Analogul Pământului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mărimi comparative: Kepler-20e și Kepler-20f cu Venus și Pământ

Un analog al Pământului (deasemenea Dublura Pământului, Gemenele Pământului sau Al doilea Pământ) este o exoplanetă ipotetică