibilitatea unui survol prin penaj și ar obține o probă pentru a fi analizată in situ, fără a fi nevoie să se folosească un dispozitiv de aterizare și să se foreze kilometri de gheață. ^[133] ^[134] ^[135]

În noiembrie 2020, un studiu a fost publicat în revista științifică evaluată Geophysical Research Letters, care sugerează că penele ar putea proveni din apa din scoarța Europei, spre deosebire de oceanul său subteran. Modelul studiului, folosind imagini de la sonda spațială Galileo, a propus că o combinație de înghețare și presurizare poate duce la cel puțin o parte din activitatea criovulcanică. Presiunea generată de migrarea pungilor de apă sărată ar sparge, în cele din urmă, prin scoarță, creând astfel aceste penuri. Teoria conform căreia criovulcanismul de pe Europa ar putea fi declanșat de înghețarea și presurizarea pungilor de lichid din crusta de gheață a fost propusă pentru prima dată de cercetătorii de la Universitatea din Hawai'i din Mānoa în 2003, care au fost primii care au modelat acest proces. ^[136] Un comunicat de presă al Jet Propulsion Laboratory al NASA care face referire la studiul din noiembrie 2020 a sugerat că penele provenite din buzunarele de lichide migratoare ar putea fi mai puțin ospitaliere pentru viață. Acest lucru se datorează lipsei de energie substanțială de care organismele au nevoie să prospere, spre deosebire de gurile hidrotermale propuse de pe fundul oceanului subteran. ^[137] ^[138]

Posibilitatea vieții extraterestre

Europa este o locație din Sistemul Solar în termenii unui potențial habitat și posibil, care poate găzdui viața extraterestră.^[139] Viața ar putea exista sub gheață, în oceanul satelitului, unde probabil există un mediu similar cu al oceanelor adânci cu izvoare hidrotermale de pe Pământ sau cu Lacul Antarctic Vostok.^[140] Viața într-un astfel de ocean ar putea fi similară cu viața microbiană de pe Pământ în adâncurile oceanelor.^[141]^[142] Până în prezent nu este confirmată existența vieții pe Europa, dar posibila prezența a apei în stare lichidă a stimulat ideea de a trimite acolo o sondă spațială.^[143]

Explorare

Vezi și: Colonizarea Europei.

Cele mai multe date despre Europa provin dintr-o serie de zboruri care au început în anii 1970. Navele spațiale surori Pioneer 10 și Pioneer 11 au fost primele care au vizitat planeta Jupiter, în 1973 și 1974. Primele fotografii^[144] ale celor mai mari sateliți ai lui Jupiter obținute cu navele Pioneer au fost neclare și slabe în comparație cu misiunile ulterioare.

Cele două sonde Voyager au călătorit prin sistemul jovian în 1979, oferind imagini mai detaliate ale suprafeței de gheață de pe Europa.^[145] Aceste imagini au fost cauza multor speculații ale oamenilor de știință asupra posibilității existenței unui ocean lichid sub gheață.^[146]

Vezi și

Portal Sistemul solar

Viață extraterestră

Note

^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite IAUMoonDiscoveries
^ ^a ^b ^c ^d „Overview of Europa Facts”. NASA. Arhivat din original la 26 martie 2014. Accesat în 27 decembrie 2007.
^ „By the Numbers | Europa”. NASA Solar System Exploration. Arhivat din original la 6 mai 2021. Accesat în 6 mai 2021.
^ „JPL HORIZONS solar system data and ephemeris computation service”. Solar System Dynamics. NASA, Jet Propulsion Laboratory. Arhivat din original la 7 octombrie 2012. Accesat în 10 august 2007.
^ ^a ^b ^c ^d ^e Yeomans, Donald K. (13 iulie 2006). „Planetary Satellite Physical Parameters”. JPL Solar System Dynamics. Arhivat din original la 14 august 2009. Accesat în 5 noiembrie 2007.
^ Showman, A. P.; Malhotra, R. (1 octombrie 1999). „The Galilean Satellites”. Science. 286 (5437): 77–84. doi:10.1126/science.286.5437.77. PMID 10506564.
^ ^a ^b Geissler, P. E.; Greenberg, R.; Hoppa, G.; Helfenstein, P.; McEwen, A.; Pappalardo, R.; Tufts, R.; Ockert-Bell, M.; Sullivan, R. (1998). „Evidence for non-synchronous rotation of Europa”. Nature. 391 (6665): 368–70. Bibcode:1998Natur.391..368G. doi:10.1038/34869. PMID 9450751.
^ Bills, Bruce G. (2005). „Free and forced obliquities of the Galilean satellites of Jupiter”. Icarus. 175 (1): 233–247. Bibcode:2005Icar..175..233B. doi:10.1016/j.icarus.2004.10.028. Arhivat din original la 27 iulie 2020. Accesat în 29 iunie 2019.
^ ^a ^b McFadden, Lucy-Ann; Weissman, Paul; Johnson, Torrence (2007). The Encyclopedia of the Solar System. Elsevier. p. 432. ISBN 978-0-12-226805-2.
^ McGrath (2009). „Atmosphere of Europa”. În Pappalardo, Robert T.; McKinnon, William B.; Khurana, Krishan K. Europa. University of Arizona Press. ISBN 978-0-8165-2844-8.
^ Blue, Jennifer (9 noiembrie 2009). „Planet and Satellite Names and Discoverers”. USGS. Arhivat din original la 25 august 2009. Accesat în 14 ianuarie 2010.
^ Chang, Kenneth (12 martie 2015). „Suddenly, It Seems, Water Is Everywhere in Solar System”. The New York Times. Arhivat din original la 9 mai 2020. Accesat în 13 martie 2015.
^ Tritt, Charles S. (2002). „Possibility of Life on Europa”. Milwaukee School of Engineering. Arhivat din original la 9 iunie 2007. Accesat în 10 august 2007.
^ „Tidal Heating”. geology.asu.edu. Arhivat din original la 29 martie 2006.
^ Dyches, Preston; Brown, Dwayne; Buckley, Michael (8 septembrie 2014). „Scientists Find Evidence of 'Diving' Tectonic Plates on Europa”. NASA. Arhivat din original la 4 aprilie 2019. Accesat în 8 septembrie 2014.
^ Dyches, Preston; Brown, Dwayne (12 mai 2015). „NASA Research Reveals Europa's Mystery Dark Material Could Be Sea Salt”. NASA. Arhivat din original la 15 mai 2015. Accesat în 12 mai 2015.
^ Cook, Jia-Rui C.; Gutro, Rob; Brown, Dwayne; Harrington, J. D.; Fohn, Joe (12 decembrie 2013). „Hubble Sees Evidence of Water Vapor at Jupiter Moon”. NASA. Arhivat din original la 15 decembrie 2013. Accesat în 12 decembrie 2013.
^ Jia, Xianzhe; Kivelson, Margaret G.; Khurana, Krishan K.; Kurth, William S. (14 mai 2018). „Evidence of a plume on Europa from Galileo magnetic and plasma wave signatures”. Nature Astronomy. 2 (6): 459–464. Bibcode:2018NatAs...2..459J. doi:10.1038/s41550-018-0450-z.
^ McCartney, Gretchen; Brown, Dwayne; Wendel, JoAnna (14 mai 2018). „Old Data Reveal New Evidence of Europa Plumes”. Jet Propulsion Laboratory. Arhivat din original la 17 iunie 2019. Accesat în 14 mai 2018.
^ Chang, Kenneth (14 mai 2018). „NASA Finds Signs of Plumes From Europa, Jupiter's Ocean Moon”. The New York Times. Arhivat din original la 14 mai 2018. Accesat în 14 mai 2018.
^ Wall, Mike (14 mai 2018). „This May Be the Best Evidence Yet of a Water Plume on Jupiter's Moon Europa”. Space.com. Arhivat din original la 14 mai 2018. Accesat în 14 mai 2018.
^ „ESA Science & Technology - JUICE”. ESA. 8 noiembrie 2021. Accesat în 10 noiembrie 2021.
^ Amos, Jonathan (2 mai 2012). „Esa selects 1bn-euro Juice probe to Jupiter”. BBC News Online. Arhivat din original la 11 mai 2020. Accesat în 2 mai 2012.
^ Borenstein, Seth (4 martie 2014). „NASA plots daring flight to Jupiter's watery moon”. Associated Press. Arhivat din original la 5 martie 2014. Accesat în 5 martie 2014.
^ ^a ^b Blue, Jennifer (9 noiembrie 2009). „Planet and Satellite Names and Discoverers”. USGS. Arhivat din original la 25 august 2009. Accesat în 14 ianuarie 2010.
^ Arnett, Bill (octombrie 2005). „Europa”. Nine Planets. Arhivat din original la 28 martie 2014. Accesat în 27 aprilie 2014.
^ ^a ^b Marius, S.; (1614) Mundus Iovialis anno M.DC.IX Detectus Ope Perspicilli Belgici Arhivat în 25 august 2011, la WebCite, where he attributes the suggestion Arhivat în 1 noiembrie 2019, la Wayback Machine. to Johannes Kepler
^ „Simon Marius (January 20, 1573 – December 26, 1624)”. Students for the Exploration and Development of Space. University of Arizona. Arhivat din original la 13 iulie 2007. Accesat în 9 august 2007.
^ Marius, SImon (1614). Mundus Iovialis: anno MDCIX detectus ope perspicilli Belgici, hoc est, quatuor Jovialium planetarum, cum theoria, tum tabulæ. Nuremberg: Sumptibus & Typis Iohannis Lauri. p. B2, recto and verso (images 35 and 36), with erratum on last page (image 78). Arhivat din original la 2 iulie 2020. Accesat în 30 iunie 2020.
^ ^a ^b Marazzini, Claudio (2005). „I nomi dei satelliti di Giove: da Galileo a Simon Marius” [The names of Jupiter's satellites: from Galileo to Simon Marius]. Lettere Italiane (în italiană). 57 (3): 391–407. JSTOR 26267017.
^ US National Research Council (2000) A Science Strategy for the Exploration of Europa
^ „Europa, a Continuing Story of Discovery”. Project Galileo. NASA, Jet Propulsion Laboratory. Arhivat din original la 5 ianuarie 1997. Accesat în 9 august 2007.
^ „Planetographic Coordinates”. Wolfram Research. 2010. Arhivat din original la 1 martie 2009. Accesat în 29 martie 2010.
^ ^a ^b ^c Showman, Adam P.; Malhotra, Renu (mai 1997). „Tidal Evolution into the Laplace Resonance and the Resurfacing of Ganymede”. Icarus. 127 (1): 93–111. Bibcode:1997Icar..127...93S. doi:10.1006/icar.1996.5669.
^ „Tidal Heating”. geology.asu.edu. Arhivat din original la 29 martie 2006.
^ Moore, W. B. (2003). „Tidal heating and convection in Io”. Journal of Geophysical Research. 108 (E8): 5096. Bibcode:2003JGRE..108.5096M. doi:10.1029/2002JE001943.
^ Cook, Jia-Rui C. (18 September 2013) Long-stressed Europa Likely Off-kilter at One Time Arhivat în 17 august 2014, la Wayback Machine.. jpl.nasa.gov
^ Mass of Europa: 48×10²¹ kg. Mass of Triton plus all smaller moons: 39.5×10²¹ kg (see note g here)
^ Kargel, Jeffrey S.; Kaye, Jonathan Z.; Head, James W.; Marion, Giles M.; Sassen, Roger; Crowley, James K.; Ballesteros, Olga Prieto; Grant, Steven A.; Hogenboom, David L. (noiembrie 2000). „Europa's Crust and Ocean: Origin, Composition, and the Prospects for Life”. Icarus. 148 (1): 226–265. Bibcode:2000Icar..148..226K. doi:10.1006/icar.2000.6471. Arhivat din original la 31 iulie 2020. Accesat în 10 ianuarie 2020.
^ Phillips, Cynthia B.; Pappalardo, Robert T. (20 mai 2014). „Europa Clipper Mission Concept”. Eos, Transactions American Geophysical Union. 95 (20): 165–167. Bibcode:2014EOSTr..95..165P. doi:10.1002/2014EO200002.
^ Cowen, Ron (7 iunie 2008). „A Shifty Moon”. Science News. Arhivat din original la 4 noiembrie 2011. Accesat în 29 mai 2008.
^ Kivelson, Margaret G.; Khurana, Krishan K.; Russell, Christopher T.; Volwerk, Martin; Walker, Raymond J.; Zimmer, Christophe (2000). „Galileo Magnetometer Measurements: A Stronger Case for a Subsurface Ocean at Europa”. Science. 289 (5483): 1340–1343. Bibcode:2000Sci...289.1340K. doi:10.1126/science.289.5483.1340. PMID 10958778.
^ Bhatia, G.K.; Sahijpal, S. (2017). „Thermal evolution of trans-Neptunian objects, icy satellites, and minor icy planets in the early solar system”. Meteoritics & Planetary Science. 52 (12): 2470–2490. Bibcode:2017M&PS...52.2470B. doi:10.1111/maps.12952.
^ „Europa: Another Water World?”. Project Galileo: Moons and Rings of Jupiter. NASA, Jet Propulsion Laboratory. 2001. Arhivat din original la 21 iulie 2011. Accesat în 9 august 2007.
^ Rincon, Paul (20 martie 2013). „Ice blades threaten Europa landing”. BBC News. Arhivat din original la 7 noiembrie 2018. Accesat în 21 iunie 2018.
^ Europa may have towering ice spikes on its surface Arhivat în 21 ianuarie 2021, la Wayback Machine.. Paul Scott Anderson, Earth and Sky. 20 October 2018.
^ ^a ^b Hobley, Daniel E. J.; Moore, Jeffrey M.; Howard, Alan D.; Umurhan, Orkan M. (8 octombrie 2018). „Formation of metre-scale bladed roughness on Europa's surface by ablation of ice” (PDF). Nature Geoscience. 11 (12): 901–904. Bibcode:2018NatGe..11..901H. doi:10.1038/s41561-018-0235-0. Arhivat din original (PDF) la 31 iulie 2020. Accesat în 11 ianuarie 2020.
^ Arnett, Bill (7 November 1996) Europa Arhivat în 4 septembrie 2011, la Wayback Machine.. astro.auth.gr
^ ^a ^b Hamilton, Calvin J. „Jupiter's Moon Europa”. solarviews.com. Arhivat din original la 24 ianuarie 2012. Accesat în 27 februarie 2007.
^ „Europa, a Continuing Story of Discovery”. Project Galileo. NASA, Jet Propulsion Laboratory. Arhivat din original la 5 ianuarie 1997. Accesat în 9 august 2007.
^ Schenk, Paul M.; Chapman, Clark R.; Zahnle, Kevin; and Moore, Jeffrey M. (2004) "Chapter 18: Ages and Interiors: the Cratering Record of the Galilean Satellites" Arhivat în 24 decembrie 2016, la Wayback Machine., pp. 427 ff. in Bagenal, Fran; Dowling, Timothy E.; and McKinnon, William B., editors; Jupiter: The Planet, Satellites and Magnetosphere, Cambridge University Press, ISBN: 0-521-81808-7.
^ „High Tide on Europa”. Astrobiology Magazine. astrobio.net. 2007. Arhivat din original la 29 septembrie 2007. Accesat în 20 octombrie 2007.
^ Frederick A. Ringwald (29 februarie 2000). „SPS 1020 (Introduction to Space Sciences)”. California State University, Fresno. Arhivat din original la 25 iulie 2008. Accesat în 4 iulie 2009.
^ The Effects of Nuclear Weapons, Revised ed., US DOD 1962, pp. 592–593
^ „Europa: Facts about Jupiter's Moon, Europa • The Planets”. The Planets (în engleză). Arhivat din original la 11 ianuarie 2021. Accesat în 9 ianuarie 2021.
^ Geissler, P.E.; Greenberg, R.; Hoppa, G.; McEwen, A.; Tufts, R.; Phillips, C.; Clark, B.; Ockert-Bell, M.; Helfenstein, P. (septembrie 1998). „Evolution of Lineaments on Europa: Clues from Galileo Multispectral Imaging Observations”. Icarus. 135 (1): 107–126. Bibcode:1998Icar..135..107G. doi:10.1006/icar.1998.5980.
^ Figueredo, Patricio H.; Greeley, Ronald (februarie 2004). „Resurfacing history of Europa from pole-to-pole geological mapping”. Icarus. 167 (2): 287–312. Bibcode:2004Icar..167..287F. doi:10.1016/j.icarus.2003.09.016.
^ Hurford, T.A.; Sarid, A.R.; Greenberg, R. (ianuarie 2007). „Cycloidal cracks on Europa: Improved modeling and non-synchronous rotation implications”. Icarus. 186 (1): 218–233. Bibcode:2007Icar..186..218H. doi:10.1016/j.icarus.2006.08.026.
^ Kattenhorn, Simon A. (2002). „Nonsynchronous Rotation Evidence and Fracture History in the Bright Plains Region, Europa”. Icarus. 157 (2): 490–506. Bibcode:2002Icar..157..490K. doi:10.1006/icar.2002.6825.
^ ^a ^b Schenk, Paul M.; McKinnon, William B. (mai 1989). „Fault offsets and lateral crustal movement on Europa: Evidence for a mobile ice shell”. Icarus. 79 (1): 75–100. Bibcode:1989Icar...79...75S. doi:10.1016/0019-1035(89)90109-7.
^ ^a ^b Kattenhorn, Simon A.; Prockter, Louise M. (7 septembrie 2014). „Evidence for subduction in the ice shell of Europa”. Nature Geoscience. 7 (10): 762–767. Bibcode:2014NatGe...7..762K. doi:10.1038/ngeo2245.
^ Dyches, Preston; Brown, Dwayne; Buckley, Michael (8 septembrie 2014). „Scientists Find Evidence of 'Diving' Tectonic Plates on Europa”. NASA. Arhivat din original la 4 aprilie 2019. Accesat în 8 septembrie 2014.
^ Howell, Samuel M.; Pappalardo, Robert T. (1 aprilie 2019). „Can Earth-like plate tectonics occur in ocean world ice shells?”. Icarus. 322: 69–79. Bibcode:2019Icar..322...69H. doi:10.1016/j.icarus.2019.01.011.
^ Sotin, Christophe; Head, James W.; Tobie, Gabriel (aprilie 2002). „Europa: Tidal heating of upwelling thermal plumes and the origin of lenticulae and chaos melting” (PDF). Geophysical Research Letters. 29 (8): 74–1–74–4. Bibcode:2002GeoRL..29.1233S. doi:10.1029/2001GL013844. Arhivat din original (PDF) la 31 iulie 2020. Accesat în 12 aprilie 2020.
^ Goodman, Jason C. (2004). „Hydrothermal plume dynamics on Europa: Implications for chaos formation”. Journal of Geophysical Research. 109 (E3): E03008. Bibcode:2004JGRE..109.3008G. doi:10.1029/2003JE002073.
^ Sotin, Christophe; Head, James W.; Tobie, Gabriel (aprilie 2002). „Europa: Tidal heating of upwelling thermal plumes and the origin of lenticulae and chaos melting” (PDF). Geophysical Research Letters. 29 (8): 74–1–74–4. Bibcode:2002GeoRL..29.1233S. doi:10.1029/2001GL013844. Arhivat din original (PDF) la 31 iulie 2020. Accesat în 12 aprilie 2020.
^ Greenberg, Richard (2008). Unmasking Europa. Copernicus. Springer + Praxis Publishing. pp. 205–215, 236. ISBN 978-0-387-09676-6. Accesat în 28 august 2017.
^ O'Brien, David P.; Geissler, Paul; Greenberg, Richard (octombrie 2000). „Tidal Heat in Europa: Ice Thickness and the Plausibility of Melt-Through”. Bulletin of the American Astronomical Society. 30: 1066. Bibcode:2000DPS....32.3802O.
^ ^a ^b Airhart, Marc (2011). „Scientists Find Evidence for "Great Lake" on Europa and Potential New Habitat for Life”. Jackson School of Geosciences. Arhivat din original la 18 decembrie 2013. Accesat în 16 noiembrie 2011.
^ Schmidt, Britney; Blankenship, Don; Patterson, Wes; Schenk, Paul (24 noiembrie 2011). „Active formation of 'chaos terrain' over shallow subsurface water on Europa”. Nature. 479 (7374): 502–505. Bibcode:2011Natur.479..502S. doi:10.1038/nature10608. PMID 22089135.
^ Cox, Rónadh; Ong, Lissa C. F.; Arakawa, Masahiko; Scheider, Kate C. (decembrie 2008). „Impact penetration of Europa's ice crust as a mechanism for formation of chaos terrain”. Meteoritics & Planetary Science (în engleză). 43 (12): 2027–2048. Bibcode:2008M&PS...43.2027C. doi:10.1111/j.1945-5100.2008.tb00659.x. Arhivat din original la 1 octombrie 2021. Accesat în 12 ianuarie 2021.
^ Cox, Rónadh; Bauer, Aaron W. (octombrie 2015). „Impact breaching of Europa's ice: Constraints from numerical modeling: IMPACT BREACHING OF EUROPA'S ICE”. Journal of Geophysical Research: Planets (în engleză). 120 (10): 1708–1719. doi:10.1002/2015JE004877. Arhivat din original la 1 octombrie 2021. Accesat în 12 ianuarie 2021.
^ „Tidal Heating”. geology.asu.edu. Arhivat din original la 29 martie 2006.
^ ^a ^b Greenberg, Richard (2005). Europa: The Ocean Moon: Search for an Alien Biosphere. Springer Praxis Books. Springer + Praxis. pp. 7 ff. doi:10.1007/b138547. ISBN 978-3-540-27053-9.
^ Greeley, Ronald; et al. (2004) "Chapter 15: Geology of Europa", pp. 329 ff. in Bagenal, Fran; Dowling, Timothy E.; and McKinnon, William B., editors; Jupiter: The Planet, Satellites and Magnetosphere, Cambridge University Press, ISBN: 0-521-81808-7.
^ Park, Ryan S.; Bills, Bruce; Buffington, Brent B. (iulie 2015). „Improved detection of tides at Europa with radiometric and optical tracking during flybys”. Planetary and Space Science. 112: 10–14. Bibcode:2015P&SS..112...10P. doi:10.1016/j.pss.2015.04.005.
^ Adamu, Zaina (1 octombrie 2012). „Water near surface of a Jupiter moon only temporary”. CNN News. Arhivat din original la 5 octombrie 2012. Accesat în 2 octombrie 2012.
^ Nemiroff, R.; Bonnell, J. (ed.). https://apod.nasa.gov/. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ Williams, Matt (15 septembrie 2015). „Jupiter's Moon Europa”. Universe Today. Arhivat din original la 10 martie 2016. Accesat în 9 martie 2016.
^ Cox, Rónadh; Ong, Lissa C. F.; Arakawa, Masahiko; Scheider, Kate C. (decembrie 2008). „Impact penetration of Europa's ice crust as a mechanism for formation of chaos terrain”. Meteoritics & Planetary Science (în engleză). 43 (12): 2027–2048. Bibcode:2008M&PS...43.2027C. doi:10.1111/j.1945-5100.2008.tb00659.x. Arhivat din original la 1 octombrie 2021. Accesat în 12 ianuarie 2021.
^ Billings, Sandra E.; Kattenhorn, Simon A. (2005). „The great thickness debate: Ice shell thickness models for Europa and comparisons with estimates based on flexure at ridges”. Icarus. 177 (2): 397–412. Bibcode:2005Icar..177..397B. doi:10.1016/j.icarus.2005.03.013.
^ Cox, Rónadh; Bauer, Aaron W. (octombrie 2015). „Impact breaching of Europa's ice: Constraints from numerical modeling: IMPACT BREACHING OF EUROPA'S ICE”. Journal of Geophysical Research: Planets (în engleză). 120 (10): 1708–1719. doi:10.1002/2015JE004877. Arhivat din original la 1 octombrie 2021. Accesat în 12 ianuarie 2021.
^ Zimmer, C (octombrie 2000). „Subsurface Oceans on Europa and Callisto: Constraints from Galileo Magnetometer Observations”. Icarus. 147 (2): 329–347. Bibcode:2000Icar..147..329Z. doi:10.1006/icar.2000.6456.
^ Kivelson, Margaret G.; Khurana, Krishan K.; Russell, Christopher T.; Volwerk, Martin; Walker, Raymond J.; Zimmer, Christophe (2000). „Galileo Magnetometer Measurements: A Stronger Case for a Subsurface Ocean at Europa”. Science. 289 (5483): 1340–1343. Bibcode:2000Sci...289.1340K. doi:10.1126/science.289.5483.1340. PMID 10958778.
^ „Europa Mission to Probe Magnetic Field and Chemistry”. Jet Propulsion Laboratory. 27 mai 2015. Arhivat din original la 2 decembrie 2020. Accesat în 29 mai 2015.
^ McCord, Thomas B.; Hansen, Gary B.; et al. (1998). „Salts on Europa's Surface Detected by Galileo's Near Infrared Mapping Spectrometer”. Science. 280 (5367): 1242–1245. Bibcode:1998Sci...280.1242M. doi:10.1126/science.280.5367.1242. PMID 9596573.
^ Carlson, R. W.; Anderson, M. S.; Mehlman, R.; Johnson, R. E. (2005). „Distribution of hydrate on Europa: Further evidence for sulfuric acid hydrate”. Icarus. 177 (2): 461. Bibcode:2005Icar..177..461C. doi:10.1016/j.icarus.2005.03.026.
^ Calvin, Wendy M.; Clark, Roger N.; Brown, Robert H.; Spencer, John R. (1995). „Spectra of the ice Galilean satellites from 0.2 to 5 µm: A compilation, new observations, and a recent summary”. Journal of Geophysical Research. 100 (E9): 19,041–19,048. Bibcode:1995JGR...10019041C. doi:10.1029/94JE03349.
^ ^a ^b Borucki, Jerome G.; Khare, Bishun; Cruikshank, Dale P. (2002). „A new energy source for organic synthesis in Europa's surface ice”. Journal of Geophysical Research: Planets. 107 (E11): 24–1–24–5. Bibcode:2002JGRE..107.5114B. doi:10.1029/2002JE001841.
^ Whalen, Kelly; Lunine, Jonathan I.; Blaney, Diana L. (2017). MISE: A Search for Organics on Europa. American Astronomical Society Meeting Abstracts #229. 229. p. 138.04. Bibcode:2017AAS...22913804W.
^ „Europa Mission to Probe Magnetic Field and Chemistry”. Jet Propulsion Laboratory. 27 mai 2015. Arhivat din original la 2 decembrie 2020. Accesat în 23 octombrie 2017.
^ Trainer, MG (2013). „Atmospheric Prebiotic Chemistry and Organic Hazes”. Curr Org Chem. 17 (16): 1710–1723. doi:10.2174/13852728113179990078. PMC 3796891 . PMID 24143126.
^ Coll, Patrice; Szopa, Cyril; Buch, Arnaud; Carrasco, Nathalie; Ramirez, Sandra I.; Quirico, Eric; Sternberg, Robert; Cabane, Michel; Navarro-Gonzalez, Rafael (2010). Prebiotic chemistry on Titan ? The nature of Titan's aerosols and their potential evolution at the satellite surface. 38th Cospar Scientific Assembly. 38. p. 11. Bibcode:2010cosp...38..777C.
^ Ruiz-Bermejo, Marta; Rivas, Luis A.; Palacín, Arantxa; Menor-Salván, César; Osuna-Esteban, Susana (16 decembrie 2010). „Prebiotic Synthesis of Protobiopolymers Under Alkaline Ocean Conditions”. Origins of Life and Evolution of Biospheres. 41 (4): 331–345. Bibcode:2011OLEB...41..331R. doi:10.1007/s11084-010-9232-z. PMID 21161385.
^ Trumbo, Samantha K.; Brown, Michael E.; Hand, Kevin P. (12 iunie 2019). „Sodium chloride on the surface of Europa”. Science Advances. 5 (6): eaaw7123. Bibcode:2019SciA....5.7123T. doi:10.1126/sciadv.aaw7123. PMC 6561749 . PMID 31206026.
^ „Frequently Asked Questions about Europa”. NASA. 2012. Arhivat din original la 28 aprilie 2016. Accesat în 18 aprilie 2016.
^ ^a ^b Zyga, Lisa (12 decembrie 2008). „Scientist Explains Why Jupiter's Moon Europa Could Have Energetic Liquid Oceans”. PhysOrg.com. Arhivat din original la 17 februarie 2009. Accesat în 28 iulie 2009.
^ ^a ^b Tyler, Robert H. (11 decembrie 2008). „Strong ocean tidal flow and heating on moons of the outer planets”. Nature. 456 (7223): 770–772. Bibcode:2008Natur.456..770T. doi:10.1038/nature07571. PMID 19079055.
^ „Europa: Energy”. NASA. 2012. Arhivat din original la 28 aprilie 2016. Accesat în 18 aprilie 2016. Tidal flexing of the ice shell could create slightly warmer pockets of ice that rise slowly upward to the surface, carrying material from the ocean below.
^ Tyler, Robert (15 decembrie 2008). „Jupiter's Moon Europa Does The Wave To Generate Heat”. University of Washington. Science Daily. Arhivat din original la 14 mai 2016. Accesat în 18 aprilie 2016.
^ „Frequently Asked Questions about Europa”. NASA. 2012. Arhivat din original la 28 aprilie 2016. Accesat în 18 aprilie 2016.
^ ^a ^b Stacey, Kevin (14 aprilie 2016). „Europa's heaving ice might make more heat than scientists thought”. Brown University. Arhivat din original la 21 aprilie 2016. Accesat în 18 aprilie 2016.
^ ^a ^b McCarthy, Christine; Cooper, Reid F. (1 iunie 2016). „Tidal dissipation in creeping ice and the thermal evolution of Europa”. Earth and Planetary Science Letters. 443: 185–194. Bibcode:2016E&PSL.443..185M. doi:10.1016/j.epsl.2016.03.006.
^ „Frequently Asked Questions about Europa”. NASA. 2012. Arhivat din original la 28 aprilie 2016. Accesat în 18 aprilie 2016.
^ Barr, Amy C.; Showman, Adam P. (2009). „Heat transfer in Europa's icy shell”. În Pappalardo, Robert T.; McKinnon, William B.; Khurana, Krishan. Europa. University of Arizona Press. pp. 405–430. Bibcode:2009euro.book..405B. ISBN 978-0-8165-2844-8.
^ Lowell, Robert P.; DuBosse, Myesha (9 martie 2005). „Hydrothermal systems on Europa”. Geophysical Research Letters. 32 (5): L05202. Bibcode:2005GeoRL..32.5202L. doi:10.1029/2005GL022375.
^ Ruiz, Javier (octombrie 2005). „The heat flow of Europa” (PDF). Icarus. 177 (2): 438–446. Bibcode:2005Icar..177..438R. doi:10.1016/j.icarus.2005.03.021.
^ Jia, Xianzhe; Kivelson, Margaret G.; Khurana, Krishan K.; Kurth, William S. (14 mai 2018). „Evidence of a plume on Europa from Galileo magnetic and plasma wave signatures”. Nature Astronomy. 2 (6): 459–464. Bibcode:2018NatAs...2..459J. doi:10.1038/s41550-018-0450-z.
^ Chang, Kenneth (14 mai 2018). „NASA Finds Signs of Plumes From Europa, Jupiter's Ocean Moon”. The New York Times. Arhivat din original la 14 mai 2018. Accesat în 14 mai 2018.
^ Wall, Mike (14 mai 2018). „This May Be the Best Evidence Yet of a Water Plume on Jupiter's Moon Europa”. Space.com. Arhivat din original la 14 mai 2018. Accesat în 14 mai 2018.
^ „Hubble discovers water vapour venting from Jupiter's moon Europa”. ESA/Hubble Press Release. Arhivat din original la 15 decembrie 2013. Accesat în 16 decembrie 2013.
^ „Photo composite of suspected water plumes on Europa”. www.spacetelescope.org. Arhivat din original la 9 octombrie 2016. Accesat în 6 octombrie 2016.
^ „Hubble discovers water vapour venting from Jupiter's moon Europa”. www.spacetelescope.org (în engleză). Hubble Space Telescope/European Space Agency. 12 decembrie 2013. Arhivat din original la 16 aprilie 2019. Accesat în 16 aprilie 2019.
^ „Photo composite of suspected water plumes on Europa”. www.spacetelescope.org. Arhivat din original la 9 octombrie 2016. Accesat în 6 octombrie 2016.
^ Cook, Jia-Rui C.; Gutro, Rob; Brown, Dwayne; Harrington, J. D.; Fohn, Joe (12 decembrie 2013). „Hubble Sees Evidence of Water Vapor at Jupiter Moon”. NASA. Arhivat din original la 15 decembrie 2013. Accesat în 12 decembrie 2013.
^ Fletcher, Leigh (12 decembrie 2013). „The Plumes of Europa”. The Planetary Society. Arhivat din original la 15 decembrie 2013. Accesat în 17 decembrie 2013.
^ Choi, Charles Q. (12 decembrie 2013). „Jupiter Moon Europa May Have Water Geysers Taller Than Everest”. Space.com. Arhivat din original la 15 decembrie 2013. Accesat în 17 decembrie 2013.
^ Fagents, Sarah A.; Greeley, Ronald; Sullivan, Robert J.; Pappalardo, Robert T.; Prockter, Louise M. (30 iunie 1999). „Cryomagmatic Mechanisms for the Formation of Rhadamanthys Linea,Triple Band Margins, and Other Low-Albedo Features on Europa”. Icarus. 144: 54–88. doi:10.1016/j.pss.2013.06.028.
^ Quick, Lynnae C.; Barnouin, Olivier S.; Prockter, Louise; Patterson, G. Wesley (15 septembrie 2013). „Constraints on the Detection of Cryovolcanic Plumes on Europa”. Planetary and Space Science. 86: 1–9. doi:10.1006/icar.1999.6254.
^ Paganini, L.; Villanueva, G.L.; Mandell, A.M.; Hurford, T.A.; Retherford, K.D.; Mumma, M.A. (18 noiembrie 2019). „CA measurement of water vapour amid a largely quiescent environment on Europa”. Nature Astronomy. 4 (3): 266–272. doi:10.1038/s41550-019-0933-6.
^ Dyches, Preston (30 iulie 2015). „Signs of Europa Plumes Remain Elusive in Search of Cassini Data”. NASA. Arhivat din original la 16 aprilie 2016. Accesat în 18 aprilie 2016.
^ Roth, L.; Saur, J.; Retherford, K. D.; Strobel, D. F.; Feldman, P. D.; McGrath, M. A.; Nimmo, F. (12 decembrie 2013). „Transient Water Vapor at Europa's South Pole”. Science. 343 (6167): 171–174. Bibcode:2014Sci...343..171R. doi:10.1126/science.1247051. PMID 24336567.
^ Berger, Eric (26 septembrie 2016). „Hubble finds additional evidence of water vapor plumes on Europa”. NASA. ARS Technica. Arhivat din original la 26 septembrie 2016. Accesat în 26 septembrie 2016.
^ Amos, Jonathan (26 septembrie 2016). „Europa moon 'spewing water jets'”. BBC News. Arhivat din original la 26 septembrie 2016. Accesat în 26 septembrie 2016.
^ ^a ^b Jia, Xianzhe; Kivelson, Margaret G.; Khurana, Krishan K.; Kurth, William S. (14 mai 2018). „Evidence of a plume on Europa from Galileo magnetic and plasma wave signatures”. Nature Astronomy. 2 (6): 459–464. Bibcode:2018NatAs...2..459J. doi:10.1038/s41550-018-0450-z.
^ McCartney, Gretchen; Brown, Dwayne; Wendel, JoAnna (14 mai 2018). „Old Data Reveal New Evidence of Europa Plumes”. Jet Propulsion Laboratory. Arhivat din original la 17 iunie 2019. Accesat în 14 mai 2018.
^ Chang, Kenneth (14 mai 2018). „NASA Finds Signs of Plumes From Europa, Jupiter's Ocean Moon”. The New York Times. Arhivat din original la 14 mai 2018. Accesat în 14 mai 2018.
^ Wall, Mike (14 mai 2018). „This May Be the Best Evidence Yet of a Water Plume on Jupiter's Moon Europa”. Space.com. Arhivat din original la 14 mai 2018. Accesat în 14 mai 2018.
^ Cook, Jia-Rui C.; Gutro, Rob; Brown, Dwayne; Harrington, J. D.; Fohn, Joe (12 decembrie 2013). „Hubble Sees Evidence of Water Vapor at Jupiter Moon”. NASA. Arhivat din original la 15 decembrie 2013. Accesat în 12 decembrie 2013.
^ Roth, L.; Saur, J.; Retherford, K. D.; Strobel, D. F.; Feldman, P. D.; McGrath, M. A.; Nimmo, F. (12 decembrie 2013). „Transient Water Vapor at Europa's South Pole”. Science. 343 (6167): 171–174. Bibcode:2014Sci...343..171R. doi:10.1126/science.1247051. PMID 24336567.
^ Hansen, C. J.; Esposito, L.; Stewart, A. I.; Colwell, J.; Hendrix, A.; Pryor, W.; Shemansky, D.; West, R. (10 martie 2006). „Enceladus' Water Vapor Plume”. Science. 311 (5766): 1422–1425. Bibcode:2006Sci...311.1422H. doi:10.1126/science.1121254. PMID 16527971.
^ Spencer, J. R.; Nimmo, F. (mai 2013). „Enceladus: An Active Ice World in the Saturn System”. Annual Review of Earth and Planetary Sciences. 41: 693. Bibcode:2013AREPS..41..693S. doi:10.1146/annurev-earth-050212-124025.
^ Berger, Eric (26 septembrie 2016). „Hubble finds additional evidence of water vapor plumes on Europa”. NASA. ARS Technica. Arhivat din original la 26 septembrie 2016. Accesat în 26 septembrie 2016.
^ O'Neill, Ian (22 septembrie 2016). „NASA: Activity Spied on Europa, But It's 'NOT Aliens'”. Discovery News. Space. Arhivat din original la 23 septembrie 2016. Accesat în 23 septembrie 2016.
^ Huybrighs, Hans; Futaana, Yoshifumi; Barabash, Stas; Wieser, Martin; Wurz, Peter; Krupp, Norbert; Glassmeier, Karl-Heinz; Vermeersen, Bert (iunie 2017). „On the in-situ detectability of Europa's water vapour plumes from a flyby mission”. Icarus. 289: 270–280. Bibcode:2017Icar..289..270H. doi:10.1016/j.icarus.2016.10.026.
^ Fagents, Sarah A. (27 decembrie 2003). „Considerations for effusive cryovolcanism on Europa:The post-Galileo perspective”. Icarus (în engleză). 108: 5139. doi:10.1029/2003JE002128.
^ McCartney, Gretchen; Hautaluoma, Grey; Johnson, Alana; Tucker, Danielle (13 noiembrie 2020). „Potential Plumes on Europa Could Come From Water in the Crust”. Jet Propulsion Laboratory. Arhivat din original la 13 noiembrie 2020. Accesat în 13 noiembrie 2020.
^ Steinbrügge, G.; Voigt, J. R. C.; Wolfenbarger, N. S.; Hamilton, C. W.; Soderlund, K. M.; Young D., D. A.; Blankenship, D.; Vance D., S. D.; Schroeder, M. (5 noiembrie 2020). „Brine Migration and Impact‐Induced Cryovolcanism on Europa”. Geophysical Research Letters. 47 (21): {e2020GL090797}. Bibcode:2020GeoRL..4790797S. doi:10.1029/2020GL090797.
^ Schulze-Makuch, Dirk; and Irwin, Louis N. (2001). „Alternative Energy Sources Could Support Life on Europa” (PDF). Departments of Geological and Biological Sciences, University of Texas at El Paso. Arhivat din original (PDF) la 3 iulie 2006. Accesat în 21 decembrie 2007.
^ Exotic Microbes Discovered near Lake Vostok, Science@NASA (10 decembrie 1999)
^ David L. Chandler (20 octombrie 2002). „Thin ice opens lead for life on Europa”. New Scientist.
^ Jones, Nicola; Bacterial explanation for Europa's rosy glow, NewScientist.com (11 decembrie 2001)
^ Phillips, Cynthia; Time for Europa, Space.com (28 septembrie 2006)
^ „Pioneer 10 Images of Europa”. Arhivat din original la 24 ianuarie 2012. Accesat în 26 august 2011.
^ „PIA00459: Europa During Voyager 2 Closest Approach”. Arhivat din original la 15 martie 2012. Accesat în 26 august 2011.
^ „История изучения Юпитера”. Космос-журнал. 5 august 2011. Arhivat din original la 24 ianuarie 2012. Accesat în 26 august 2011.

Legături externe

en Europa, o Continuă Istorie a Discoperirilor de la NASA/JPL
en Profilul Europei de la Situl NASA de Explorare a Sistemului Solar
en Resturi Astronomice: Europa. Frasier Cain, 2010
en Pagina Europei de la ~~Nouă~~8 Planete
en Pagina Europei de la Vederi ale Sistemului Solar
en Calendarele despre Jupiter
en Sunt aproape vecinii noștri care trăiesc în apropierea unui satelit a lui Jupiter?
en Prevenirea Înaintea Contaminării Europei - SSB Study of Planetary
en Politicile de protecție a Europa
en Imagini despre Europa din Fotojurnalul Planetar JPL
en Movie of Rotația Europei de la Administrația Națională Oceanică și Atmosferică
en Harta Europa cu nume carecteristice de pe Fotojurnalul Planetar
en Nomenclatura Europei și Harta Europa cu nume carecteristice de pe USGS pagina nomenclature planetare
en Imaginile 3D a lui Paul Schenk și pasaje video despre Europa și alți sateliți exteriori din sistemul solar; vezi mai mult
en Montajul imaginelor despre Europa de la sonda Galileo, NASA APOD
en Imaginele mozaic ale sondei de rezoluție înaltă Galileo a terenurilor Europei Jason Perry (normal, referitoare la Io) blog: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7

Eroare la citare: Există etichete <ref> pentru un grup numit „lower-alpha”, dar nu și o etichetă <references group="lower-alpha"/>

[IAUMoonDiscoveries-1] Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite IAUMoonDiscoveries

[factsheet-4] „Overview of Europa Facts”. NASA. Arhivat din original la 26 martie 2014. Accesat în 27 decembrie 2007.

[5] „By the Numbers | Europa”. NASA Solar System Exploration. Arhivat din original la 6 mai 2021. Accesat în 6 mai 2021.

[horizons-6] „JPL HORIZONS solar system data and ephemeris computation service”. Solar System Dynamics. NASA, Jet Propulsion Laboratory. Arhivat din original la 7 octombrie 2012. Accesat în 10 august 2007.

[jplfact-7] Yeomans, Donald K. (13 iulie 2006). „Planetary Satellite Physical Parameters”. JPL Solar System Dynamics. Arhivat din original la 14 august 2009. Accesat în 5 noiembrie 2007.

[Showman1999-11] Showman, A. P.; Malhotra, R. (1 octombrie 1999). „The Galilean Satellites”. Science. 286 (5437): 77–84. doi:10.1126/science.286.5437.77. PMID 10506564.

[Geissler-13] Geissler, P. E.; Greenberg, R.; Hoppa, G.; Helfenstein, P.; McEwen, A.; Pappalardo, R.; Tufts, R.; Ockert-Bell, M.; Sullivan, R. (1998). „Evidence for non-synchronous rotation of Europa”. Nature. 391 (6665): 368–70. Bibcode:1998Natur.391..368G. doi:10.1038/34869. PMID 9450751.

[Bills2005-14] Bills, Bruce G. (2005). „Free and forced obliquities of the Galilean satellites of Jupiter”. Icarus. 175 (1): 233–247. Bibcode:2005Icar..175..233B. doi:10.1016/j.icarus.2004.10.028. Arhivat din original la 27 iulie 2020. Accesat în 29 iunie 2019.

[cyclo-15] McFadden, Lucy-Ann; Weissman, Paul; Johnson, Torrence (2007). The Encyclopedia of the Solar System. Elsevier. p. 432. ISBN 978-0-12-226805-2.

[McGrathChapter-16] McGrath (2009). „Atmosphere of Europa”. În Pappalardo, Robert T.; McKinnon, William B.; Khurana, Krishan K. Europa. University of Arizona Press. ISBN 978-0-8165-2844-8.

[IAUMoonDiscoveries2-17] Blue, Jennifer (9 noiembrie 2009). „Planet and Satellite Names and Discoverers”. USGS. Arhivat din original la 25 august 2009. Accesat în 14 ianuarie 2010.

[NYT-20150315-18] Chang, Kenneth (12 martie 2015). „Suddenly, It Seems, Water Is Everywhere in Solar System”. The New York Times. Arhivat din original la 9 mai 2020. Accesat în 13 martie 2015.

[Tritt2002-19] Tritt, Charles S. (2002). „Possibility of Life on Europa”. Milwaukee School of Engineering. Arhivat din original la 9 iunie 2007. Accesat în 10 august 2007.

[geology-20] „Tidal Heating”. geology.asu.edu. Arhivat din original la 29 martie 2006.

[NASA-20140908-21] Dyches, Preston; Brown, Dwayne; Buckley, Michael (8 septembrie 2014). „Scientists Find Evidence of 'Diving' Tectonic Plates on Europa”. NASA. Arhivat din original la 4 aprilie 2019. Accesat în 8 septembrie 2014.

[NASA-20150512-22] Dyches, Preston; Brown, Dwayne (12 mai 2015). „NASA Research Reveals Europa's Mystery Dark Material Could Be Sea Salt”. NASA. Arhivat din original la 15 mai 2015. Accesat în 12 mai 2015.

[NASA-20131212-EU-23] Cook, Jia-Rui C.; Gutro, Rob; Brown, Dwayne; Harrington, J. D.; Fohn, Joe (12 decembrie 2013). „Hubble Sees Evidence of Water Vapor at Jupiter Moon”. NASA. Arhivat din original la 15 decembrie 2013. Accesat în 12 decembrie 2013.

[NA-20180514-24] Jia, Xianzhe; Kivelson, Margaret G.; Khurana, Krishan K.; Kurth, William S. (14 mai 2018). „Evidence of a plume on Europa from Galileo magnetic and plasma wave signatures”. Nature Astronomy. 2 (6): 459–464. Bibcode:2018NatAs...2..459J. doi:10.1038/s41550-018-0450-z.

[NASA-20180514-25] McCartney, Gretchen; Brown, Dwayne; Wendel, JoAnna (14 mai 2018). „Old Data Reveal New Evidence of Europa Plumes”. Jet Propulsion Laboratory. Arhivat din original la 17 iunie 2019. Accesat în 14 mai 2018.

[NYT-20180514-26] Chang, Kenneth (14 mai 2018). „NASA Finds Signs of Plumes From Europa, Jupiter's Ocean Moon”. The New York Times. Arhivat din original la 14 mai 2018. Accesat în 14 mai 2018.

[SP-20180514-27] Wall, Mike (14 mai 2018). „This May Be the Best Evidence Yet of a Water Plume on Jupiter's Moon Europa”. Space.com. Arhivat din original la 14 mai 2018. Accesat în 14 mai 2018.

[28] „ESA Science & Technology - JUICE”. ESA. 8 noiembrie 2021. Accesat în 10 noiembrie 2021.

[selection2-29] Amos, Jonathan (2 mai 2012). „Esa selects 1bn-euro Juice probe to Jupiter”. BBC News Online. Arhivat din original la 11 mai 2020. Accesat în 2 mai 2012.

[AP-201403042-30] Borenstein, Seth (4 martie 2014). „NASA plots daring flight to Jupiter's watery moon”. Associated Press. Arhivat din original la 5 martie 2014. Accesat în 5 martie 2014.

[IAUMoonDiscoveries3-31] Blue, Jennifer (9 noiembrie 2009). „Planet and Satellite Names and Discoverers”. USGS. Arhivat din original la 25 august 2009. Accesat în 14 ianuarie 2010.

[32] Arnett, Bill (octombrie 2005). „Europa”. Nine Planets. Arhivat din original la 28 martie 2014. Accesat în 27 aprilie 2014.

[Marius1614-33] Marius, S.; (1614) Mundus Iovialis anno M.DC.IX Detectus Ope Perspicilli Belgici Arhivat în 25 august 2011, la WebCite, where he attributes the suggestion Arhivat în 1 noiembrie 2019, la Wayback Machine. to Johannes Kepler

[SEDS-34] „Simon Marius (January 20, 1573 – December 26, 1624)”. Students for the Exploration and Development of Space. University of Arizona. Arhivat din original la 13 iulie 2007. Accesat în 9 august 2007.

[35] Marius, SImon (1614). Mundus Iovialis: anno MDCIX detectus ope perspicilli Belgici, hoc est, quatuor Jovialium planetarum, cum theoria, tum tabulæ. Nuremberg: Sumptibus & Typis Iohannis Lauri. p. B2, recto and verso (images 35 and 36), with erratum on last page (image 78). Arhivat din original la 2 iulie 2020. Accesat în 30 iunie 2020.

[marazzini-36] Marazzini, Claudio (2005). „I nomi dei satelliti di Giove: da Galileo a Simon Marius” [The names of Jupiter's satellites: from Galileo to Simon Marius]. Lettere Italiane (în italiană). 57 (3): 391–407. JSTOR 26267017.

[37] US National Research Council (2000) A Science Strategy for the Exploration of Europa

[datasheet-38] „Europa, a Continuing Story of Discovery”. Project Galileo. NASA, Jet Propulsion Laboratory. Arhivat din original la 5 ianuarie 1997. Accesat în 9 august 2007.

[39] „Planetographic Coordinates”. Wolfram Research. 2010. Arhivat din original la 1 martie 2009. Accesat în 29 martie 2010.

[Showman1997-40] Showman, Adam P.; Malhotra, Renu (mai 1997). „Tidal Evolution into the Laplace Resonance and the Resurfacing of Ganymede”. Icarus. 127 (1): 93–111. Bibcode:1997Icar..127...93S. doi:10.1006/icar.1996.5669.

[geology2-41] „Tidal Heating”. geology.asu.edu. Arhivat din original la 29 martie 2006.

[Moore2003-42] Moore, W. B. (2003). „Tidal heating and convection in Io”. Journal of Geophysical Research. 108 (E8): 5096. Bibcode:2003JGRE..108.5096M. doi:10.1029/2002JE001943.

[43] Cook, Jia-Rui C. (18 September 2013) Long-stressed Europa Likely Off-kilter at One Time Arhivat în 17 august 2014, la Wayback Machine.. jpl.nasa.gov

[Masses-44] Mass of Europa: 48×10²¹ kg. Mass of Triton plus all smaller moons: 39.5×10²¹ kg (see note g here)

[45] Kargel, Jeffrey S.; Kaye, Jonathan Z.; Head, James W.; Marion, Giles M.; Sassen, Roger; Crowley, James K.; Ballesteros, Olga Prieto; Grant, Steven A.; Hogenboom, David L. (noiembrie 2000). „Europa's Crust and Ocean: Origin, Composition, and the Prospects for Life”. Icarus. 148 (1): 226–265. Bibcode:2000Icar..148..226K. doi:10.1006/icar.2000.6471. Arhivat din original la 31 iulie 2020. Accesat în 10 ianuarie 2020.

[Phillips_2014-46] Phillips, Cynthia B.; Pappalardo, Robert T. (20 mai 2014). „Europa Clipper Mission Concept”. Eos, Transactions American Geophysical Union. 95 (20): 165–167. Bibcode:2014EOSTr..95..165P. doi:10.1002/2014EO200002.

[Cowen2008-47] Cowen, Ron (7 iunie 2008). „A Shifty Moon”. Science News. Arhivat din original la 4 noiembrie 2011. Accesat în 29 mai 2008.

[Kivelson-48] Kivelson, Margaret G.; Khurana, Krishan K.; Russell, Christopher T.; Volwerk, Martin; Walker, Raymond J.; Zimmer, Christophe (2000). „Galileo Magnetometer Measurements: A Stronger Case for a Subsurface Ocean at Europa”. Science. 289 (5483): 1340–1343. Bibcode:2000Sci...289.1340K. doi:10.1126/science.289.5483.1340. PMID 10958778.

[Bhatia2017-49] Bhatia, G.K.; Sahijpal, S. (2017). „Thermal evolution of trans-Neptunian objects, icy satellites, and minor icy planets in the early solar system”. Meteoritics & Planetary Science. 52 (12): 2470–2490. Bibcode:2017M&PS...52.2470B. doi:10.1111/maps.12952.

[waterworld-50] „Europa: Another Water World?”. Project Galileo: Moons and Rings of Jupiter. NASA, Jet Propulsion Laboratory. 2001. Arhivat din original la 21 iulie 2011. Accesat în 9 august 2007.

[51] Rincon, Paul (20 martie 2013). „Ice blades threaten Europa landing”. BBC News. Arhivat din original la 7 noiembrie 2018. Accesat în 21 iunie 2018.

[52] Europa may have towering ice spikes on its surface Arhivat în 21 ianuarie 2021, la Wayback Machine.. Paul Scott Anderson, Earth and Sky. 20 October 2018.

[Hobley_2018-53] Hobley, Daniel E. J.; Moore, Jeffrey M.; Howard, Alan D.; Umurhan, Orkan M. (8 octombrie 2018). „Formation of metre-scale bladed roughness on Europa's surface by ablation of ice” (PDF). Nature Geoscience. 11 (12): 901–904. Bibcode:2018NatGe..11..901H. doi:10.1038/s41561-018-0235-0. Arhivat din original (PDF) la 31 iulie 2020. Accesat în 11 ianuarie 2020.

[Arnett1996-54] Arnett, Bill (7 November 1996) Europa Arhivat în 4 septembrie 2011, la Wayback Machine.. astro.auth.gr

[EuropaAlbedo-55] Hamilton, Calvin J. „Jupiter's Moon Europa”. solarviews.com. Arhivat din original la 24 ianuarie 2012. Accesat în 27 februarie 2007.

[datasheet2-56] „Europa, a Continuing Story of Discovery”. Project Galileo. NASA, Jet Propulsion Laboratory. Arhivat din original la 5 ianuarie 1997. Accesat în 9 august 2007.

[Schenk-57] Schenk, Paul M.; Chapman, Clark R.; Zahnle, Kevin; and Moore, Jeffrey M. (2004) "Chapter 18: Ages and Interiors: the Cratering Record of the Galilean Satellites" Arhivat în 24 decembrie 2016, la Wayback Machine., pp. 427 ff. in Bagenal, Fran; Dowling, Timothy E.; and McKinnon, William B., editors; Jupiter: The Planet, Satellites and Magnetosphere, Cambridge University Press, ISBN: 0-521-81808-7.

[Astrobio2007-58] „High Tide on Europa”. Astrobiology Magazine. astrobio.net. 2007. Arhivat din original la 29 septembrie 2007. Accesat în 20 octombrie 2007.

[ringwald-59] Frederick A. Ringwald (29 februarie 2000). „SPS 1020 (Introduction to Space Sciences)”. California State University, Fresno. Arhivat din original la 25 iulie 2008. Accesat în 4 iulie 2009.

[remeffects-60] The Effects of Nuclear Weapons, Revised ed., US DOD 1962, pp. 592–593

[61] „Europa: Facts about Jupiter's Moon, Europa • The Planets”. The Planets (în engleză). Arhivat din original la 11 ianuarie 2021. Accesat în 9 ianuarie 2021.

[Geissler1998-62] Geissler, P.E.; Greenberg, R.; Hoppa, G.; McEwen, A.; Tufts, R.; Phillips, C.; Clark, B.; Ockert-Bell, M.; Helfenstein, P. (septembrie 1998). „Evolution of Lineaments on Europa: Clues from Galileo Multispectral Imaging Observations”. Icarus. 135 (1): 107–126. Bibcode:1998Icar..135..107G. doi:10.1006/icar.1998.5980.

[Figueredo2003-63] Figueredo, Patricio H.; Greeley, Ronald (februarie 2004). „Resurfacing history of Europa from pole-to-pole geological mapping”. Icarus. 167 (2): 287–312. Bibcode:2004Icar..167..287F. doi:10.1016/j.icarus.2003.09.016.

[Hurford2006-64] Hurford, T.A.; Sarid, A.R.; Greenberg, R. (ianuarie 2007). „Cycloidal cracks on Europa: Improved modeling and non-synchronous rotation implications”. Icarus. 186 (1): 218–233. Bibcode:2007Icar..186..218H. doi:10.1016/j.icarus.2006.08.026.

[Kattenhorn1-65] Kattenhorn, Simon A. (2002). „Nonsynchronous Rotation Evidence and Fracture History in the Bright Plains Region, Europa”. Icarus. 157 (2): 490–506. Bibcode:2002Icar..157..490K. doi:10.1006/icar.2002.6825.

[Schenk1989-66] Schenk, Paul M.; McKinnon, William B. (mai 1989). „Fault offsets and lateral crustal movement on Europa: Evidence for a mobile ice shell”. Icarus. 79 (1): 75–100. Bibcode:1989Icar...79...75S. doi:10.1016/0019-1035(89)90109-7.

[Katternhorn2-67] Kattenhorn, Simon A.; Prockter, Louise M. (7 septembrie 2014). „Evidence for subduction in the ice shell of Europa”. Nature Geoscience. 7 (10): 762–767. Bibcode:2014NatGe...7..762K. doi:10.1038/ngeo2245.

[NASA-201409082-68] Dyches, Preston; Brown, Dwayne; Buckley, Michael (8 septembrie 2014). „Scientists Find Evidence of 'Diving' Tectonic Plates on Europa”. NASA. Arhivat din original la 4 aprilie 2019. Accesat în 8 septembrie 2014.

[69] Howell, Samuel M.; Pappalardo, Robert T. (1 aprilie 2019). „Can Earth-like plate tectonics occur in ocean world ice shells?”. Icarus. 322: 69–79. Bibcode:2019Icar..322...69H. doi:10.1016/j.icarus.2019.01.011.

[diapir-70] Sotin, Christophe; Head, James W.; Tobie, Gabriel (aprilie 2002). „Europa: Tidal heating of upwelling thermal plumes and the origin of lenticulae and chaos melting” (PDF). Geophysical Research Letters. 29 (8): 74–1–74–4. Bibcode:2002GeoRL..29.1233S. doi:10.1029/2001GL013844. Arhivat din original (PDF) la 31 iulie 2020. Accesat în 12 aprilie 2020.

[Goodman-71] Goodman, Jason C. (2004). „Hydrothermal plume dynamics on Europa: Implications for chaos formation”. Journal of Geophysical Research. 109 (E3): E03008. Bibcode:2004JGRE..109.3008G. doi:10.1029/2003JE002073.

[diapir2-72] Sotin, Christophe; Head, James W.; Tobie, Gabriel (aprilie 2002). „Europa: Tidal heating of upwelling thermal plumes and the origin of lenticulae and chaos melting” (PDF). Geophysical Research Letters. 29 (8): 74–1–74–4. Bibcode:2002GeoRL..29.1233S. doi:10.1029/2001GL013844. Arhivat din original (PDF) la 31 iulie 2020. Accesat în 12 aprilie 2020.

[73] Greenberg, Richard (2008). Unmasking Europa. Copernicus. Springer + Praxis Publishing. pp. 205–215, 236. ISBN 978-0-387-09676-6. Accesat în 28 august 2017.

[thinice-74] O'Brien, David P.; Geissler, Paul; Greenberg, Richard (octombrie 2000). „Tidal Heat in Europa: Ice Thickness and the Plausibility of Melt-Through”. Bulletin of the American Astronomical Society. 30: 1066. Bibcode:2000DPS....32.3802O.

[europagreatlakeairhart-75] Airhart, Marc (2011). „Scientists Find Evidence for "Great Lake" on Europa and Potential New Habitat for Life”. Jackson School of Geosciences. Arhivat din original la 18 decembrie 2013. Accesat în 16 noiembrie 2011.

[europagreatlake-76] Schmidt, Britney; Blankenship, Don; Patterson, Wes; Schenk, Paul (24 noiembrie 2011). „Active formation of 'chaos terrain' over shallow subsurface water on Europa”. Nature. 479 (7374): 502–505. Bibcode:2011Natur.479..502S. doi:10.1038/nature10608. PMID 22089135.

[:1-77] Cox, Rónadh; Ong, Lissa C. F.; Arakawa, Masahiko; Scheider, Kate C. (decembrie 2008). „Impact penetration of Europa's ice crust as a mechanism for formation of chaos terrain”. Meteoritics & Planetary Science (în engleză). 43 (12): 2027–2048. Bibcode:2008M&PS...43.2027C. doi:10.1111/j.1945-5100.2008.tb00659.x. Arhivat din original la 1 octombrie 2021. Accesat în 12 ianuarie 2021.

[:0-78] Cox, Rónadh; Bauer, Aaron W. (octombrie 2015). „Impact breaching of Europa's ice: Constraints from numerical modeling: IMPACT BREACHING OF EUROPA'S ICE”. Journal of Geophysical Research: Planets (în engleză). 120 (10): 1708–1719. doi:10.1002/2015JE004877. Arhivat din original la 1 octombrie 2021. Accesat în 12 ianuarie 2021.

[geology3-79] „Tidal Heating”. geology.asu.edu. Arhivat din original la 29 martie 2006.

[greenberg-80] Greenberg, Richard (2005). Europa: The Ocean Moon: Search for an Alien Biosphere. Springer Praxis Books. Springer + Praxis. pp. 7 ff. doi:10.1007/b138547. ISBN 978-3-540-27053-9.

[greeley-81] Greeley, Ronald; et al. (2004) "Chapter 15: Geology of Europa", pp. 329 ff. in Bagenal, Fran; Dowling, Timothy E.; and McKinnon, William B., editors; Jupiter: The Planet, Satellites and Magnetosphere, Cambridge University Press, ISBN: 0-521-81808-7.

[82] Park, Ryan S.; Bills, Bruce; Buffington, Brent B. (iulie 2015). „Improved detection of tides at Europa with radiometric and optical tracking during flybys”. Planetary and Space Science. 112: 10–14. Bibcode:2015P&SS..112...10P. doi:10.1016/j.pss.2015.04.005.

[83] Adamu, Zaina (1 octombrie 2012). „Water near surface of a Jupiter moon only temporary”. CNN News. Arhivat din original la 5 octombrie 2012. Accesat în 2 octombrie 2012.

[84] Nemiroff, R.; Bonnell, J. (ed.). https://apod.nasa.gov/. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[85] Williams, Matt (15 septembrie 2015). „Jupiter's Moon Europa”. Universe Today. Arhivat din original la 10 martie 2016. Accesat în 9 martie 2016.

[:12-86] Cox, Rónadh; Ong, Lissa C. F.; Arakawa, Masahiko; Scheider, Kate C. (decembrie 2008). „Impact penetration of Europa's ice crust as a mechanism for formation of chaos terrain”. Meteoritics & Planetary Science (în engleză). 43 (12): 2027–2048. Bibcode:2008M&PS...43.2027C. doi:10.1111/j.1945-5100.2008.tb00659.x. Arhivat din original la 1 octombrie 2021. Accesat în 12 ianuarie 2021.

[Billings-87] Billings, Sandra E.; Kattenhorn, Simon A. (2005). „The great thickness debate: Ice shell thickness models for Europa and comparisons with estimates based on flexure at ridges”. Icarus. 177 (2): 397–412. Bibcode:2005Icar..177..397B. doi:10.1016/j.icarus.2005.03.013.

[:02-88] Cox, Rónadh; Bauer, Aaron W. (octombrie 2015). „Impact breaching of Europa's ice: Constraints from numerical modeling: IMPACT BREACHING OF EUROPA'S ICE”. Journal of Geophysical Research: Planets (în engleză). 120 (10): 1708–1719. doi:10.1002/2015JE004877. Arhivat din original la 1 octombrie 2021. Accesat în 12 ianuarie 2021.

[Zimmer-89] Zimmer, C (octombrie 2000). „Subsurface Oceans on Europa and Callisto: Constraints from Galileo Magnetometer Observations”. Icarus. 147 (2): 329–347. Bibcode:2000Icar..147..329Z. doi:10.1006/icar.2000.6456.

[Kivelson2-90] Kivelson, Margaret G.; Khurana, Krishan K.; Russell, Christopher T.; Volwerk, Martin; Walker, Raymond J.; Zimmer, Christophe (2000). „Galileo Magnetometer Measurements: A Stronger Case for a Subsurface Ocean at Europa”. Science. 289 (5483): 1340–1343. Bibcode:2000Sci...289.1340K. doi:10.1126/science.289.5483.1340. PMID 10958778.

[91] „Europa Mission to Probe Magnetic Field and Chemistry”. Jet Propulsion Laboratory. 27 mai 2015. Arhivat din original la 2 decembrie 2020. Accesat în 29 mai 2015.

[McCord1998-92] McCord, Thomas B.; Hansen, Gary B.; et al. (1998). „Salts on Europa's Surface Detected by Galileo's Near Infrared Mapping Spectrometer”. Science. 280 (5367): 1242–1245. Bibcode:1998Sci...280.1242M. doi:10.1126/science.280.5367.1242. PMID 9596573.

[Carlson2005-93] Carlson, R. W.; Anderson, M. S.; Mehlman, R.; Johnson, R. E. (2005). „Distribution of hydrate on Europa: Further evidence for sulfuric acid hydrate”. Icarus. 177 (2): 461. Bibcode:2005Icar..177..461C. doi:10.1016/j.icarus.2005.03.026.

[Calvin-94] Calvin, Wendy M.; Clark, Roger N.; Brown, Robert H.; Spencer, John R. (1995). „Spectra of the ice Galilean satellites from 0.2 to 5 µm: A compilation, new observations, and a recent summary”. Journal of Geophysical Research. 100 (E9): 19,041–19,048. Bibcode:1995JGR...10019041C. doi:10.1029/94JE03349.

[Tholins_Europa-95] Borucki, Jerome G.; Khare, Bishun; Cruikshank, Dale P. (2002). „A new energy source for organic synthesis in Europa's surface ice”. Journal of Geophysical Research: Planets. 107 (E11): 24–1–24–5. Bibcode:2002JGRE..107.5114B. doi:10.1029/2002JE001841.

[amino_acids-96] Whalen, Kelly; Lunine, Jonathan I.; Blaney, Diana L. (2017). MISE: A Search for Organics on Europa. American Astronomical Society Meeting Abstracts #229. 229. p. 138.04. Bibcode:2017AAS...22913804W.

[JPL2015-97] „Europa Mission to Probe Magnetic Field and Chemistry”. Jet Propulsion Laboratory. 27 mai 2015. Arhivat din original la 2 decembrie 2020. Accesat în 23 octombrie 2017.

[prebiotic_chem-98] Trainer, MG (2013). „Atmospheric Prebiotic Chemistry and Organic Hazes”. Curr Org Chem. 17 (16): 1710–1723. doi:10.2174/13852728113179990078. PMC 3796891 . PMID 24143126.

[Coll_2010-99] Coll, Patrice; Szopa, Cyril; Buch, Arnaud; Carrasco, Nathalie; Ramirez, Sandra I.; Quirico, Eric; Sternberg, Robert; Cabane, Michel; Navarro-Gonzalez, Rafael (2010). Prebiotic chemistry on Titan ? The nature of Titan's aerosols and their potential evolution at the satellite surface. 38th Cospar Scientific Assembly. 38. p. 11. Bibcode:2010cosp...38..777C.

[100] Ruiz-Bermejo, Marta; Rivas, Luis A.; Palacín, Arantxa; Menor-Salván, César; Osuna-Esteban, Susana (16 decembrie 2010). „Prebiotic Synthesis of Protobiopolymers Under Alkaline Ocean Conditions”. Origins of Life and Evolution of Biospheres. 41 (4): 331–345. Bibcode:2011OLEB...41..331R. doi:10.1007/s11084-010-9232-z. PMID 21161385.

[Trumbo2019-101] Trumbo, Samantha K.; Brown, Michael E.; Hand, Kevin P. (12 iunie 2019). „Sodium chloride on the surface of Europa”. Science Advances. 5 (6): eaaw7123. Bibcode:2019SciA....5.7123T. doi:10.1126/sciadv.aaw7123. PMC 6561749 . PMID 31206026.

[Europa_FAQ_2012-102] „Frequently Asked Questions about Europa”. NASA. 2012. Arhivat din original la 28 aprilie 2016. Accesat în 18 aprilie 2016.

[Zyga2008-103] Zyga, Lisa (12 decembrie 2008). „Scientist Explains Why Jupiter's Moon Europa Could Have Energetic Liquid Oceans”. PhysOrg.com. Arhivat din original la 17 februarie 2009. Accesat în 28 iulie 2009.

[Tyler2008-104] Tyler, Robert H. (11 decembrie 2008). „Strong ocean tidal flow and heating on moons of the outer planets”. Nature. 456 (7223): 770–772. Bibcode:2008Natur.456..770T. doi:10.1038/nature07571. PMID 19079055.

[105] „Europa: Energy”. NASA. 2012. Arhivat din original la 28 aprilie 2016. Accesat în 18 aprilie 2016. Tidal flexing of the ice shell could create slightly warmer pockets of ice that rise slowly upward to the surface, carrying material from the ocean below.

[106] Tyler, Robert (15 decembrie 2008). „Jupiter's Moon Europa Does The Wave To Generate Heat”. University of Washington. Science Daily. Arhivat din original la 14 mai 2016. Accesat în 18 aprilie 2016.

[Europa_FAQ_20122-107] „Frequently Asked Questions about Europa”. NASA. 2012. Arhivat din original la 28 aprilie 2016. Accesat în 18 aprilie 2016.

[Stacey_2016-108] Stacey, Kevin (14 aprilie 2016). „Europa's heaving ice might make more heat than scientists thought”. Brown University. Arhivat din original la 21 aprilie 2016. Accesat în 18 aprilie 2016.

[McCarthy_2016-109] McCarthy, Christine; Cooper, Reid F. (1 iunie 2016). „Tidal dissipation in creeping ice and the thermal evolution of Europa”. Earth and Planetary Science Letters. 443: 185–194. Bibcode:2016E&PSL.443..185M. doi:10.1016/j.epsl.2016.03.006.

[Europa_FAQ_20123-110] „Frequently Asked Questions about Europa”. NASA. 2012. Arhivat din original la 28 aprilie 2016. Accesat în 18 aprilie 2016.

[111] Barr, Amy C.; Showman, Adam P. (2009). „Heat transfer in Europa's icy shell”. În Pappalardo, Robert T.; McKinnon, William B.; Khurana, Krishan. Europa. University of Arizona Press. pp. 405–430. Bibcode:2009euro.book..405B. ISBN 978-0-8165-2844-8.

[112] Lowell, Robert P.; DuBosse, Myesha (9 martie 2005). „Hydrothermal systems on Europa”. Geophysical Research Letters. 32 (5): L05202. Bibcode:2005GeoRL..32.5202L. doi:10.1029/2005GL022375.

[113] Ruiz, Javier (octombrie 2005). „The heat flow of Europa” (PDF). Icarus. 177 (2): 438–446. Bibcode:2005Icar..177..438R. doi:10.1016/j.icarus.2005.03.021.

[NA-201805142-114] Jia, Xianzhe; Kivelson, Margaret G.; Khurana, Krishan K.; Kurth, William S. (14 mai 2018). „Evidence of a plume on Europa from Galileo magnetic and plasma wave signatures”. Nature Astronomy. 2 (6): 459–464. Bibcode:2018NatAs...2..459J. doi:10.1038/s41550-018-0450-z.

[NYT-201805142-115] Chang, Kenneth (14 mai 2018). „NASA Finds Signs of Plumes From Europa, Jupiter's Ocean Moon”. The New York Times. Arhivat din original la 14 mai 2018. Accesat în 14 mai 2018.

[SP-201805142-116] Wall, Mike (14 mai 2018). „This May Be the Best Evidence Yet of a Water Plume on Jupiter's Moon Europa”. Space.com. Arhivat din original la 14 mai 2018. Accesat în 14 mai 2018.

[Plumes_2013-117] „Hubble discovers water vapour venting from Jupiter's moon Europa”. ESA/Hubble Press Release. Arhivat din original la 15 decembrie 2013. Accesat în 16 decembrie 2013.

[Plumes2013-118] „Photo composite of suspected water plumes on Europa”. www.spacetelescope.org. Arhivat din original la 9 octombrie 2016. Accesat în 6 octombrie 2016.

[119] „Hubble discovers water vapour venting from Jupiter's moon Europa”. www.spacetelescope.org (în engleză). Hubble Space Telescope/European Space Agency. 12 decembrie 2013. Arhivat din original la 16 aprilie 2019. Accesat în 16 aprilie 2019.

[Plumes20132-120] „Photo composite of suspected water plumes on Europa”. www.spacetelescope.org. Arhivat din original la 9 octombrie 2016. Accesat în 6 octombrie 2016.

[NASA-20131212-EU2-121] Cook, Jia-Rui C.; Gutro, Rob; Brown, Dwayne; Harrington, J. D.; Fohn, Joe (12 decembrie 2013). „Hubble Sees Evidence of Water Vapor at Jupiter Moon”. NASA. Arhivat din original la 15 decembrie 2013. Accesat în 12 decembrie 2013.

[122] Fletcher, Leigh (12 decembrie 2013). „The Plumes of Europa”. The Planetary Society. Arhivat din original la 15 decembrie 2013. Accesat în 17 decembrie 2013.

[123] Choi, Charles Q. (12 decembrie 2013). „Jupiter Moon Europa May Have Water Geysers Taller Than Everest”. Space.com. Arhivat din original la 15 decembrie 2013. Accesat în 17 decembrie 2013.

[124] Fagents, Sarah A.; Greeley, Ronald; Sullivan, Robert J.; Pappalardo, Robert T.; Prockter, Louise M. (30 iunie 1999). „Cryomagmatic Mechanisms for the Formation of Rhadamanthys Linea,Triple Band Margins, and Other Low-Albedo Features on Europa”. Icarus. 144: 54–88. doi:10.1016/j.pss.2013.06.028.

[125] Quick, Lynnae C.; Barnouin, Olivier S.; Prockter, Louise; Patterson, G. Wesley (15 septembrie 2013). „Constraints on the Detection of Cryovolcanic Plumes on Europa”. Planetary and Space Science. 86: 1–9. doi:10.1006/icar.1999.6254.

[126] Paganini, L.; Villanueva, G.L.; Mandell, A.M.; Hurford, T.A.; Retherford, K.D.; Mumma, M.A. (18 noiembrie 2019). „CA measurement of water vapour amid a largely quiescent environment on Europa”. Nature Astronomy. 4 (3): 266–272. doi:10.1038/s41550-019-0933-6.

[127] Dyches, Preston (30 iulie 2015). „Signs of Europa Plumes Remain Elusive in Search of Cassini Data”. NASA. Arhivat din original la 16 aprilie 2016. Accesat în 18 aprilie 2016.

[Europa_tidal_forces_2013-128] Roth, L.; Saur, J.; Retherford, K. D.; Strobel, D. F.; Feldman, P. D.; McGrath, M. A.; Nimmo, F. (12 decembrie 2013). „Transient Water Vapor at Europa's South Pole”. Science. 343 (6167): 171–174. Bibcode:2014Sci...343..171R. doi:10.1126/science.1247051. PMID 24336567.

[plumes_2016-129] Berger, Eric (26 septembrie 2016). „Hubble finds additional evidence of water vapor plumes on Europa”. NASA. ARS Technica. Arhivat din original la 26 septembrie 2016. Accesat în 26 septembrie 2016.

[130] Amos, Jonathan (26 septembrie 2016). „Europa moon 'spewing water jets'”. BBC News. Arhivat din original la 26 septembrie 2016. Accesat în 26 septembrie 2016.

[NA-201805143-131] Jia, Xianzhe; Kivelson, Margaret G.; Khurana, Krishan K.; Kurth, William S. (14 mai 2018). „Evidence of a plume on Europa from Galileo magnetic and plasma wave signatures”. Nature Astronomy. 2 (6): 459–464. Bibcode:2018NatAs...2..459J. doi:10.1038/s41550-018-0450-z.

[NASA-201805142-132] McCartney, Gretchen; Brown, Dwayne; Wendel, JoAnna (14 mai 2018). „Old Data Reveal New Evidence of Europa Plumes”. Jet Propulsion Laboratory. Arhivat din original la 17 iunie 2019. Accesat în 14 mai 2018.

[NYT-201805143-133] Chang, Kenneth (14 mai 2018). „NASA Finds Signs of Plumes From Europa, Jupiter's Ocean Moon”. The New York Times. Arhivat din original la 14 mai 2018. Accesat în 14 mai 2018.

[SP-201805143-134] Wall, Mike (14 mai 2018). „This May Be the Best Evidence Yet of a Water Plume on Jupiter's Moon Europa”. Space.com. Arhivat din original la 14 mai 2018. Accesat în 14 mai 2018.

[NASA-20131212-EU3-135] Cook, Jia-Rui C.; Gutro, Rob; Brown, Dwayne; Harrington, J. D.; Fohn, Joe (12 decembrie 2013). „Hubble Sees Evidence of Water Vapor at Jupiter Moon”. NASA. Arhivat din original la 15 decembrie 2013. Accesat în 12 decembrie 2013.

[Europa_tidal_forces_20132-136] Roth, L.; Saur, J.; Retherford, K. D.; Strobel, D. F.; Feldman, P. D.; McGrath, M. A.; Nimmo, F. (12 decembrie 2013). „Transient Water Vapor at Europa's South Pole”. Science. 343 (6167): 171–174. Bibcode:2014Sci...343..171R. doi:10.1126/science.1247051. PMID 24336567.

[Hansen2006-137] Hansen, C. J.; Esposito, L.; Stewart, A. I.; Colwell, J.; Hendrix, A.; Pryor, W.; Shemansky, D.; West, R. (10 martie 2006). „Enceladus' Water Vapor Plume”. Science. 311 (5766): 1422–1425. Bibcode:2006Sci...311.1422H. doi:10.1126/science.1121254. PMID 16527971.

[Spencer2013-138] Spencer, J. R.; Nimmo, F. (mai 2013). „Enceladus: An Active Ice World in the Saturn System”. Annual Review of Earth and Planetary Sciences. 41: 693. Bibcode:2013AREPS..41..693S. doi:10.1146/annurev-earth-050212-124025.

[plumes_20162-139] Berger, Eric (26 septembrie 2016). „Hubble finds additional evidence of water vapor plumes on Europa”. NASA. ARS Technica. Arhivat din original la 26 septembrie 2016. Accesat în 26 septembrie 2016.

[140] O'Neill, Ian (22 septembrie 2016). „NASA: Activity Spied on Europa, But It's 'NOT Aliens'”. Discovery News. Space. Arhivat din original la 23 septembrie 2016. Accesat în 23 septembrie 2016.

[europa_plume_in_situ-141] Huybrighs, Hans; Futaana, Yoshifumi; Barabash, Stas; Wieser, Martin; Wurz, Peter; Krupp, Norbert; Glassmeier, Karl-Heinz; Vermeersen, Bert (iunie 2017). „On the in-situ detectability of Europa's water vapour plumes from a flyby mission”. Icarus. 289: 270–280. Bibcode:2017Icar..289..270H. doi:10.1016/j.icarus.2016.10.026.

[142] Fagents, Sarah A. (27 decembrie 2003). „Considerations for effusive cryovolcanism on Europa:The post-Galileo perspective”. Icarus (în engleză). 108: 5139. doi:10.1029/2003JE002128.

[JPL20201113-143] McCartney, Gretchen; Hautaluoma, Grey; Johnson, Alana; Tucker, Danielle (13 noiembrie 2020). „Potential Plumes on Europa Could Come From Water in the Crust”. Jet Propulsion Laboratory. Arhivat din original la 13 noiembrie 2020. Accesat în 13 noiembrie 2020.

[GRL20201105-144] Steinbrügge, G.; Voigt, J. R. C.; Wolfenbarger, N. S.; Hamilton, C. W.; Soderlund, K. M.; Young D., D. A.; Blankenship, D.; Vance D., S. D.; Schroeder, M. (5 noiembrie 2020). „Brine Migration and Impact‐Induced Cryovolcanism on Europa”. Geophysical Research Letters. 47 (21): {e2020GL090797}. Bibcode:2020GeoRL..4790797S. doi:10.1029/2020GL090797.

[Schulze-Makuch2001-145] Schulze-Makuch, Dirk; and Irwin, Louis N. (2001). „Alternative Energy Sources Could Support Life on Europa” (PDF). Departments of Geological and Biological Sciences, University of Texas at El Paso. Arhivat din original (PDF) la 3 iulie 2006. Accesat în 21 decembrie 2007.

[NASA1999-146] Exotic Microbes Discovered near Lake Vostok, Science@NASA (10 decembrie 1999)

[EuropaLife-147] David L. Chandler (20 octombrie 2002). „Thin ice opens lead for life on Europa”. New Scientist.

[Jones2001-148] Jones, Nicola; Bacterial explanation for Europa's rosy glow, NewScientist.com (11 decembrie 2001)

[Phillips2006-149] Phillips, Cynthia; Time for Europa, Space.com (28 septembrie 2006)

[jpl.nasa.gov_first_photo-150] „Pioneer 10 Images of Europa”. Arhivat din original la 24 ianuarie 2012. Accesat în 26 august 2011.

[photojournal.PIA00459-151] „PIA00459: Europa During Voyager 2 Closest Approach”. Arhivat din original la 15 martie 2012. Accesat în 26 august 2011.

[152] „История изучения Юпитера”. Космос-журнал. 5 august 2011. Arhivat din original la 24 ianuarie 2012. Accesat în 26 august 2011.

[1]

[4]

[a]

[b]

[2]

[3]

[5]

[c]

[d]

[e]

[6]

[f]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]

[23]

[24]

[25]

[26]

[27]

[28]

[29]

[30]

[31]

[32]

[33]

[34]

[35]

[36]

[37]

[38]

[39]

[40]

[41]

[42]

[43]

[44]

[45]

[46]

[47]

[48]

[49]

[50]

[51]

[52]

[53]

[54]

[55]

[56]

[57]

[58]

[59]

[60]

[61]

[62]

[63]

[64]

[65]

[66]

[67]

[68]

[69]

[70]

[71]

[72]

[73]

[74]

[75]

[76]

[77]

[78]

[79]

[80]

[81]

[82]

[83]

[84]

[85]

[86]

[87]

[88]

[89]

[90]

[91]

[92]

[93]

[94]

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
+{{Infocaseta planetă|name=Europa|alt_names=Jupiter II|pronounced=/e.u'ro.pa/|adjectives=Europan /e.u.ro'pan/|named_after=[[Europa (mitologie)|Ευρώπη]] ''Eyrōpē''|image=Europa-moon-with-margins.jpg|caption=Europa în culoare naturală aproximativă. Craterul proeminent din dreapta jos este [[Pwyll (crater)|Pwyll]], iar regiunile mai întunecate sunt zone în care suprafața de gheață a Europei are un conținut mai mare de minerale. Fotografiat pe 7 septembrie 1996 de către nava spațială ''[[Galileo (sondă spațială)|Galileo]]''.|bgcolour=#a0ffa0|discoverer=[[Galileo Galilei]]<br />[[Simon Marius]]|discovered=8 ianuarie 1610<ref name="IAUMoonDiscoveries"/>|orbit_ref=<ref name="horizons">{{cite web|url=http://ssd.jpl.nasa.gov/horizons.cgi|title=JPL HORIZONS solar system data and ephemeris computation service|work=Solar System Dynamics|publisher=[[NASA]], Jet Propulsion Laboratory|access-date=10 August 2007|archive-date=7 October 2012|archive-url=https://web.archive.org/web/20121007034731/http://ssd.jpl.nasa.gov/horizons.cgi|url-status=live}}</ref>|epoch=8 ianuarie 2004|mean_orbit_radius={{val|670900|u=km}}<ref name="factsheet">{{cite web|title=Overview of Europa Facts|work=NASA|url=http://solarsystem.nasa.gov/planets/profile.cfm?Object=Jup_Europa|access-date=27 December 2007|url-status=dead|archive-url=https://web.archive.org/web/20140326221921/http://solarsystem.nasa.gov/planets/profile.cfm?Object=Jup_Europa|archive-date=26 March 2014 }}</ref>|eccentricity=0.009<ref name="factsheet"/>|periapsis={{val|664862|u=km}}<ref group=lower-alpha>Periapsis is derived from the semimajor axis (''a'') and eccentricity (''e''): ''a''(1&nbsp;−&nbsp;''e'').</ref>|apoapsis={{val|676938|u=km}}<ref group=lower-alpha>Apoapsis is derived from the semimajor axis (''a'') and eccentricity (''e''): ''a''(1&nbsp;+&nbsp;''e'').</ref>|period={{val|3.551181|u=d}}<ref name="factsheet"/>|avg_speed={{val| 13743.36|u=m/s}}<ref>{{Cite web|url=https://solarsystem.nasa.gov/moons/jupiter-moons/europa/by-the-numbers|title=By the Numbers &#124; Europa|website=NASA Solar System Exploration|access-date=6 May 2021|archive-date=6 May 2021|archive-url=https://web.archive.org/web/20210506170939/https://solarsystem.nasa.gov/moons/jupiter-moons/europa/by-the-numbers/|url-status=live}}</ref>|inclination=0.470° (față de ecuatorul lui Jupiter)<br />1.791° (față de [[ecliptică]])<ref name="factsheet"/>|satellite_of=[[Jupiter]]|mean_radius={{val|1560.8|.5|u=km}} (0.245 [[Pământ]])<ref name="jplfact"/>|surface_area={{val|3.09|e=7|u=km2}} (0.061 Pământ)<ref group=lower-alpha>Surface area derived from the radius (''r''): 4{{pi}}''r''<sup> 2</sup>.</ref>|volume={{val|1.593|e=10|u=km3}} (0.015 Pământ)<ref group=lower-alpha>Volume derived from the radius (''r''): <sup>4</sup>/<sub>3</sub>{{pi}}''r''<sup> 3</sup>.</ref>|mass={{val|4.799844|.000013|e=22|u=kg}} (0.008 Pământ)<ref name="jplfact"/>|density={{val|3.013|.005|u=g/cm3}} (0.546 Pământ)<ref name="jplfact"/>|surface_grav={{val|1.314|ul=m/s2}} (0.134 g)<ref group=lower-alpha>Surface gravity derived from the mass (''m''), the [[gravitational constant]] (''G'') and the radius (''r''): G''m''/''r''<sup>2</sup>.</ref>|moment_of_inertia_factor={{val|0.346|0.005}}<ref name="Showman1999">{{cite journal|last1= Showman|first1=A. P.|last2= Malhotra|first2= R.|s2cid=9492520|title=The Galilean Satellites|journal= Science|volume= 286|issue= 5437|date= 1 October 1999|pages =77–84|doi= 10.1126/science.286.5437.77|pmid=10506564}}</ref> (estimare)|escape_velocity={{val|2.025|u=km/s}}<ref group=lower-alpha>Escape velocity derived from the mass (''m''), the [[gravitational constant]] (''G'') and the radius (''r''): <math>\textstyle\sqrt{2Gm/r}</math>.</ref>|rotation=[[Rotație sincronă|sincronă]]<ref name=Geissler/>|axial_tilt=0.1°<ref name="Bills2005">{{cite journal|last=Bills|first=Bruce G.|title=Free and forced obliquities of the Galilean satellites of Jupiter|date=2005|volume=175|issue=1|pages=233–247|doi=10.1016/j.icarus.2004.10.028|bibcode=2005Icar..175..233B|journal=Icarus|url=https://zenodo.org/record/1259023|access-date=29 June 2019|archive-date=27 July 2020|archive-url=https://web.archive.org/web/20200727063125/https://zenodo.org/record/1259023|url-status=live}}</ref>|albedo=0.67&nbsp;±&nbsp;0.03<ref name="jplfact">{{cite web|last=Yeomans|first=Donald K.|date=13 July 2006|title=Planetary Satellite Physical Parameters|publisher=JPL Solar System Dynamics|url=http://ssd.jpl.nasa.gov/?sat_phys_par|access-date=5 November 2007|archive-date=14 August 2009|archive-url=https://web.archive.org/web/20090814111752/http://ssd.jpl.nasa.gov/?sat_phys_par|url-status=live}}</ref>|magnitude=5.29 ([[Opoziție (astronomie)|opoziție]])<ref name="jplfact"/>|temp_name1=Surface|min_temp_1=≈&thinsp;50 [[kelvin|K]]<ref name="cyclo"/>|mean_temp_1=102&nbsp;K (−171&nbsp;°C)|max_temp_1=125&nbsp;K|atmosphere=yes|surface_pressure=0.1 [[Pascal (unitate)|µPa]] (10<sup>−12</sup> [[bar]])<ref name="McGrathChapter">{{cite book|last=McGrath|editor1=Pappalardo, Robert T.|editor2=McKinnon, William B.|editor3=Khurana, Krishan K.|title=Europa|date=2009|publisher=University of Arizona Press|isbn=978-0-8165-2844-8|chapter=Atmosphere of Europa }}</ref>}}'''Europa''' /e.u'ro.pa/ sau '''Jupiter II''', este cea mai mică dintre cei patru [[Sateliții galileeni|sateliți galileeni]] care orbitează în jurul lui [[Jupiter]] și al șaselea cel mai aproape de planetă dintre toți [[Sateliții naturali ai lui Jupiter|cei 80 de sateliți cunoscute ale lui Jupiter]]. Este, de asemenea, al [[Listă de sateliți naturali|șasea cel mai mare satelit]] din [[Sistemul solar|Sistemul Solar]]. Europa a fost descoperită în 1610 de [[Galileo Galilei]] <ref name="IAUMoonDiscoveries2">{{Citat web|url=http://planetarynames.wr.usgs.gov/append7.html|nume=Blue|titlu=Planet and Satellite Names and Discoverers|publisher=USGS|date=9 November 2009|accessdate=14 January 2010|archiveurl=https://web.archive.org/web/20090825153846/http://planetarynames.wr.usgs.gov/append7.html|first1=Jennifer|archivedate=25 August 2009}}</ref> și a fost numită după [[Europa (mitologie)|Europa]], mama [[Fenicia|feniciană]] a regelui [[Minos]] al [[Creta|Cretei]] și iubitoare de [[Zeus]] (echivalentul grecesc al zeului roman [[Jupiter (zeu)|Jupiter]] ).
-{{Infocaseta Astru
-|nume= Europa
-|nume_alternativ= Jupiter II
-|numit_după=
-|imagine= Europa-moon.jpg
-|descriere imagine= Europa în culori aproximativ naturale. Fotografiat pe 7 septembrie 1996 de sonda spațială [[Galileo (sondă spațială)|Galileo]].
-|generale={{Infocaseta astru generale
-  |descoperire= [[Galileo Galilei]],<br />[[7 ianuarie]] [[1610]]
-   }}
-|orbită={{Infocaseta orbită
-  |tip=
-  |semiaxa mare=
-  |excentricitate= 0.009<ref name="factsheet" />
-  |distanță periheliu= 664&nbsp;862&nbsp;km<ref name="stub1" />
-  |distanță afeliu= 676&nbsp;938&nbsp;km<ref name="stub1" />
-  |perioadă siderală= 3.551181&nbsp;zile<ref name="factsheet" />
-  |perioadă sinodică=
-  |viteză medie= 13.740&nbsp;km/s<ref name="factsheet" />
-  |înclinare ecliptică=
-  |înclinare ecuator= 0.470°<ref name="factsheet" />
-  |longitudine ascendent=
-  |argument periheliu=
-   }}
-|date fizice={{Infocaseta astru fizice
-  |rază medie= 1561 km<ref name="factsheet">{{cite web |title=Overview of Europa Facts |work=NASA |url=http://solarsystem.nasa.gov/planets/profile.cfm?Object=Jup_Europa |accessdate=2007-12-27 }}</ref>
-  |suprafață= 3.09{{E|7}}&nbsp;km<sup>2</sup> (0.061 Pământ)<ref name="surfacearea">Folosind raza medie</ref>
-  |volum= 1.593{{E|10}}&nbsp;km<sup>3</sup> (0.015 Pământ)<ref name="surfacearea" />
-  |masă= 4.80{{E|22}}&nbsp;kg (0.008 Pământ)<ref name="factsheet" />
-  |densitate medie= 3.01&nbsp;[[gram|g]]/cm<sup>3</sup><ref name="factsheet" />
-  |accelerație gravitațională=
-  |viteză de eliberare= 2.025&nbsp;km/s<ref name="stub1">Calculată pe baza celorlalți parametri</ref>
-  |perioadă siderală=
-  |înclinare orbită= 0.1°<ref name="Bills2005">{{cite journal |last=Bills |first=Bruce G. |title=Free and forced obliquities of the Galilean satellites of Jupiter |year=2005 |volume=175 |issue=1 |pages=233–247 |doi=10.1016/j.icarus.2004.10.028 |bibcode=2005Icar..175..233B |journal=Icarus }}</ref>
-  |ascensie dreaptă pol=
-  |declinație pol=
-  |albedo= 0.67&nbsp;±&nbsp;0.03<ref name="jplfact">{{cite web |last=Yeomans |first=Donald K. |date=2006-07-13 |title=Planetary Satellite Physical Parameters |publisher=JPL Solar System Dynamics |url=http://ssd.jpl.nasa.gov/?sat_phys_par |accessdate=2007-11-05 }}</ref>
-  |temperatură= ~50 [[kelvin|K]] - 125&nbsp;K<ref name="See_Geissler">Vezi Geissler ''et al.'' (1998) în secțiunea [[#Orbită și rotație|orbită]] pentru dovada despre orbitele non-sincrone.</ref>
-  |presiune= 0.1 [[Pascal (unitate)|µPa]] (10<sup>-12</sup> [[bar]])<ref name="McGrathChapter">{{cite book |last=McGrath |editor=Pappalardo, Robert T.; McKinnon, William B.; and Khurana, Krishan K. |title=Europa |year=2009 |publisher=University of Arizona Press |isbn=0-8165-2844-6 |chapter=Atmosphere of Europa }}</ref>
-  |magnitudine_aparentă= 5.29 ([[Opoziție (astronomie)|opposition]])<ref name="jplfact" />
-  |magnitudine_absolută=
-  |tip_spectral=
-  |diametru_unghiular=
-   }}
-}}
+Puțin mai mică decât [[Luna|Luna Pământului]], Europa este făcută în principal din rocă [[silicat]] și are o scoarță de gheață <ref name="NYT-20150315">{{Citat știre|title=Suddenly, It Seems, Water Is Everywhere in Solar System|url=https://www.nytimes.com/2015/03/13/science/space/suddenly-it-seems-water-is-everywhere-in-solar-system.html|prenume=Kenneth|nume=Chang|data=12 March 2015|accessdate=13 March 2015|journal=[[The New York Times]]|archiveurl=https://web.archive.org/web/20200509080640/https://www.nytimes.com/2015/03/13/science/space/suddenly-it-seems-water-is-everywhere-in-solar-system.html|archivedate=9 May 2020}}</ref> și probabil un miez de fier-nichel. Are o atmosferă foarte subțire, compusă în principal din oxigen. Suprafața sa este striată de crăpături și dungi, dar craterele sunt relativ puține. Pe lângă observațiile cu telescopul de pe Pământ, Europa a fost examinată printr-o succesiune de zboruri ale sondelor spațiale, prima având loc la începutul anilor 1970.
-'''Europa''' (sau '''''Jupiter II''''') este al șaselea satelit al lui Jupiter și cel de-al patrulea ca mărime, fiind printre cei mai mari sateliți din [[sistemul solar]]. Observarea din ce în ce mai amănunțită a Europei a avut loc de-a lungul secolelor cu ajutorul telescoapelor de pe Pământ și a sondelor spațiale care au fost trimise după anii 1970.
+Europa are cea mai netedă suprafață dintre orice obiect solid cunoscut din Sistemul Solar. Aparenta tinerețe și netezimea suprafeței au condus la [[Ipoteză|ipoteza]] că sub suprafață există un [[Ocean|ocean de apă]], care ar putea adăposti [[Viață extraterestră|viața extraterestră]]. <ref name="Tritt2002">{{Citat web|url=http://people.msoe.edu/~tritt/sf/europa.life.html|nume=Tritt|titlu=Possibility of Life on Europa|publisher=Milwaukee School of Engineering|date=2002|accessdate=10 August 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20070609150109/http://people.msoe.edu/~tritt/sf/europa.life.html|first1=Charles S.|archivedate=9 June 2007}}</ref> Modelul predominant sugerează că căldura de la încălzirea mareică face ca oceanul să rămână lichid și provoacă mișcarea gheții similară cu [[Tectonica plăcilor|plăcile tectonice]], absorbind substanțele chimice de la suprafață în oceanul de dedesubt. <ref name="geology">{{Citat web|url=http://geology.asu.edu/~glg_intro/planetary/p8.htm|titlu=Tidal Heating|archiveurl=https://web.archive.org/web/20060329000051/http://geology.asu.edu/~glg_intro/planetary/p8.htm|lucrare=geology.asu.edu|archivedate=29 March 2006}}</ref> <ref name="NASA-20140908">{{Citat web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2014-300|nume=Dyches|titlu=Scientists Find Evidence of 'Diving' Tectonic Plates on Europa|date=8 September 2014|accessdate=8 September 2014|archiveurl=https://web.archive.org/web/20190404030841/https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2014-300|first1=Preston|last2=Brown|last3=Buckley|first2=Dwayne|first3=Michael|lucrare=[[NASA]]|archivedate=4 April 2019}}</ref> Sarea de mare dintr-un ocean subteran poate acoperi unele forme de relief de pe Europa, sugerând că oceanul interacționează cu fundul mării. Acest lucru poate fi important pentru a determina dacă Europa ar putea fi locuibilă. <ref name="NASA-20150512">{{Citat web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=4586|nume=Dyches|titlu=NASA Research Reveals Europa's Mystery Dark Material Could Be Sea Salt|date=12 May 2015|accessdate=12 May 2015|archiveurl=https://web.archive.org/web/20150515013057/http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=4586|first1=Preston|last2=Brown|first2=Dwayne|lucrare=[[NASA]]|archivedate=15 May 2015}}</ref> În plus, [[telescopul spațial Hubble]] a detectat [[Abur|pene de vapori de apă]] similare cu cele observate pe [[Enceladus (satelit)|Enceladus]], despre care se crede că sunt cauzate de [[Gheizer|criogeizerele]] în erupție. <ref name="NASA-20131212-EU">{{Citat web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2013-363|nume=Cook|titlu=Hubble Sees Evidence of Water Vapor at Jupiter Moon|date=12 December 2013|accessdate=12 December 2013|archiveurl=https://web.archive.org/web/20131215053143/http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2013-363|first1=Jia-Rui C.|last2=Gutro|last3=Brown|last4=Harrington|last5=Fohn|first2=Rob|first3=Dwayne|first4=J. D.|first5=Joe|lucrare=NASA|archivedate=15 December 2013}}</ref> În mai 2018, astronomii au furnizat dovezi justificative ale activității penelor de apă pe Europa, pe baza unei analize actualizate a datelor obținute de la sonda spațială ''[[Galileo (sondă spațială)|Galileo]]'', care l-a orbitat Jupiter între 1995 și 2003. O astfel de activitate ar putea ajuta cercetătorii în căutarea vieții din oceanul subteran Europan, fără a fi nevoiți să aterizeze pe satelit. <ref name="NA-20180514">{{Citat revistă|nume=Jia|nume2=Kivelson|nume3=Khurana|nume4=Kurth|prenume=Xianzhe|prenume2=Margaret G.|prenume3=Krishan K.|prenume4=William S.|dată=14 May 2018|titlu=Evidence of a plume on Europa from Galileo magnetic and plasma wave signatures|journal=[[Nature Astronomy]]|volum=2|număr=6|pagini=459–464|bibcode=2018NatAs...2..459J|doi=10.1038/s41550-018-0450-z}}</ref> <ref name="NASA-20180514">{{Citat web|url=https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=7122|nume=McCartney|titlu=Old Data Reveal New Evidence of Europa Plumes|date=14 May 2018|accessdate=14 May 2018|archiveurl=https://web.archive.org/web/20190617213109/https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=7122|first1=Gretchen|last2=Brown|last3=Wendel|first2=Dwayne|first3=JoAnna|lucrare=[[Jet Propulsion Laboratory]]|archivedate=17 June 2019}}</ref> <ref name="NYT-20180514">{{Citat știre|title=NASA Finds Signs of Plumes From Europa, Jupiter's Ocean Moon|url=https://www.nytimes.com/2018/05/14/science/europa-plumes-water.html|prenume=Kenneth|nume=Chang|data=14 May 2018|accessdate=14 May 2018|journal=[[The New York Times]]|archiveurl=https://web.archive.org/web/20180514165834/https://www.nytimes.com/2018/05/14/science/europa-plumes-water.html|archivedate=14 May 2018}}</ref> <ref name="SP-20180514">{{Citat web|url=https://www.space.com/40575-jupiter-moon-europa-plume-galileo-spacecraft.html|nume=Wall|titlu=This May Be the Best Evidence Yet of a Water Plume on Jupiter's Moon Europa|date=14 May 2018|accessdate=14 May 2018|archiveurl=https://web.archive.org/web/20180514183300/https://www.space.com/40575-jupiter-moon-europa-plume-galileo-spacecraft.html|first1=Mike|lucrare=[[Space.com]]|archivedate=14 May 2018}}</ref>
-Europa este puțin mai mică decât ''Luna''. Spre deosebire de satelitul [[Io]], a cărui suprafață este acoperită de vulcani și lavă clocotită, suprafața Europei este complet înghețată. Oamenii de știință cred că sub suprafața înghețată se poate găsi [[apă]] în stare lichidă și poate chiar resturi de ființe preistorice înghețate. În acest sens se pregătește o misiune spațială pentru verificarea acestor ipoteze.
+Misiunea ''Galileo'', lansată în 1989, oferă cea mai mare parte a datelor actuale despre Europa. Nicio navă spațială nu a aterizat încă pe Europa, deși au fost propuse mai multe misiuni de explorare. [[Jupiter Icy Moons Explorer|Jupiter Icy Moon Explorer]] (JUICE) [[Agenția Spațială Europeană|al Agenției Spațiale Europene]] este o misiune către [[Ganymede (satelit)|Ganymede]], care urmează să fie lansată în 2023 și va include două zboruri pe lângă Europa. <ref>{{Citat web|url=https://sci.esa.int/web/juice|titlu=ESA Science & Technology - JUICE|publisher=[[ESA]]|date=8 November 2021|accessdate=10 November 2021}}</ref> <ref name="selection2">{{Citat știre|title=Esa selects 1bn-euro Juice probe to Jupiter|url=https://www.bbc.co.uk/news/science-environment-17917102|prenume=Jonathan|nume=Amos|data=2 May 2012|accessdate=2 May 2012|journal=[[BBC News Online]]|archiveurl=https://web.archive.org/web/20200511181342/https://www.bbc.co.uk/news/science-environment-17917102|archivedate=11 May 2020}}</ref> [[Europa Clipper]] planificat de NASA ar trebui să fie lansat în 2024. <ref name="AP-201403042">{{Citat știre|title=NASA plots daring flight to Jupiter's watery moon|url=http://apnews.excite.com/article/20140304/DACB5P9O0.html|prenume=Seth|nume=Borenstein|data=4 March 2014|accessdate=5 March 2014|archiveurl=https://web.archive.org/web/20140305180141/http://apnews.excite.com/article/20140304/DACB5P9O0.html|agency=Associated Press|archivedate=5 March 2014}}</ref>
 == Descoperire și denumire ==
+Europa, împreună cu ceilalți trei sateliți mari ai lui Jupiter, [[Io (satelit)|Io]], [[Ganymede (satelit)|Ganymede]] și [[Callisto (satelit)|Callisto]], a fost descoperită de [[Galileo Galilei]] pe 8 ianuarie 1610 <ref name="IAUMoonDiscoveries3">{{Citat web|url=http://planetarynames.wr.usgs.gov/append7.html|nume=Blue|titlu=Planet and Satellite Names and Discoverers|publisher=USGS|date=9 November 2009|accessdate=14 January 2010|archiveurl=https://web.archive.org/web/20090825153846/http://planetarynames.wr.usgs.gov/append7.html|first1=Jennifer|archivedate=25 August 2009}}</ref> și, posibil, independent de [[Simon Marius]]. Prima observație raportată a lui Io și Europa a fost făcută de Galileo la 7 ianuarie 1610, folosind un [[Lunetă astronomică|telescop refractor cu mărire de 20×]] de la [[Universitatea din Padova]]. Cu toate acestea, în acea observație, Galileo nu i-a putut separa pe Io și Europa din cauza măririi reduse a telescopului său, astfel încât cele două au fost înregistrate ca un singur punct de lumină. A doua zi, 8 ianuarie 1610 (folosită ca dată de descoperire a Europei de către [[Uniunea Astronomică Internațională|IAU]] ), Io și Europa au fost văzute pentru prima dată ca corpuri separate în timpul observațiilor lui Galileo asupra sistemului Jupiter. <ref name="IAUMoonDiscoveries3" />
-Europa a fost descoperită în ianuarie 1610 de către [[Galileo Galilei]].<ref name="IAUMoonDiscoveries">{{cite web |last=Blue |first=Jennifer | date=9 noiembrie 2009 |url=http://planetarynames.wr.usgs.gov/append7.html |title=Planet and Satellite Names and Discoverers | publisher=USGS |accessdate= 2010-01-13}}</ref> Satelitul este denumit după nobila femeie [[fenicia]]nă din [[mitologia greacă]], Europa, care a fost curtată de [[Zeus]] și a devenit regina [[Creta|Cretei]].
+Europa este numită după [[Europa (mitologie)|Europa]], fiica regelui [[Tir, Liban|Tirului]], o nobilă [[Fenicia|feniciană]] din [[mitologia greacă]]. La fel ca toți sateliții galileeni, Europa poartă numele unei iubitoare a [[Zeus|lui Zeus]], omologul grec al lui [[Jupiter (zeu)|Jupiter]]. Europa a fost curtată de Zeus și a devenit regina [[Creta|Cretei]]. <ref>{{Citat web|url=http://nineplanets.org/europa.html|nume=Arnett|titlu=Europa|date=October 2005|accessdate=27 April 2014|archiveurl=https://web.archive.org/web/20140328014150/http://nineplanets.org/europa.html|first1=Bill|lucrare=Nine Planets|archivedate=28 March 2014}}</ref> Schema de numire a fost sugerată de Simon Marius, <ref name="Marius1614">[[Simon Marius|Marius, S.]]; (1614) ''[[Simon Marius|Mundus Iovialis]] anno M.DC.IX Detectus Ope Perspicilli Belgici'' {{Webarchive|url=https://www.webcitation.org/61Cw2wYz7?url=http://galileo.rice.edu/sci/marius.html|date=25 August 2011}}, where he [http://galileo.rice.edu/sci/observations/jupiter_satellites.html attributes the suggestion] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20191101192948/http://galileo.rice.edu/sci/observations/jupiter_satellites.html|date=1 November 2019}} to [[Johannes Kepler]]</ref> care i-a atribuit propunerea lui [[Johannes Kepler]] : <ref name="Marius1614" /> <ref name="SEDS">{{Citat web|url=http://seds.lpl.arizona.edu/messier/xtra/Bios/marius.html|titlu=Simon Marius (January 20, 1573 – December 26, 1624)|publisher=[[University of Arizona]]|accessdate=9 August 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20070713221843/http://seds.lpl.arizona.edu/messier/xtra/Bios/marius.html|lucrare=Students for the Exploration and Development of Space|archivedate=13 July 2007}}</ref>{{Citat|''... Inprimis autem celebrantur tres fœminæ Virgines, quarum furtivo amore Iupiter captus & positus est... Europa Agenoris filia... à me vocatur... Secundus Europa... [Io,] Europa, Ganimedes puer, atque Calisto, lascivo nimium perplacuere Jovi.''}}{{Citat|... Mai întâi, vor fi onorate trei tinere care au fost capturate de Jupiter pentru dragoste secretă, [inclusiv] Europa, fiica lui Agenor... Al doilea [satelit] este numit de mine Europa ... Io, băiatul Ganymede, iar Callisto l-a încântat foarte mult pe Jupiter.<ref>{{cite book |last1=Marius |first1=SImon |title=Mundus Iovialis: anno MDCIX detectus ope perspicilli Belgici, hoc est, quatuor Jovialium planetarum, cum theoria, tum tabulæ |date=1614 |publisher=Sumptibus & Typis Iohannis Lauri |location=Nuremberg |page=B2, recto and verso (images 35 and 36), with erratum on last page (image 78) |url=https://repository.ou.edu/uuid/748b6fe7-62da-5877-ae84-885372b3030c |access-date=30 June 2020 |archive-date=2 July 2020 |archive-url=https://web.archive.org/web/20200702154450/https://repository.ou.edu/uuid/748b6fe7-62da-5877-ae84-885372b3030c |url-status=live }}</ref>}}Numele nu au fost folosite pentru o perioadă considerabilă de timp și nu au fost reînviate în uz general până la mijlocul secolului al XX-lea. <ref name="marazzini">{{Citat revistă|nume=Marazzini|prenume=Claudio|dată=2005|titlu=I nomi dei satelliti di Giove: da Galileo a Simon Marius|titlu_trad=The names of Jupiter's satellites: from Galileo to Simon Marius|journal=Lettere Italiane|volum=57|număr=3|pagini=391–407|language=it|jstor=26267017}}</ref> În cea mai mare parte a literaturii [[Astronomie|astronomice]] anterioare, Europa este pur și simplu menționată prin denumirea sa [[Cifre romane|numerică romană]] ca ''{{Nowrap|Jupiter II}}'' (un sistem introdus și de Galileo) sau ca „al doilea satelit al lui Jupiter”. În 1892, descoperirea lui [[Amalthea (satelit)|Amalthea]], a cărei orbită se afla mai aproape de Jupiter decât cea a sateliților galileeni, a împins Europa pe a treia poziție. [[Programul Voyager|Sondele ''Voyager'']] audescoperit încă trei [[Sateliții naturali ai lui Jupiter|sateliți interiori]] în 1979, așa că Europa este acum considerată al șaselea satelit al lui Jupiter, deși este încă denumit {{Nowrap|Jupiter II}}. <ref name="marazzini" /> Forma adjectivală sa stabilizat ca ''Europan''. <ref>US National Research Council (2000) ''A Science Strategy for the Exploration of Europa''</ref>
+== Orbită și rotație ==
+[[Fișier:Galilean_moon_Laplace_resonance_animation_2.gif|dreapta|miniatura|Animație a [[Rezonanță orbitală|rezonanței Laplace]] a lui Io, Europa și Ganymede (conjuncțiile sunt evidențiate prin modificări de culoare)]]
+Europa îl orbitează pe Jupiter în puțin peste trei zile și jumătate, cu o rază orbitală de aproximativ 670.900 km. Cu o [[excentricitate orbitală]] de numai 0,009, orbita în sine este aproape circulară, iar [[Înclinație orbitală|înclinația orbitală]] față de [[Ecuatorul ceresc|planul ecuatorial]] al lui Jupiter este mică, la 0,470°. <ref name="datasheet">{{Citat web|url=http://www2.jpl.nasa.gov/galileo/europa/#overview|titlu=Europa, a Continuing Story of Discovery|publisher=NASA, [[Jet Propulsion Laboratory]]|accessdate=9 August 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/19970105180851/http://www.jpl.nasa.gov/galileo/europa/|lucrare=Project Galileo|archivedate=5 January 1997}}</ref> La fel ca și ceilalți [[Sateliții galileeni|sateliți galileeni]], Europa este în [[rotație sincronă]] cu Jupiter, cu o emisferă a Europei îndreptată constant spre Jupiter. Din această cauză, există un punct sub-jovian pe suprafața Europei, de care Jupiter ar părea să fie direct deasupra capului. Meridianul zero al Europei este o linie care trece prin acest punct. <ref>{{Citat web|url=http://documents.wolfram.com/applications/astronomer/AdditionalInformation/PlanetographicCoordinates.html|titlu=Planetographic Coordinates|publisher=Wolfram Research|date=2010|accessdate=29 March 2010|archiveurl=https://web.archive.org/web/20090301191456/http://documents.wolfram.com/applications/astronomer/AdditionalInformation/PlanetographicCoordinates.html|archivedate=1 March 2009}}</ref> Cercetările sugerează că rotația sincronă poate să nu fie completă, deoarece s-a [[Rotație sincronă|propus o rotație nesincronă]] : Europa se învârte mai repede decât orbitează, sau cel puțin a făcut acest lucru în trecut. Acest lucru sugerează o asimetrie în distribuția internă a masei și că un strat de lichid sub suprafață separă crusta de gheață de interiorul de rocă. <ref name="Geissler">{{Citat revistă|nume=Geissler|nume2=Greenberg|nume3=Hoppa|nume4=Helfenstein|nume5=McEwen|nume6=Pappalardo|nume7=Tufts|nume8=Ockert-Bell|nume9=Sullivan|prenume=P. E.|prenume2=R.|prenume3=G.|prenume4=P.|prenume5=A.|prenume6=R.|prenume7=R.|prenume8=M.|prenume9=R.|dată=1998|titlu=Evidence for non-synchronous rotation of Europa|journal=[[Nature (journal)|Nature]]|volum=391|număr=6665|pagini=368–70|pmid=9450751|bibcode=1998Natur.391..368G|doi=10.1038/34869}}</ref>
+Ușoară excentricitate a orbitei Europei, menținută de perturbațiile gravitaționale de la ceilalți galileeni, face ca punctul sub-jovian al Europei să oscileze în jurul unei poziții medii. Pe măsură ce Europa se apropie puțin mai mult de Jupiter, atracția gravitațională a lui Jupiter crește, determinând-o pe Europa să se alungească. Pe măsură ce Europa se îndepărtează ușor de Jupiter, forța gravitațională a lui Jupiter scade, determinând Europa să se relaxeze înapoi într-o formă mai sferică și creând maree în oceanul său. Excentricitatea orbitală a Europei este pompată continuu de [[Rezonanță orbitală|rezonanța sa]] cu Io. <ref name="Showman1997">{{Citat revistă|nume=Showman|nume2=Malhotra|prenume=Adam P.|prenume2=Renu|dată=May 1997|titlu=Tidal Evolution into the Laplace Resonance and the Resurfacing of Ganymede|journal=Icarus|volum=127|număr=1|pagini=93–111|bibcode=1997Icar..127...93S|doi=10.1006/icar.1996.5669}}</ref> Astfel, încălzirea mareică frământă interiorul Europei și îi conferă o sursă de căldură, permițând posibil oceanului său să rămână lichid în timp ce conduce procesele geologice subterane. <ref name="geology2">{{Citat web|url=http://geology.asu.edu/~glg_intro/planetary/p8.htm|titlu=Tidal Heating|archiveurl=https://web.archive.org/web/20060329000051/http://geology.asu.edu/~glg_intro/planetary/p8.htm|lucrare=geology.asu.edu|archivedate=29 March 2006}}</ref> <ref name="Showman1997" /> Sursa finală a acestei energii este rotația lui Jupiter, care este atinsă de Io prin mareele pe care le ridică pe Jupiter și este transferată la Europa și Ganymede prin rezonanța orbitală. <ref name="Showman1997" /> <ref name="Moore2003">{{Citat revistă|nume=Moore|prenume=W. B.|dată=2003|titlu=Tidal heating and convection in Io|journal=Journal of Geophysical Research|volum=108|număr=E8|pagini=5096|bibcode=2003JGRE..108.5096M|doi=10.1029/2002JE001943}}</ref>
+Analiza fisurilor unice care acoperă Europa a dat dovezi că probabil s-a învârtit în jurul unei axe înclinate la un moment dat. Dacă este corect, acest lucru ar explica multe dintre caracteristicile Europei. Rețeaua imensă de fisuri care se acoperă Europei servește ca o înregistrare a tensiunilor cauzate de mareele masive în oceanul său global. Înclinarea Europei ar putea influența calculele despre cât de mult din istoria sa este înregistrată în învelișul său înghețat, cât de multă căldură este generată de maree în oceanul său și chiar cât timp oceanul a fost lichid. Stratul său de gheață trebuie să se întindă pentru a se adapta acestor schimbări. Când există prea mult stres, se sparge. O înclinare a axei Europei ar putea sugera că fisurile acesteia ar putea fi mult mai recente decât se credea anterior. Motivul pentru aceasta este că direcția polului de rotație se poate schimba cu până la câteva grade pe zi, completând o perioadă de precesiune pe mai multe luni. O înclinare ar putea afecta, de asemenea, estimările vârstei oceanului Europei. Se crede că forțele de maree generează căldura care menține lichid oceanul Europei, iar o înclinare a axei de rotație ar determina generarea de mai multă căldură din cauza forțelor mareice. O astfel de căldură suplimentară ar fi permis oceanului să rămână lichid pentru mai mult timp. Cu toate acestea, nu a fost încă determinat când s-ar fi putut produce această schimbare ipotetică a axei de rotație. <ref>Cook, Jia-Rui C. (18 September 2013) [http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2013-283 Long-stressed Europa Likely Off-kilter at One Time] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20140817113356/http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2013-283|date=17 August 2014}}. jpl.nasa.gov</ref>
+== Caracteristici fizice ==
+[[Fișier:Europa,_Earth_&_Moon_size_comparison.jpg|miniatura|Compararea dimensiunilor Europei ''stânga jos'') cu Luna (''stânga sus'') și cu Pământul (''dreapta'')]]
+Europa este puțin mai mică decât [[Luna]]. La puțin peste {{Conversie|3100|km|mi}} în [[diametru]], este al [[Listă de sateliți naturali|șaselea cel mai mare satelit]] și [[obiecte din sistemul solar după dimensiune|al cincisprezecelea obiect ca mărime]] din [[Sistemul solar|Sistemul Solar]]. Deși, într-o marjă largă, este cel mai puțin masiv dintre sateliții galileeni, este totuși mai masiv decât toți sateliții cunoscuți din Sistemul Solar, mai mici decât ea însuși la un loc. <ref name="Masses">Mass of Europa: 48{{E|21}} kg. Mass of Triton plus all smaller moons: 39.5{{E|21}} kg (see note ''g'' [[Triton (satelit)|here]])</ref> Densitatea sa medie sugerează că este similară ca compoziție cu [[Planetă telurică|planetele terestre]], fiind compusă în principal din [[rocă]] [[Silicat|silicatică]]. <ref>{{Citat revistă|nume=Kargel|nume2=Kaye|nume3=Head|nume4=Marion|nume5=Sassen|nume6=Crowley|nume7=Ballesteros|nume8=Grant|nume9=Hogenboom|prenume=Jeffrey S.|prenume2=Jonathan Z.|prenume3=James W.|prenume4=Giles M.|prenume5=Roger|prenume6=James K.|prenume7=Olga Prieto|prenume8=Steven A.|prenume9=David L.|dată=November 2000|titlu=Europa's Crust and Ocean: Origin, Composition, and the Prospects for Life|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20200731043909/https://zenodo.org/record/1229838|url=https://zenodo.org/record/1229838|journal=Icarus|volum=148|număr=1|pagini=226–265|bibcode=2000Icar..148..226K|doi=10.1006/icar.2000.6471|access-date=10 January 2020|archive-date=31 July 2020}}</ref>
+=== Structura interna ===
+Se estimează că Europa are un strat exterior de [[apă]] în cu o grosime de jur de {{Conversie|100|km|mi|-0}}; o parte înghețată ca scoarța sa și o parte ca un ocean lichid sub gheață. Datele recente ale [[Câmp magnetic|câmpului magnetic]] de la orbiterul ''[[Galileo]]'' au arătat că Europa are un câmp magnetic indus prin interacțiunea cu cel al lui Jupiter, ceea ce sugerează prezența unui strat conductiv sub suprafață. <ref name="Phillips 2014">{{Citat revistă|nume=Phillips|nume2=Pappalardo|prenume=Cynthia B.|prenume2=Robert T.|dată=20 May 2014|titlu=Europa Clipper Mission Concept|journal=Eos, Transactions American Geophysical Union|volum=95|număr=20|pagini=165–167|bibcode=2014EOSTr..95..165P|doi=10.1002/2014EO200002}}</ref> Este probabil ca acest strat să fie un ocean cu apă sărată lichidă. Se estimează că porțiuni ale crustei au suferit o rotație de aproape 80°, aproape răsturnându-se, ceea ce ar fi puțin probabil dacă gheața ar fi atașată solid de manta. <ref name="Cowen2008">{{Citat știre|title=A Shifty Moon|url=http://www.sciencenews.org/view/generic/id/32135/title/A_shifty_moon|prenume=Ron|nume=Cowen|data=7 June 2008|accessdate=29 May 2008|journal=Science News|archiveurl=https://web.archive.org/web/20111104175610/http://www.sciencenews.org/view/generic/id/32135/title/A_shifty_moon|archivedate=4 November 2011}}</ref> Europa conține probabil un miez [[Metal|metalic]] [[Fier|de fier]]. <ref name="Kivelson">{{Citat revistă|nume=Kivelson|nume2=Khurana, Krishan K.|nume3=Russell, Christopher T.|nume4=Volwerk, Martin|nume5=Walker, Raymond J.|nume6=Zimmer, Christophe|prenume=Margaret G.|dată=2000|titlu=Galileo Magnetometer Measurements: A Stronger Case for a Subsurface Ocean at Europa|journal=[[Science (journal)|Science]]|volum=289|număr=5483|pagini=1340–1343|pmid=10958778|bibcode=2000Sci...289.1340K|doi=10.1126/science.289.5483.1340}}</ref> <ref name="Bhatia2017">{{Citat revistă|nume=Bhatia|nume2=Sahijpal|prenume=G.K.|prenume2=S.|an=2017|titlu=Thermal evolution of trans-Neptunian objects, icy satellites, and minor icy planets in the early solar system|journal=Meteoritics & Planetary Science|volum=52|număr=12|pagini=2470–2490|bibcode=2017M&PS...52.2470B|doi=10.1111/maps.12952}}</ref>
+=== Forme de relief ===
+[[Fișier:PIA01295_Europa_Global_Views_in_Natural_and_Enhanced_Colors.jpg|miniatura|Culoare naturală aproximativă (stânga) și culoare îmbunătățită (dreapta) Vedere ''Galileo'' a emisferei anterioare.]]
+Europa este cel mai neted obiect cunoscut din Sistemul Solar, lipsit de caracteristici la scară mare, cum ar fi munți și cratere. <ref name="waterworld">{{Citat web|url=http://teachspacescience.org/cgi-bin/search.plex?catid=10000304&mode=full|titlu=Europa: Another Water World?|publisher=[[NASA]], Jet Propulsion Laboratory|date=2001|accessdate=9 August 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110721210346/http://teachspacescience.org/cgi-bin/search.plex?catid=10000304&mode=full|lucrare=Project Galileo: Moons and Rings of Jupiter|archivedate=21 July 2011}}</ref> Cu toate acestea, conform unui studiu, ecuatorul Europei ar putea fi acoperit de vârfuri de gheață numite [[Penitente (formarea zăpezii)|penitentes]], care pot avea până la 15 metri înălțime, din cauza luminii directe a soarelui deasupra pe ecuator, determinând [[Sublimare|sublimarea]] gheții, formând crăpături verticale. <ref>{{Citat știre|title=Ice blades threaten Europa landing|url=https://www.bbc.co.uk/news/science-environment-21341176|prenume=Paul|nume=Rincon|data=20 March 2013|accessdate=21 June 2018|journal=BBC News|archiveurl=https://web.archive.org/web/20181107151101/https://www.bbc.co.uk/news/science-environment-21341176|archivedate=7 November 2018}}</ref> <ref>[https://earthsky.org/space/jupiters-moon-europa-penitentes-ice-spikes Europa may have towering ice spikes on its surface] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20210121030101/https://earthsky.org/space/jupiters-moon-europa-penitentes-ice-spikes|date=21 January 2021}}. Paul Scott Anderson, ''Earth and Sky.'' 20 October 2018.</ref> <ref name="Hobley 2018">{{Citat revistă|nume=Hobley|nume2=Moore|nume3=Howard|nume4=Umurhan|prenume=Daniel E. J.|prenume2=Jeffrey M.|prenume3=Alan D.|prenume4=Orkan M.|dată=8 October 2018|titlu=Formation of metre-scale bladed roughness on Europa's surface by ablation of ice|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20200731024053/http://orca.cf.ac.uk/115808/1/D%20Hobley%20Nature_PDF_15128_2_merged_1533721936.pdf|url=http://orca.cf.ac.uk/115808/1/D%20Hobley%20Nature_PDF_15128_2_merged_1533721936.pdf|journal=Nature Geoscience|volum=11|număr=12|pagini=901–904|bibcode=2018NatGe..11..901H|doi=10.1038/s41561-018-0235-0|access-date=11 January 2020|archive-date=31 July 2020}}</ref> Deși imaginile disponibile de la sonda ''Galileo'' nu au rezoluția necesară pentru a confirma acest lucru, datele radar și termice sunt în concordanță cu această interpretare. <ref name="Hobley 2018" /> Marcajele proeminente care acoperă Europa par a fi în principal [[Caracteristica albedo|caracteristici albedo]] care subliniază topografia joasă. Există puține [[Crater de impact|cratere]] pe Europa, deoarece suprafața sa este prea activă din punct de vedere tectonic și, prin urmare, tânără. <ref name="Arnett1996">Arnett, Bill (7 November 1996) [http://www.astro.auth.gr/ANTIKATOPTRISMOI/nineplanets/nineplanets/europa.html ''Europa''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110904142701/http://www.astro.auth.gr/ANTIKATOPTRISMOI/nineplanets/nineplanets/europa.html|date=4 September 2011}}. astro.auth.gr</ref> <ref name="EuropaAlbedo">{{Citat web|url=http://www.solarviews.com/eng/europa.htm|nume=Hamilton, Calvin J.|titlu=Jupiter's Moon Europa|accessdate=27 February 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20120124135804/http://www.solarviews.com/eng/europa.htm|lucrare=solarviews.com|archivedate=24 January 2012}}</ref> Crusta de gheață a Europei are un [[albedo]] (reflectivitate luminoasă) de 0,64, una dintre cele mai înalte dintre toate lunile. <ref name="datasheet2">{{Citat web|url=http://www2.jpl.nasa.gov/galileo/europa/#overview|titlu=Europa, a Continuing Story of Discovery|publisher=NASA, [[Jet Propulsion Laboratory]]|accessdate=9 August 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/19970105180851/http://www.jpl.nasa.gov/galileo/europa/|lucrare=Project Galileo|archivedate=5 January 1997}}</ref> <ref name="EuropaAlbedo" /> Aceasta indică o suprafață tânără și activă: pe baza estimărilor frecvenței bombardamentelor [[Cometă|cometare]] pe care le suferă Europa, suprafața are o vechime de aproximativ 20 până la 180 de milioane de ani. <ref name="Schenk">Schenk, Paul M.; Chapman, Clark R.; Zahnle, Kevin; and Moore, Jeffrey M. (2004) [https://books.google.com/books?id=8GcGRXlmxWsC&pg=PA427 "Chapter 18: Ages and Interiors: the Cratering Record of the Galilean Satellites"] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20161224153428/https://books.google.com/books?id=8GcGRXlmxWsC&pg=PA427|date=24 December 2016}}, pp. 427 ff. in Bagenal, Fran; Dowling, Timothy E.; and McKinnon, William B., editors; ''Jupiter: The Planet, Satellites and Magnetosphere'', Cambridge University Press, {{ISBN|0-521-81808-7}}.</ref> În prezent, nu există un consens științific complet între explicațiile uneori contradictorii pentru formele de relief ale Europei. <ref name="Astrobio2007">{{Citat web|url=http://www.astrobio.net/exclusive/603/high-tide-on-europa|titlu=High Tide on Europa|publisher=astrobio.net|date=2007|accessdate=20 October 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20070929092639/http://www.astrobio.net/news/article603.html|lucrare=Astrobiology Magazine|archivedate=29 September 2007}}</ref>
+Nivelul de [[radiație]] la suprafața Europei este echivalent cu o doză de aproximativ 5,4 [[Sievert|Sv]] (540 [[Röntgen echivalent om|rem]] ) pe zi, <ref name="ringwald">{{Citat web|url=http://zimmer.csufresno.edu/~fringwal/w08a.jup.txt|nume=Frederick A. Ringwald|titlu=SPS 1020 (Introduction to Space Sciences)|publisher=California State University, Fresno|date=29 February 2000|accessdate=4 July 2009|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080725050708/http://zimmer.csufresno.edu/~fringwal/w08a.jup.txt|archivedate=25 July 2008}}</ref> o cantitate care ar provoca îmbolnăviri grave sau deces pentru oameni expuși pentru o singură zi (24 de ore). <ref name="remeffects">[[iarchive:TheEffectsOfNuclearWeapons|''The Effects of Nuclear Weapons'']], Revised ed., US DOD 1962, pp. 592–593</ref> Durata unei zile Europane este de aproximativ 3,5 ori mai mare decât a unei zile pe Pământ, rezultând o expunere la radiații de 3,5 ori mai mare. <ref>{{Citat web|url=https://theplanets.org/europa/|titlu=Europa: Facts about Jupiter's Moon, Europa • The Planets|accessdate=2021-01-09|archiveurl=https://web.archive.org/web/20210111150628/https://theplanets.org/europa/|lucrare=The Planets|limbă=en-US|archivedate=11 January 2021}}</ref>
+==== Lineae ====
+[[Fișier:PIA19048_realistic_color_Europa_mosaic_edited.jpg|alt=|miniatura|Mozaic ''Galileo'' în culoare realistcă al emisferei anti-joviane a Europei, prezentând numeroase lineae]]
+[[Fișier:PIA20028_-_Europa's_varied_surface_features_(rotated).jpg|dreapta|miniatura|Vedere color îmbunătățită care arată modelul complicat al fracturilor liniare de pe suprafața Europei]]
+Cele mai izbitoare caracteristici ale suprafeței Europei sunt o serie de dungi întunecate care traversează întregul glob, numite ''lineae'' ( romănă: linii ). O examinare atentă arată că marginile scoarței Europei de pe ambele părți ale fisurilor s-au mutat una față de alta. Benzile mai mari sunt mai mult de {{Conversie|20|km|mi|0}} transversal, adesea cu margini exterioare întunecate, difuze, striații regulate și o bandă centrală din material mai deschis. <ref name="Geissler1998">{{Citat revistă|nume=Geissler|nume2=Greenberg|nume3=Hoppa|nume4=McEwen|nume5=Tufts|nume6=Phillips|nume7=Clark|nume8=Ockert-Bell|nume9=Helfenstein|prenume=P.E.|prenume2=R.|prenume3=G.|prenume4=A.|prenume5=R.|prenume6=C.|prenume7=B.|prenume8=M.|prenume9=P.|dată=September 1998|titlu=Evolution of Lineaments on Europa: Clues from Galileo Multispectral Imaging Observations|journal=Icarus|volum=135|număr=1|pagini=107–126|bibcode=1998Icar..135..107G|doi=10.1006/icar.1998.5980}}</ref> Ipoteza cea mai probabilă este că liniile de pe Europa au fost produse de o serie de erupții de gheață caldă, pe măsură ce scoarța europană s-a extins pentru a expune straturile mai calde de dedesubt. <ref name="Figueredo2003">{{Citat revistă|nume=Figueredo|nume2=Greeley|prenume=Patricio H.|prenume2=Ronald|dată=February 2004|titlu=Resurfacing history of Europa from pole-to-pole geological mapping|journal=Icarus|volum=167|număr=2|pagini=287–312|bibcode=2004Icar..167..287F|doi=10.1016/j.icarus.2003.09.016}}</ref> Efectul ar fi fost similar cu cel observat pe dorsalele oceanice ale Pământului. Se crede că aceste diferite fracturi au fost cauzate în mare parte de încălzirea mareică exercitată de Jupiter. Deoarece Europa este în rotație sincronă cu Jupiter și, prin urmare, menține întotdeauna aproximativ aceeași orientare către Jupiter, modelele de stres ar trebui să formeze un model distinctiv și previzibil. Cu toate acestea, doar cele mai tinere dintre fracturile Europei se conformează modelului prezis; alte fracturi par să apară la orientări din ce în ce mai diferite cu cât sunt mai în vârstă. Acest lucru ar putea fi explicat dacă suprafața Europei se rotește puțin mai repede decât interiorul său, un efect care este posibil datorită decuplării mecanice din cauza oceanului subteran a suprafeței Europei de mantaua sa de rocă și a efectelor gravitaționale ale lui Jupiter asupra scoarței exterioare de gheață a Europei.<ref name="Hurford2006">{{Citat revistă|nume=Hurford|nume2=Sarid|nume3=Greenberg|prenume=T.A.|prenume2=A.R.|prenume3=R.|dată=January 2007|titlu=Cycloidal cracks on Europa: Improved modeling and non-synchronous rotation implications|journal=Icarus|volum=186|număr=1|pagini=218–233|bibcode=2007Icar..186..218H|doi=10.1016/j.icarus.2006.08.026}}</ref> Comparațiile dintre fotografiile navelor spațiale ''[[Programul Voyager|Voyager]]'' și ''Galileo'' servesc pentru a pune o limită superioară a acestui derapaj ipotetic. O revoluție completă a carcasei rigide exterioare față de interiorul Europei durează cel puțin 12.000 de ani. <ref name="Kattenhorn1">{{Citat revistă|nume=Kattenhorn|prenume=Simon A.|dată=2002|titlu=Nonsynchronous Rotation Evidence and Fracture History in the Bright Plains Region, Europa|journal=Icarus|volum=157|număr=2|pagini=490–506|bibcode=2002Icar..157..490K|doi=10.1006/icar.2002.6825}}</ref> Studiile imaginilor ''Voyager'' și ''Galileo'' au dezvăluit dovezi ale [[Subducție|subducției]] pe suprafața Europei, sugerând că, la fel cum crăpăturile sunt analoge cu dorsalele oceanelor, <ref name="Schenk1989">{{Citat revistă|nume=Schenk|nume2=McKinnon|prenume=Paul M.|prenume2=William B.|dată=May 1989|titlu=Fault offsets and lateral crustal movement on Europa: Evidence for a mobile ice shell|journal=Icarus|volum=79|număr=1|pagini=75–100|bibcode=1989Icar...79...75S|doi=10.1016/0019-1035(89)90109-7}}</ref> <ref name="Katternhorn2">{{Citat revistă|nume=Kattenhorn|nume2=Prockter|prenume=Simon A.|prenume2=Louise M.|dată=7 September 2014|titlu=Evidence for subduction in the ice shell of Europa|journal=Nature Geoscience|volum=7|număr=10|pagini=762–767|bibcode=2014NatGe...7..762K|doi=10.1038/ngeo2245}}</ref> fel și plăcile de scoarță sunt analoge [[Tectonica plăcilor|plăcilor tectonice]] de pe Pământ, și sunt reciclate în interiorul topit. Această dovadă a răspândirii crustei la benzi <ref name="Schenk1989" /> și a convergenței în alte locuri <ref name="Katternhorn2" /> sugerează că Europa ar putea avea [[Tectonica plăcilor|plăci tectonice]] active, similar cu Pământul. <ref name="NASA-201409082">{{Citat web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2014-300|nume=Dyches|titlu=Scientists Find Evidence of 'Diving' Tectonic Plates on Europa|date=8 September 2014|accessdate=8 September 2014|archiveurl=https://web.archive.org/web/20190404030841/https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2014-300|first1=Preston|last2=Brown|last3=Buckley|first2=Dwayne|first3=Michael|lucrare=[[NASA]]|archivedate=4 April 2019}}</ref> Cu toate acestea, fizica care conduce aceste plăci tectonice probabil nu seamănă cu ceacare conduce tectonica plăcilor terestre, deoarece forțele care rezistă potențialelor mișcări ale plăcilor asemănătoare Pământului în scoarța Europei sunt semnificativ mai puternice decât forțele care le-ar putea conduce. <ref>{{Citat revistă|nume=Howell|nume2=Pappalardo|prenume=Samuel M.|prenume2=Robert T.|dată=1 April 2019|titlu=Can Earth-like plate tectonics occur in ocean world ice shells?|journal=Icarus|volum=322|pagini=69–79|bibcode=2019Icar..322...69H|doi=10.1016/j.icarus.2019.01.011}}</ref>
+==== Haos și lenticulae ====
+<ref name="diapir">{{Citat revistă|nume=Sotin|nume2=Head|nume3=Tobie|prenume=Christophe|prenume2=James W.|prenume3=Gabriel|dată=April 2002|titlu=Europa: Tidal heating of upwelling thermal plumes and the origin of lenticulae and chaos melting|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20200731021343/http://planetary.brown.edu/pdfs/2685.pdf|url=http://planetary.brown.edu/pdfs/2685.pdf|journal=Geophysical Research Letters|volum=29|număr=8|pagini=74-1–74-4|bibcode=2002GeoRL..29.1233S|doi=10.1029/2001GL013844|access-date=12 April 2020|archive-date=31 July 2020}}</ref>Alte forme de relief prezente pe Europa sunt ''lenticulele'' circulare și eliptice ( [[Limba latină|latin]] pentru „pistrui”). {{Imagine multiplă
+| direction = horizontal
+| align = right
+| width1 = 130
+| width2 = 236
+| image1 = PIA01092 - Evidence of Internal Activity on Europa.jpg
+| image2 = Europa chaotic terrain.jpg
+| footer = Stânga: forme de relief ce indică încălziea mareică: lineae, lenticulae și regiunea [[Conamara Chaos]] (close-up,dreapta) unde vârfuri stâncoase, înalte de 250&nbsp;m și plăci netede sunt amestecate împreună
+}} Multe sunt cupole, unele sunt gropi și altele sunt pete netede, întunecate. Altele au o textură amestecată sau aspră. Vârfurile cupolelor arată ca bucăți din câmpiile mai vechi din jurul lor, sugerând că cupolele s-au format atunci când câmpiile au fost împinse de jos în sus.
+<ref name="Goodman">{{Citat revistă|nume=Goodman|prenume=Jason C.|dată=2004|titlu=Hydrothermal plume dynamics on Europa: Implications for chaos formation|journal=Journal of Geophysical Research|volum=109|număr=E3|pagini=E03008|bibcode=2004JGRE..109.3008G|doi=10.1029/2003JE002073}}</ref>O ipoteză afirmă că aceste lenticulae au fost formate din [[Diapir|diapire]] de gheață caldă care se ridică prin gheața mai rece a scoarței exterioare, la fel ca [[Camera de magmă|camerele magmatice]]<nowiki/>din scoarța terestră. <ref name="diapir2">{{Citat revistă|nume=Sotin|nume2=Head|nume3=Tobie|prenume=Christophe|prenume2=James W.|prenume3=Gabriel|dată=April 2002|titlu=Europa: Tidal heating of upwelling thermal plumes and the origin of lenticulae and chaos melting|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20200731021343/http://planetary.brown.edu/pdfs/2685.pdf|url=http://planetary.brown.edu/pdfs/2685.pdf|journal=Geophysical Research Letters|volum=29|număr=8|pagini=74-1–74-4|bibcode=2002GeoRL..29.1233S|doi=10.1029/2001GL013844|access-date=12 April 2020|archive-date=31 July 2020}}</ref> Petele netede și întunecate ar putea fi formate de apa eliberată atunci când gheața caldă sparge suprafața. Lenticulaele aspre, amestecate (numite regiuni ale „haosului”; de exemplu, [[Conamara Chaos]] ) s-ar forma apoi din multe fragmente mici de crustă, încorporate în material întunecat, apărând ca [[Aisberg|aisbergurile]] într-o mare înghețată.
+<ref>{{Citat carte|titlu=Unmasking Europa|nume=Greenberg, Richard|dată=2008|url=https://www.springer.com/astronomy/book/978-0-387-47936-1|isbn=978-0-387-09676-6|editură=Springer + Praxis Publishing|serie=Copernicus|pagini=205–215, 236|data-accesării=28 August 2017}}</ref>O ipoteză alternativă sugerează că lenticulaele sunt de fapt zone mici de haos și că gropile, petele și domurile sunt artefacte rezultate din suprainterpretarea imaginilor Galileo timpurii, cu rezoluție scăzută. Implicația este că gheața este prea subțire pentru a susține modelul diapir convectiv al formării caracteristicilor. <ref name="thinice">{{Citat revistă|nume=O'Brien|nume2=Geissler|nume3=Greenberg|prenume=David P.|prenume2=Paul|prenume3=Richard|dată=October 2000|titlu=Tidal Heat in Europa: Ice Thickness and the Plausibility of Melt-Through|journal=Bulletin of the American Astronomical Society|volum=30|pagină=1066|bibcode=2000DPS....32.3802O}}</ref>
+<ref name="europagreatlakeairhart">{{Citat web|url=http://www.jsg.utexas.edu/news/2011/11/scientists-find-evidence-for-great-lake-on-europa/|nume=Airhart, Marc|titlu=Scientists Find Evidence for "Great Lake" on Europa and Potential New Habitat for Life|publisher=Jackson School of Geosciences|date=2011|accessdate=16 November 2011|archiveurl=https://web.archive.org/web/20131218161411/http://www.jsg.utexas.edu/news/2011/11/scientists-find-evidence-for-great-lake-on-europa/|archivedate=18 December 2013}}</ref>În noiembrie 2011, o echipă de cercetători de la [[Universitatea Texasului din Austin]] și din alte părți a prezentat dovezi în revista ''Nature'' care sugerează că multe caracteristici de „ [[teren haos]] ” de pe Europa se află în vârful unor lacuri vaste de apă lichidă. <ref name="europagreatlake">{{Citat revistă|nume=Schmidt, Britney|nume2=Blankenship, Don|nume3=Patterson, Wes|nume4=Schenk, Paul|dată=24 November 2011|titlu=Active formation of 'chaos terrain' over shallow subsurface water on Europa|journal=Nature|volum=479|număr=7374|pagini=502–505|pmid=22089135|bibcode=2011Natur.479..502S|doi=10.1038/nature10608}}</ref> <ref name="europagreatlakeairhart" /> Aceste lacuri ar fi închise în întregime în învelișul exterior de gheață al Europei și ar fi distincte de un ocean lichid despre care se crede că există mai jos, sub învelișul de gheață. Confirmarea completă a existenței lacurilor va necesita o misiune spațială concepută pentru a sonda învelișul de gheață fie fizic, fie indirect, de exemplu, folosind radar.
+<ref name=":1">{{Citat revistă|nume=Cox|nume2=Ong|nume3=Arakawa|nume4=Scheider|prenume=Rónadh|prenume2=Lissa C. F.|prenume3=Masahiko|prenume4=Kate C.|dată=December 2008|titlu=Impact penetration of Europa's ice crust as a mechanism for formation of chaos terrain|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20211001064153/https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/j.1945-5100.2008.tb00659.x|url=http://doi.wiley.com/10.1111/j.1945-5100.2008.tb00659.x|journal=Meteoritics & Planetary Science|volum=43|număr=12|pagini=2027–2048|language=en|bibcode=2008M&PS...43.2027C|doi=10.1111/j.1945-5100.2008.tb00659.x|access-date=12 January 2021|archive-date=1 October 2021}}</ref>Lucrările publicate de cercetătorii de la [[Colegiul Williams|Williams College]] sugerează că terenul haos poate reprezenta locuri în care cometele impactante au pătruns prin scoarța de gheață și într-un ocean subiacent. <ref name=":0">{{Citat revistă|nume=Cox|nume2=Bauer|prenume=Rónadh|prenume2=Aaron W.|dată=October 2015|titlu=Impact breaching of Europa's ice: Constraints from numerical modeling: IMPACT BREACHING OF EUROPA'S ICE|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20211001064154/https://agupubs.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1002/2015JE004877|url=http://doi.wiley.com/10.1002/2015JE004877|journal=Journal of Geophysical Research: Planets|volum=120|număr=10|pagini=1708–1719|language=en|doi=10.1002/2015JE004877|access-date=12 January 2021|archive-date=1 October 2021}}</ref>
+=== Ocean subteran ===
+[[Fișier:EuropaInterior1.jpg|miniatura|Două modele posibile ale Europei]]
+[[Fișier:PIA24477-Europa-Internal-Illustration-20210525.jpg|legătură=https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:PIA24477-Europa-Internal-Illustration-20210525.jpg|stanga|miniatura|200x200px|<div align="center"> Europa - structură internă<br /> (opera de artă; 25 mai 2021)</div>]]
+Consensul oamenilor de știință este că sub suprafața Europei există un strat de apă lichidă și că căldura de la încălzirea mareică permite [[Ocean|oceanului]] de sub suprafață să rămână lichid. <ref name="geology3">{{Citat web|url=http://geology.asu.edu/~glg_intro/planetary/p8.htm|titlu=Tidal Heating|archiveurl=https://web.archive.org/web/20060329000051/http://geology.asu.edu/~glg_intro/planetary/p8.htm|lucrare=geology.asu.edu|archivedate=29 March 2006}}</ref> <ref name="greenberg">{{Citat carte|nume=Greenberg|prenume=Richard|an=2005|titlu=Europa: The Ocean Moon: Search for an Alien Biosphere|editură=Springer + Praxis|isbn=978-3-540-27053-9|pagini=7 ff|doi=10.1007/b138547|serie=Springer Praxis Books}}</ref> Temperatura de suprafață a Europei este în medie de aproximativ {{Conversie|110|K|C F|-1}} la ecuator și doar {{Conversie|50|K|C F|-1|}} la poli, păstrând crusta înghețată a Europei la fel de tare ca granitul. <ref name="cyclo">{{Citat carte|titlu=The Encyclopedia of the Solar System|nume=McFadden, Lucy-Ann|nume2=Weissman, Paul|nume3=Johnson, Torrence|editură=Elsevier|dată=2007|pagină=[https://archive.org/details/encyclopediaofso0000unse_m0r6/page/432 432]|isbn=978-0-12-226805-2|url=https://archive.org/details/encyclopediaofso0000unse_m0r6/page/432}}</ref> Primii indicii ai unui ocean sub suprafață au venit din considerente teoretice ale încălzirii mareice (o consecință a orbitei ușor excentrice a Europei și a rezonanței orbitale cu ceilalți sateliți galileeni). Membrii echipei de imagistică ''Galileo'' susțin existența unui ocean subteran din analiza imaginilor ''Voyager'' și ''Galileo''. <ref name="greenberg" /> Cel mai dramatic exemplu este „terenul haos”, o trăsătură comună pe suprafața Europei pe care unii o interpretează ca o regiune în care oceanul de sub suprafață a topit crusta de gheață. Această interpretare este controversată. Majoritatea geologilor care au studiat Europa preferă ceea ce se numește în mod obișnuit modelul „gheață groasă”, în care oceanul a interacționat rar, dacă vreodată, direct cu suprafața actuală. <ref name="greeley">Greeley, Ronald; ''et al.'' (2004) "Chapter 15: Geology of Europa", pp. 329 ff. in Bagenal, Fran; Dowling, Timothy E.; and McKinnon, William B., editors; ''Jupiter: The Planet, Satellites and Magnetosphere'', Cambridge University Press, {{ISBN|0-521-81808-7}}.</ref> Cea mai bună dovadă pentru modelul de gheață groasă este un studiu al craterelor mari de pe Europa. Cele mai mari structuri de impact sunt înconjurate de inele concentrice și par a fi umplute cu gheață relativ plată, proaspătă; pe baza acestui fapt și a cantității calculate de căldură generată de mareele europane, se estimează că scoarța exterioară de gheață solidă are aproximativ 10–30 km grosime, <ref>{{Citat revistă|nume=Park|nume2=Bills|nume3=Buffington|prenume=Ryan S.|prenume2=Bruce|prenume3=Brent B.|dată=July 2015|titlu=Improved detection of tides at Europa with radiometric and optical tracking during flybys|journal=Planetary and Space Science|volum=112|pagini=10–14|bibcode=2015P&SS..112...10P|doi=10.1016/j.pss.2015.04.005}}</ref> incluzând un strat ductil de „gheață caldă”, ceea ce ar putea însemna că oceanul lichid de dedesubt poate avea aproximativ {{Conversie|100|km|mi|-1}} adâncime. <ref>{{Citat știre|title=Water near surface of a Jupiter moon only temporary|url=http://lightyears.blogs.cnn.com/2012/10/01/a-moon-of-jupiter-may-have-water-temporarily/?hpt=us_bn4|prenume=Zaina|nume=Adamu|data=1 October 2012|accessdate=2 October 2012|journal=CNN News|archiveurl=https://web.archive.org/web/20121005011205/http://lightyears.blogs.cnn.com/2012/10/01/a-moon-of-jupiter-may-have-water-temporarily/?hpt=us_bn4|archivedate=5 October 2012}}</ref> Acest lucru duce la un volum al oceanului Europei de 3 × 10 <sup>18</sup> m <sup>3</sup>, între două sau trei ori volumul oceanelor Pământului. <ref>{{Cite APOD}}</ref> <ref>{{Citat web|url=http://www.universetoday.com/15201/jupiters-moon-europa/|nume=Williams, Matt|titlu=Jupiter's Moon Europa|date=15 September 2015|accessdate=9 March 2016|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160310022713/http://www.universetoday.com/15201/jupiters-moon-europa/|lucrare=Universe Today|archivedate=10 March 2016}}</ref>
+<ref name=":12">{{Citat revistă|nume=Cox|nume2=Ong|nume3=Arakawa|nume4=Scheider|prenume=Rónadh|prenume2=Lissa C. F.|prenume3=Masahiko|prenume4=Kate C.|dată=December 2008|titlu=Impact penetration of Europa's ice crust as a mechanism for formation of chaos terrain|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20211001064153/https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/j.1945-5100.2008.tb00659.x|url=http://doi.wiley.com/10.1111/j.1945-5100.2008.tb00659.x|journal=Meteoritics & Planetary Science|volum=43|număr=12|pagini=2027–2048|language=en|bibcode=2008M&PS...43.2027C|doi=10.1111/j.1945-5100.2008.tb00659.x|access-date=12 January 2021|archive-date=1 October 2021}}</ref>Modelul de gheață subțire sugerează că învelișul de gheață al Europei poate avea o grosime de doar câțiva kilometri. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor de știință planetari ajung la concluzia că acest model ia în considerare doar acele straturi superioare ale scoarței Europei care se comportă elastic atunci când sunt afectate de mareele lui Jupiter. Un exemplu este analiza îndoirii, în care crusta Europei este modelată ca un plan sau sferă ponderată și îndoită de o sarcină grea. Modele ca acesta sugerează că porțiunea elastică exterioară a crustei de gheață ar putea fi subțire până la {{Conversie|200|m|ft}}. Dacă învelișul de gheață de pe Europa are într-adevăr doar câțiva kilometri grosime, acest model de „gheață subțire” ar însemna că contactul regulat al interiorului lichid cu suprafața ar putea avea loc prin creste deschise, determinând formarea unor zone de teren haotic. <ref name="Billings">{{Citat revistă|nume=Billings, Sandra E.|nume2=Kattenhorn, Simon A.|dată=2005|titlu=The great thickness debate: Ice shell thickness models for Europa and comparisons with estimates based on flexure at ridges|journal=Icarus|volum=177|număr=2|pagini=397–412|bibcode=2005Icar..177..397B|doi=10.1016/j.icarus.2005.03.013}}</ref> Impacturile mari care trec pe deplin prin scoarța de gheață ar fi, de asemenea, o modalitate prin care oceanul subteran ar putea fi expus. <ref name=":02">{{Citat revistă|nume=Cox|nume2=Bauer|prenume=Rónadh|prenume2=Aaron W.|dată=October 2015|titlu=Impact breaching of Europa's ice: Constraints from numerical modeling: IMPACT BREACHING OF EUROPA'S ICE|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20211001064154/https://agupubs.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1002/2015JE004877|url=http://doi.wiley.com/10.1002/2015JE004877|journal=Journal of Geophysical Research: Planets|volum=120|număr=10|pagini=1708–1719|language=en|doi=10.1002/2015JE004877|access-date=12 January 2021|archive-date=1 October 2021}}</ref>
+==== Compoziție ====
+[[Fișier:Europa_PIA2387x_-_Chaos_Transition,_Crisscrossing_Bands_&_Chaos_Near_Agenor_Linea.jpg|miniatura|300x300px|Vederi mărite ale Europei obținute pe 26 septembrie 1998; imaginile în sensul acelor de ceasornic din stânga sus arată locații de la nord la sud, așa cum este indicat în stânga jos.]]
+Sonda ''Galileo'' a descoperit că Europa are un [[moment magnetic]] slab, care este indus de partea variabilă a câmpului magnetic jovian. Intensitatea câmpului la ecuatorul magnetic (aproximativ 120 [[Tesla (unitate de măsură)|nT]] ) creată de acest moment magnetic este de aproximativ o șesime din intensitatea câmpului lui Ganymede și de șase ori mai mare decât cea a lui Callisto. <ref name="Zimmer">{{Citat revistă|nume=Zimmer|prenume=C|dată=October 2000|titlu=Subsurface Oceans on Europa and Callisto: Constraints from Galileo Magnetometer Observations|journal=Icarus|volum=147|număr=2|pagini=329–347|bibcode=2000Icar..147..329Z|doi=10.1006/icar.2000.6456}}</ref> Existența momentului indus necesită un strat dintr-un material foarte conductiv electric în interiorul Europei. Cel mai plauzibil candidat pentru acest rol este un mare ocean subteran de apă sărată lichidă. <ref name="Kivelson2">{{Citat revistă|nume=Kivelson|nume2=Khurana, Krishan K.|nume3=Russell, Christopher T.|nume4=Volwerk, Martin|nume5=Walker, Raymond J.|nume6=Zimmer, Christophe|prenume=Margaret G.|dată=2000|titlu=Galileo Magnetometer Measurements: A Stronger Case for a Subsurface Ocean at Europa|journal=[[Science (journal)|Science]]|volum=289|număr=5483|pagini=1340–1343|pmid=10958778|bibcode=2000Sci...289.1340K|doi=10.1126/science.289.5483.1340}}</ref>
+De când sonda spațială ''Voyager'' a zburat pe lângă Europa în 1979, oamenii de știință au lucrat pentru a înțelege compoziția materialului maro-roșcat care acoperă fracturile și alte caracteristici tinere din punct de vedere geologic de pe suprafața Europei. <ref>{{Citat știre|title=Europa Mission to Probe Magnetic Field and Chemistry|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=4602|data=27 May 2015|accessdate=29 May 2015|journal=Jet Propulsion Laboratory|archiveurl=https://web.archive.org/web/20201202163713/https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=4602|archivedate=2 December 2020}}</ref> Dovezile spectrografice sugerează că dungile și trăsăturile întunecate, roșiatice de pe suprafața Europei pot fi bogate în săruri precum [[Sulfat de magneziu|sulfatul de magneziu]], depuse prin evaporarea apei care a apărut din interior. <ref name="McCord1998">{{Citat revistă|nume=McCord, Thomas B.|nume2=Hansen, Gary B.|dată=1998|titlu=Salts on Europa's Surface Detected by Galileo's Near Infrared Mapping Spectrometer|journal=Science|volum=280|număr=5367|pagini=1242–1245|pmid=9596573|bibcode=1998Sci...280.1242M|doi=10.1126/science.280.5367.1242|display-authors=etal}}</ref> Hidratul [[Acid sulfuric|de acid sulfuric]] este o altă posibilă explicație pentru contaminantul observat spectroscopic. <ref name="Carlson2005">{{Citat revistă|nume=Carlson|nume2=Anderson|nume3=Mehlman|nume4=Johnson|prenume=R. W.|prenume2=M. S.|prenume3=R.|prenume4=R. E.|an=2005|titlu=Distribution of hydrate on Europa: Further evidence for sulfuric acid hydrate|journal=Icarus|volum=177|număr=2|pagină=461|bibcode=2005Icar..177..461C|doi=10.1016/j.icarus.2005.03.026}}</ref> În ambele cazuri, deoarece aceste materiale sunt incolore sau albe atunci când sunt pure, trebuie să fie prezente și alte materiale pentru a ține seamă de culoarea roșiatică, iar compușii de [[sulf]] sunt suspectați. <ref name="Calvin">{{Citat revistă|nume=Calvin|nume2=Clark, Roger N.|nume3=Brown, Robert H.|nume4=Spencer, John R.|prenume=Wendy M.|dată=1995|titlu=Spectra of the ice Galilean satellites from 0.2 to 5 µm: A compilation, new observations, and a recent summary|journal=Journal of Geophysical Research|volum=100|număr=E9|pagini=19,041–19,048|bibcode=1995JGR...10019041C|doi=10.1029/94JE03349}}</ref>
+O altă ipoteză pentru regiunile colorate este că acestea sunt compuse din [[Compus organic|compuși organici]] abiotici numiți colectiv [[Tholins|toline]]. <ref name="Tholins Europa">{{Citat revistă|nume=Borucki|nume2=Khare|nume3=Cruikshank|prenume=Jerome G.|prenume2=Bishun|prenume3=Dale P.|an=2002|titlu=A new energy source for organic synthesis in Europa's surface ice|journal=Journal of Geophysical Research: Planets|volum=107|număr=E11|pagini=24–1–24–5|bibcode=2002JGRE..107.5114B|doi=10.1029/2002JE001841}}</ref> <ref name="amino acids">{{Cite conference|last=Whalen|last2=Lunine|last3=Blaney|given=Kelly|first2=Jonathan I.|first3=Diana L.|year=2017|conference=American Astronomical Society Meeting Abstracts #229|volume=229|pages=138.04|title=MISE: A Search for Organics on Europa|bibcode=2017AAS...22913804W}}</ref> <ref name="JPL2015">{{Citat știre|title=Europa Mission to Probe Magnetic Field and Chemistry|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=4602|data=27 May 2015|accessdate=23 October 2017|journal=Jet Propulsion Laboratory|archiveurl=https://web.archive.org/web/20201202163713/https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=4602|archivedate=2 December 2020}}</ref> Morfologia craterelor și crestelor Europei sugerează un material fluidizat care iese din fracturile unde au loc [[Piroliză|piroliza]] și [[Radioliză|radioliza]]. Pentru a genera toline colorate pe Europa trebuie să existe o sursă de materiale (carbon, azot și apă) și o sursă de energie pentru a face reacțiile. Se presupune că impuritățile din scoarța de gheață de apă din Europa apar atât din interior ca evenimente [[Criovulcan|criovulcanice]] care refac suprafața cât și că se acumulează din spațiu sub formă de praf interplanetar. <ref name="Tholins Europa" /> Tolinele aduc implicații [[Astrobiologie|astrobiologice]] importante, deoarece pot juca un rol în chimia prebiotică și [[abiogeneză]]. <ref name="prebiotic chem">{{Citat revistă|nume=Trainer|prenume=MG|an=2013|titlu=Atmospheric Prebiotic Chemistry and Organic Hazes|journal=Curr Org Chem|volum=17|număr=16|pagini=1710–1723|pmid=24143126|pmc=3796891|doi=10.2174/13852728113179990078}}</ref> <ref name="Coll 2010">{{Cite conference|last=Coll|last2=Szopa|last3=Buch|last4=Carrasco|last5=Ramirez|last6=Quirico|last7=Sternberg|last8=Cabane|last9=Navarro-Gonzalez|given=Patrice|first2=Cyril|first3=Arnaud|first4=Nathalie|first5=Sandra I.|first6=Eric|first7=Robert|first8=Michel|first9=Rafael|year=2010|conference=38th Cospar Scientific Assembly|volume=38|pages=11|title=Prebiotic chemistry on Titan ? The nature of Titan's aerosols and their potential evolution at the satellite surface|bibcode=2010cosp...38..777C}}</ref> <ref>{{Citat revistă|nume=Ruiz-Bermejo|nume2=Rivas|nume3=Palacín|nume4=Menor-Salván|nume5=Osuna-Esteban|prenume=Marta|prenume2=Luis A.|prenume3=Arantxa|prenume4=César|prenume5=Susana|dată=16 December 2010|titlu=Prebiotic Synthesis of Protobiopolymers Under Alkaline Ocean Conditions|journal=Origins of Life and Evolution of Biospheres|volum=41|număr=4|pagini=331–345|pmid=21161385|bibcode=2011OLEB...41..331R|doi=10.1007/s11084-010-9232-z}}</ref>
+Prezența [[Clorură de sodiu|clorurii de sodiu]] în oceanul intern a fost sugerată de o caracteristică de absorbție la 450nm, caracteristică cristalelor de NaCl iradiate, care a fost observată în observațiile [[Telescopul spațial Hubble|HST]] ale regiunilor haos, presupuse a fi zone de ridicare recentă subterană. <ref name="Trumbo2019">{{Citat revistă|nume=Trumbo|nume2=Brown|nume3=Hand|prenume=Samantha K.|prenume2=Michael E.|prenume3=Kevin P.|dată=12 June 2019|titlu=Sodium chloride on the surface of Europa|journal=Science Advances|volum=5|număr=6|pagini=eaaw7123|pmid=31206026|pmc=6561749|bibcode=2019SciA....5.7123T|doi=10.1126/sciadv.aaw7123}}</ref>
+==== Surse de căldură ====
+Încălzirea mareică are loc prin '''frecarea''' mareică și procesele de '''flexie''' mareică cauzate de accelerația mareică : energia orbitală și de rotație sunt disipate sub formă de căldură în miezul satelitului, oceanul intern și scoarța de gheață. <ref name="Europa FAQ 2012">{{Citat știre|title=Frequently Asked Questions about Europa|url=http://solarsystem.nasa.gov/europa/faq.cfm|data=2012|accessdate=18 April 2016|journal=NASA|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160428110229/http://solarsystem.nasa.gov/europa/faq.cfm|archivedate=28 April 2016}}</ref>
+===== Frecarea mareică =====
+Mareele oceanice sunt transformate în căldură prin pierderile prin frecare în oceane și prin interacțiunea lor cu fundul solid și cu crusta de gheață superioară. La sfârșitul anului 2008, s-a sugerat că Jupiter ar putea menține calde oceanele Europei prin generarea de valuri mari de maree planetare pe Europa din cauza oblicității sale mici, dar diferită de zero. Acest lucru generează așa-numitele [[Valul Rossby|valuri Rossby]] care se deplasează destul de încet, cu doar câțiva kilometri pe zi, dar pot genera o energie cinetică semnificativă. Pentru estimarea actuală a înclinării axiale de 0,1 grade, rezonanța undelor Rossby ar conține 7,3 {{E|18}} J de energie cinetică, care este de două mii de ori mai mare decât cea a fluxului ridicat de forțele mareice dominante. <ref name="Zyga2008">{{Citat web|url=http://www.physorg.com/news148278114.html|nume=Zyga|titlu=Scientist Explains Why Jupiter's Moon Europa Could Have Energetic Liquid Oceans|publisher=PhysOrg.com|date=12 December 2008|accessdate=28 July 2009|archiveurl=https://web.archive.org/web/20090217213351/http://www.physorg.com/news148278114.html|first1=Lisa|archivedate=17 February 2009}}</ref> <ref name="Tyler2008">{{Citat revistă|nume=Tyler|prenume=Robert H.|dată=11 December 2008|titlu=Strong ocean tidal flow and heating on moons of the outer planets|journal=Nature|volum=456|număr=7223|pagini=770–772|pmid=19079055|bibcode=2008Natur.456..770T|doi=10.1038/nature07571}}</ref> Disiparea acestei energii ar putea fi principala sursă de căldură a oceanului Europei. <ref name="Zyga2008" /> <ref name="Tyler2008" />
+==== Flexiunea mareică ====
+Flexiunea mareică frământă interiorul Europei și învelișul de gheață, care devine o sursă de căldură. <ref>{{Citat știre|title=Europa: Energy|url=http://solarsystem.nasa.gov/europa/energy.cfm|data=2012|accessdate=18 April 2016|quote=Tidal flexing of the ice shell could create slightly warmer pockets of ice that rise slowly upward to the surface, carrying material from the ocean below.|journal=NASA|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160428191605/https://solarsystem.nasa.gov/europa/energy.cfm|archivedate=28 April 2016}}</ref> În funcție de înclinare, căldura generată de fluxul oceanic ar putea fi de 100 până la mii de ori mai mare decât căldura generată de îndoirea nucleului de rocă al Europei, ca răspuns la atracția gravitațională a lui Jupiter și a celorlalți lsateliți care înconjoară planeta respectivă. <ref>{{Citat știre|title=Jupiter's Moon Europa Does The Wave To Generate Heat|url=https://www.sciencedaily.com/releases/2008/12/081212092056.htm|prenume=Robert|nume=Tyler|data=15 December 2008|accessdate=18 April 2016|publisher=Science Daily|journal=University of Washington|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160514044845/https://www.sciencedaily.com/releases/2008/12/081212092056.htm|archivedate=14 May 2016}}</ref> Fundul mării Europei ar putea fi încălzit de flexiunea constantă a satelitului, determinând activitate hidrotermală similară vulcanilor submarini din oceanele Pământului. <ref name="Europa FAQ 20122">{{Citat știre|title=Frequently Asked Questions about Europa|url=http://solarsystem.nasa.gov/europa/faq.cfm|data=2012|accessdate=18 April 2016|journal=NASA|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160428110229/http://solarsystem.nasa.gov/europa/faq.cfm|archivedate=28 April 2016}}</ref>
+Experimentele și modelarea gheții publicate în 2016, indică faptul că disiparea prin flexiunea mareică poate genera cu un ordin de magnitudine mai multă căldură în gheața Europei decât au presupus oamenii de știință anterior. <ref name="Stacey 2016">{{Citat știre|title=Europa's heaving ice might make more heat than scientists thought|url=https://news.brown.edu/articles/2016/04/europa|prenume=Kevin|nume=Stacey|data=14 April 2016|accessdate=18 April 2016|journal=Brown University|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160421003232/https://news.brown.edu/articles/2016/04/europa|archivedate=21 April 2016}}</ref> <ref name="McCarthy 2016">{{Citat revistă|nume=McCarthy|nume2=Cooper|prenume=Christine|prenume2=Reid F.|dată=1 June 2016|titlu=Tidal dissipation in creeping ice and the thermal evolution of Europa|journal=Earth and Planetary Science Letters|volum=443|pagini=185–194|bibcode=2016E&PSL.443..185M|doi=10.1016/j.epsl.2016.03.006}}</ref> Rezultatele lor indică faptul că cea mai mare parte a căldurii generate de gheață provine de fapt din [[Structură cristalină|structura cristalină]] a gheții (rețea) ca urmare a deformării și nu a frecării dintre boabele de gheață. <ref name="Stacey 2016" /> <ref name="McCarthy 2016" /> Cu cât deformarea calotei de gheață este mai mare, cu atât se generează mai multă căldură.
+===== Dezintegrarea radioactivă =====
+Pe lângă încălzirea mareelor, interiorul Europei ar putea fi încălzit și prin dezintegrarea materialului radioactiv ( [[încălzire radiogenă]] ) din mantaua de rocă. <ref name="Europa FAQ 20123">{{Citat știre|title=Frequently Asked Questions about Europa|url=http://solarsystem.nasa.gov/europa/faq.cfm|data=2012|accessdate=18 April 2016|journal=NASA|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160428110229/http://solarsystem.nasa.gov/europa/faq.cfm|archivedate=28 April 2016}}</ref> <ref>{{Citat carte|nume=Barr|prenume=Amy C.|nume2=Showman|prenume2=Adam P.|capitol=Heat transfer in Europa's icy shell|pagini=405–430|bibcode=2009euro.book..405B|nume-editor=Pappalardo|prenume-editor=Robert T.|nume-editor2=McKinnon|prenume-editor2=William B.|nume-editor3=Khurana|prenume-editor3=Krishan|titlu=Europa|editură=University of Arizona Press|an=2009|isbn=978-0-8165-2844-8}}</ref> Dar modelele și valorile observate sunt de o sută de ori mai mari decât cele care ar putea fi produse numai prin încălzire radiogenă <ref>{{Citat revistă|nume=Lowell|nume2=DuBosse|prenume=Robert P.|prenume2=Myesha|dată=9 March 2005|titlu=Hydrothermal systems on Europa|journal=Geophysical Research Letters|volum=32|număr=5|pagini=L05202|bibcode=2005GeoRL..32.5202L|doi=10.1029/2005GL022375}}</ref>, implicând astfel că încălzirea mareică are un rol principal în Europa. <ref>{{Citat revistă|nume=Ruiz|prenume=Javier|dată=October 2005|titlu=The heat flow of Europa|url=https://eprints.ucm.es/id/eprint/10490/1/15-Europa_5.pdf|journal=Icarus|volum=177|număr=2|pagini=438–446|bibcode=2005Icar..177..438R|doi=10.1016/j.icarus.2005.03.021}}</ref>
+==== Pene ====
+[[Fișier:PIA21922-EuropaPlumesDetectedByGalileoSpacecraft-ArtistConcept-20180514.jpg|dreapta|miniatura|199x199px|Pene de apă de pe Europa detectate de sonda spațială ''[[Galileo (sondă spațială)|Galileo]]'' <ref name="NA-201805142">{{Citat revistă|nume=Jia|nume2=Kivelson|nume3=Khurana|nume4=Kurth|prenume=Xianzhe|prenume2=Margaret G.|prenume3=Krishan K.|prenume4=William S.|dată=14 May 2018|titlu=Evidence of a plume on Europa from Galileo magnetic and plasma wave signatures|journal=[[Nature Astronomy]]|volum=2|număr=6|pagini=459–464|bibcode=2018NatAs...2..459J|doi=10.1038/s41550-018-0450-z}}</ref> <ref name="NYT-201805142">{{Citat știre|title=NASA Finds Signs of Plumes From Europa, Jupiter's Ocean Moon|url=https://www.nytimes.com/2018/05/14/science/europa-plumes-water.html|prenume=Kenneth|nume=Chang|data=14 May 2018|accessdate=14 May 2018|journal=[[The New York Times]]|archiveurl=https://web.archive.org/web/20180514165834/https://www.nytimes.com/2018/05/14/science/europa-plumes-water.html|archivedate=14 May 2018}}</ref> <ref name="SP-201805142">{{Citat web|url=https://www.space.com/40575-jupiter-moon-europa-plume-galileo-spacecraft.html|nume=Wall|titlu=This May Be the Best Evidence Yet of a Water Plume on Jupiter's Moon Europa|date=14 May 2018|accessdate=14 May 2018|archiveurl=https://web.archive.org/web/20180514183300/https://www.space.com/40575-jupiter-moon-europa-plume-galileo-spacecraft.html|first1=Mike|lucrare=[[Space.com]]|archivedate=14 May 2018}}</ref> <ref name="Plumes 2013">{{Citat știre|title=Hubble discovers water vapour venting from Jupiter's moon Europa|url=http://www.spacetelescope.org/news/heic1322/|accessdate=16 December 2013|journal=ESA/Hubble Press Release|archiveurl=https://web.archive.org/web/20131215141536/http://www.spacetelescope.org/news/heic1322/|archivedate=15 December 2013}}</ref>]]
+[[Fișier:Photo_composite_of_suspected_water_plumes_on_Europa.jpg|stanga|miniatura|150x150px|Fotografie compusă cu de pene de apă suspectate pe Europa <ref name="Plumes2013">{{Citat web|url=https://www.spacetelescope.org/images/opo1633a/|titlu=Photo composite of suspected water plumes on Europa|accessdate=6 October 2016|archiveurl=https://web.archive.org/web/20161009104726/https://www.spacetelescope.org/images/opo1633a/|lucrare=www.spacetelescope.org|archivedate=9 October 2016}}</ref>]]
+[[Telescopul spațial Hubble|Telescopul spațial Hubble a]] obținut o imagine a Europei în 2012, care a fost interpretată ca fiind o pană de vapori de apă care erupe din apropierea polului său sudic. <ref>{{Citat web|url=https://www.spacetelescope.org/news/heic1322/|titlu=Hubble discovers water vapour venting from Jupiter's moon Europa|publisher=Hubble Space Telescope/European Space Agency|date=12 December 2013|accessdate=16 April 2019|archiveurl=https://web.archive.org/web/20190416012613/https://www.spacetelescope.org/news/heic1322/|lucrare=www.spacetelescope.org|limbă=en|archivedate=16 April 2019}}</ref> <ref name="Plumes20132">{{Citat web|url=https://www.spacetelescope.org/images/opo1633a/|titlu=Photo composite of suspected water plumes on Europa|accessdate=6 October 2016|archiveurl=https://web.archive.org/web/20161009104726/https://www.spacetelescope.org/images/opo1633a/|lucrare=www.spacetelescope.org|archivedate=9 October 2016}}</ref> Imaginea sugerează că pana poate avea {{Conversie|200|km|mi}} înălțime, sau mai mult de 20 de ori înălțimea Muntelui Everest. <ref name="NASA-20131212-EU2">{{Citat web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2013-363|nume=Cook|titlu=Hubble Sees Evidence of Water Vapor at Jupiter Moon|date=12 December 2013|accessdate=12 December 2013|archiveurl=https://web.archive.org/web/20131215053143/http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2013-363|first1=Jia-Rui C.|last2=Gutro|last3=Brown|last4=Harrington|last5=Fohn|first2=Rob|first3=Dwayne|first4=J. D.|first5=Joe|lucrare=NASA|archivedate=15 December 2013}}</ref> <ref>{{Citat știre|title=The Plumes of Europa|url=http://www.planetary.org/blogs/guest-blogs/2013/1212-fletcher-the-plumes-of-europa.html|prenume=Leigh|nume=Fletcher|data=12 December 2013|accessdate=17 December 2013|journal=The Planetary Society|archiveurl=https://web.archive.org/web/20131215041956/http://www.planetary.org/blogs/guest-blogs/2013/1212-fletcher-the-plumes-of-europa.html|archivedate=15 December 2013}}</ref> <ref>{{Citat știre|title=Jupiter Moon Europa May Have Water Geysers Taller Than Everest|url=http://www.space.com/23923-europa-water-geyers-taller-than-everest.html|prenume=Charles Q.|nume=Choi|data=12 December 2013|accessdate=17 December 2013|journal=Space.com|archiveurl=https://web.archive.org/web/20131215173940/http://www.space.com/23923-europa-water-geyers-taller-than-everest.html|archivedate=15 December 2013}}</ref>, deși observațiile și modelele recente sugerează că penelele tipice europane pot fi mult mai mici. <ref>{{Citat revistă|nume=Fagents|nume2=Greeley|nume3=Sullivan|nume4=Pappalardo|nume5=Prockter|prenume=Sarah A.|prenume2=Ronald|prenume3=Robert J.|prenume4=Robert T.|prenume5=Louise M.|dată=1999-06-30|titlu=Cryomagmatic Mechanisms for the Formation of Rhadamanthys Linea,Triple Band Margins, and Other Low-Albedo Features on Europa|url=https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0019103599962541|journal=Icarus|volum=144|pagini=54–88|doi=10.1016/j.pss.2013.06.028}}</ref> <ref>{{Citat revistă|nume=Quick|nume2=Barnouin|nume3=Prockter|nume4=Patterson|prenume=Lynnae C.|prenume2=Olivier S.|prenume3=Louise|prenume4=G. Wesley|legătură-autor3=Louise Prockter|dată=2013-09-15|titlu=Constraints on the Detection of Cryovolcanic Plumes on Europa|url=https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0032063313001803|journal=Planetary and Space Science|volum=86|pagini=1–9|doi=10.1006/icar.1999.6254}}</ref> <ref>{{Citat revistă|nume=Paganini|nume2=Villanueva|nume3=Mandell|nume4=Hurford|nume5=Retherford|nume6=Mumma|prenume=L.|prenume2=G.L.|prenume3=A.M.|prenume4=T.A.|prenume5=K.D.|prenume6=M.A.|dată=2019-11-18|titlu=CA measurement of water vapour amid a largely quiescent environment on Europa|url=https://www.nature.com/articles/s41550-019-0933-6|journal=Nature Astronomy|volum=4|număr=3|pagini=266–272|doi=10.1038/s41550-019-0933-6}}</ref> S-a sugerat că, dacă există penele, acestea sunt episodice <ref>{{Citat știre|title=Signs of Europa Plumes Remain Elusive in Search of Cassini Data|url=http://www.nasa.gov/jpl/signs-of-europa-plumes-remain-elusive-in-search-of-cassini-data|prenume=Preston|nume=Dyches|data=30 July 2015|accessdate=18 April 2016|journal=NASA|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160416214519/http://www.nasa.gov/jpl/signs-of-europa-plumes-remain-elusive-in-search-of-cassini-data/|archivedate=16 April 2016}}</ref> și probabil să apară atunci când Europa se află la cel mai îndepărtat punct de Jupiter, în acord cu predicțiile modelării [[Forță mareică|forței mareice]]. <ref name="Europa tidal forces 2013">{{Citat revistă|nume=Roth|nume2=Saur|nume3=Retherford|nume4=Strobel|nume5=Feldman|nume6=McGrath|nume7=Nimmo|prenume=L.|prenume2=J.|prenume3=K. D.|prenume4=D. F.|prenume5=P. D.|prenume6=M. A.|prenume7=F.|dată=12 December 2013|titlu=Transient Water Vapor at Europa's South Pole|journal=Science|volum=343|număr=6167|pagini=171–174|pmid=24336567|bibcode=2014Sci...343..171R|doi=10.1126/science.1247051}}</ref> Dovezi imagistice suplimentare de la Telescopul Spațial Hubble au fost prezentate în septembrie 2016. <ref name="plumes 2016">{{Citat știre|title=Hubble finds additional evidence of water vapor plumes on Europa|url=https://arstechnica.com/science/2016/09/hubble-finds-additional-evidence-of-water-vapor-plumes-on-europa/|prenume=Eric|nume=Berger|data=26 September 2016|accessdate=26 September 2016|publisher=ARS Technica|journal=NASA|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160926202346/http://arstechnica.com/science/2016/09/hubble-finds-additional-evidence-of-water-vapor-plumes-on-europa/|archivedate=26 September 2016}}</ref> <ref>{{Citat știre|title=Europa moon 'spewing water jets'|url=https://www.bbc.com/news/science-environment-37473617|prenume=Jonathan|nume=Amos|data=26 September 2016|accessdate=26 September 2016|journal=BBC News|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160926204050/http://www.bbc.com/news/science-environment-37473617|archivedate=26 September 2016}}</ref>
+În mai 2018, astronomii au furnizat dovezi justificative ale activității penelor de apă pe Europa, pe baza unei analize critice actualizate a datelor obținute de la sonda spațială ''Galileo'', care l-a orbitat pe Jupiter între 1995 și 2003. ''Galileo'' a zburat pe lângă Europa în 1997 la {{Conversie|206|km|mi}} de suprafața satelitului, iar cercetătorii sugerează că ar fi putut să fi zburat printr-un penaj de apă. <ref name="NA-201805143">{{Citat revistă|nume=Jia|nume2=Kivelson|nume3=Khurana|nume4=Kurth|prenume=Xianzhe|prenume2=Margaret G.|prenume3=Krishan K.|prenume4=William S.|dată=14 May 2018|titlu=Evidence of a plume on Europa from Galileo magnetic and plasma wave signatures|journal=[[Nature Astronomy]]|volum=2|număr=6|pagini=459–464|bibcode=2018NatAs...2..459J|doi=10.1038/s41550-018-0450-z}}</ref> <ref name="NASA-201805142">{{Citat web|url=https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=7122|nume=McCartney|titlu=Old Data Reveal New Evidence of Europa Plumes|date=14 May 2018|accessdate=14 May 2018|archiveurl=https://web.archive.org/web/20190617213109/https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=7122|first1=Gretchen|last2=Brown|last3=Wendel|first2=Dwayne|first3=JoAnna|lucrare=[[Jet Propulsion Laboratory]]|archivedate=17 June 2019}}</ref> <ref name="NYT-201805143">{{Citat știre|title=NASA Finds Signs of Plumes From Europa, Jupiter's Ocean Moon|url=https://www.nytimes.com/2018/05/14/science/europa-plumes-water.html|prenume=Kenneth|nume=Chang|data=14 May 2018|accessdate=14 May 2018|journal=[[The New York Times]]|archiveurl=https://web.archive.org/web/20180514165834/https://www.nytimes.com/2018/05/14/science/europa-plumes-water.html|archivedate=14 May 2018}}</ref> <ref name="SP-201805143">{{Citat web|url=https://www.space.com/40575-jupiter-moon-europa-plume-galileo-spacecraft.html|nume=Wall|titlu=This May Be the Best Evidence Yet of a Water Plume on Jupiter's Moon Europa|date=14 May 2018|accessdate=14 May 2018|archiveurl=https://web.archive.org/web/20180514183300/https://www.space.com/40575-jupiter-moon-europa-plume-galileo-spacecraft.html|first1=Mike|lucrare=[[Space.com]]|archivedate=14 May 2018}}</ref> O astfel de activitate a penelor ar putea ajuta cercetătorii în [[Viață|căutarea vieții]] din oceanul subteran Europan, fără a fi nevoiți să aterizeze pe satelit. <ref name="NA-201805143" />
+Forțele mareice sunt de aproximativ 1.000 de ori mai puternice decât efectul Lunii asupra [[Pământ|Pământului]]. Singurul alt satelit din Sistemul Solar care prezintă vapori de apă este [[Enceladus (satelit)|Enceladus]]. <ref name="NASA-20131212-EU3">{{Citat web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2013-363|nume=Cook|titlu=Hubble Sees Evidence of Water Vapor at Jupiter Moon|date=12 December 2013|accessdate=12 December 2013|archiveurl=https://web.archive.org/web/20131215053143/http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?release=2013-363|first1=Jia-Rui C.|last2=Gutro|last3=Brown|last4=Harrington|last5=Fohn|first2=Rob|first3=Dwayne|first4=J. D.|first5=Joe|lucrare=NASA|archivedate=15 December 2013}}</ref> Rata estimată a erupțiilor pe Europa este de aproximativ 7000 kg/s <ref name="Europa tidal forces 20132">{{Citat revistă|nume=Roth|nume2=Saur|nume3=Retherford|nume4=Strobel|nume5=Feldman|nume6=McGrath|nume7=Nimmo|prenume=L.|prenume2=J.|prenume3=K. D.|prenume4=D. F.|prenume5=P. D.|prenume6=M. A.|prenume7=F.|dată=12 December 2013|titlu=Transient Water Vapor at Europa's South Pole|journal=Science|volum=343|număr=6167|pagini=171–174|pmid=24336567|bibcode=2014Sci...343..171R|doi=10.1126/science.1247051}}</ref> față de aproximativ 200 kg/s pentru penele lui Enceladus. <ref name="Hansen2006">{{Citat revistă|nume=Hansen|nume2=Esposito|nume3=Stewart|nume4=Colwell|nume5=Hendrix|nume6=Pryor|nume7=Shemansky|nume8=West|prenume=C. J.|prenume2=L.|prenume3=A. I.|prenume4=J.|prenume5=A.|prenume6=W.|prenume7=D.|prenume8=R.|dată=10 March 2006|titlu=Enceladus' Water Vapor Plume|journal=Science|volum=311|număr=5766|pagini=1422–1425|pmid=16527971|bibcode=2006Sci...311.1422H|doi=10.1126/science.1121254}}</ref> <ref name="Spencer2013">{{Citat revistă|nume=Spencer|nume2=Nimmo|prenume=J. R.|prenume2=F.|dată=May 2013|titlu=Enceladus: An Active Ice World in the Saturn System|journal=[[Annual Review of Earth and Planetary Sciences]]|volum=41|pagină=693|bibcode=2013AREPS..41..693S|doi=10.1146/annurev-earth-050212-124025}}</ref> Dacă ar fi confirmat, ar deschide posibilitatea unui survol prin penaj și ar obține o probă pentru a fi analizată ''in situ'', fără a fi nevoie să se folosească un dispozitiv de aterizare și să se foreze kilometri de gheață. <ref name="plumes 20162">{{Citat știre|title=Hubble finds additional evidence of water vapor plumes on Europa|url=https://arstechnica.com/science/2016/09/hubble-finds-additional-evidence-of-water-vapor-plumes-on-europa/|prenume=Eric|nume=Berger|data=26 September 2016|accessdate=26 September 2016|publisher=ARS Technica|journal=NASA|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160926202346/http://arstechnica.com/science/2016/09/hubble-finds-additional-evidence-of-water-vapor-plumes-on-europa/|archivedate=26 September 2016}}</ref> <ref>{{Citat știre|title=NASA: Activity Spied on Europa, But It's 'NOT Aliens'|url=http://www.space.com/34151-nasa-activity-spied-on-europa-but-its-not-aliens.html|prenume=Ian|nume=O'Neill|data=22 September 2016|accessdate=23 September 2016|publisher=Space|journal=Discovery News|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160923011825/http://www.space.com/34151-nasa-activity-spied-on-europa-but-its-not-aliens.html|archivedate=23 September 2016}}</ref> <ref name="europa_plume_in_situ">{{Citat revistă|nume=Huybrighs, Hans|nume2=Futaana, Yoshifumi|nume3=Barabash, Stas|nume4=Wieser, Martin|nume5=Wurz, Peter|nume6=Krupp, Norbert|nume7=Glassmeier, Karl-Heinz|nume8=Vermeersen, Bert|dată=June 2017|titlu=On the in-situ detectability of Europa's water vapour plumes from a flyby mission|journal=Icarus|volum=289|pagini=270–280|bibcode=2017Icar..289..270H|doi=10.1016/j.icarus.2016.10.026}}</ref>
+În noiembrie 2020, un studiu a fost publicat în revista științifică evaluată ''Geophysical Research Letters'', care sugerează că penele ar putea proveni din apa din scoarța Europei, spre deosebire de oceanul său subteran. Modelul studiului, folosind imagini de la sonda spațială Galileo, a propus că o combinație de înghețare și presurizare poate duce la cel puțin o parte din activitatea criovulcanică. Presiunea generată de migrarea pungilor de apă sărată ar sparge, în cele din urmă, prin scoarță, creând astfel aceste penuri. Teoria conform căreia criovulcanismul de pe Europa ar putea fi declanșat de înghețarea și presurizarea pungilor de lichid din crusta de gheață a fost propusă pentru prima dată de cercetătorii de la Universitatea din Hawai'i din Mānoa în 2003, care au fost primii care au modelat acest proces. <ref>{{Citat revistă|nume=Fagents|prenume=Sarah A.|dată=2003-12-27|titlu=Considerations for effusive cryovolcanism on Europa:The post-Galileo perspective|url=https://agupubs.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1029/2003JE002128|journal=Icarus|volum=108|pagini=5139|language=en|doi=10.1029/2003JE002128}}</ref> Un comunicat de presă al Jet Propulsion Laboratory al NASA care face referire la studiul din noiembrie 2020 a sugerat că penele provenite din buzunarele de lichide migratoare ar putea fi mai puțin ospitaliere pentru viață. Acest lucru se datorează lipsei de energie substanțială de care organismele au nevoie să prospere, spre deosebire de gurile hidrotermale propuse de pe fundul oceanului subteran. <ref name="JPL20201113">{{Citat web|url=https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=7785|nume=McCartney|titlu=Potential Plumes on Europa Could Come From Water in the Crust|date=13 November 2020|accessdate=13 November 2020|archiveurl=https://web.archive.org/web/20201113191732/https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=7785|first1=Gretchen|last2=Hautaluoma|last3=Johnson|last4=Tucker|first2=Grey|first3=Alana|first4=Danielle|lucrare=[[Jet Propulsion Laboratory]]|archivedate=13 November 2020}}</ref> <ref name="GRL20201105">{{Citat revistă|nume=Steinbrügge|nume2=Voigt|nume3=Wolfenbarger|nume4=Hamilton|nume5=Soderlund|nume6=Young D.|nume7=Blankenship|nume8=Vance D.|nume9=Schroeder|prenume=G.|prenume2=J. R. C.|prenume3=N. S.|prenume4=C. W.|prenume5=K. M.|prenume6=D. A.|prenume7=D.|prenume8=S. D.|prenume9=M.|dată=5 November 2020|titlu=Brine Migration and Impact‐Induced Cryovolcanism on Europa|journal=[[Geophysical Research Letters]]|volum=47|număr=21|pagini={e2020GL090797}|bibcode=2020GeoRL..4790797S|doi=10.1029/2020GL090797}}</ref>
 == Posibilitatea vieții extraterestre ==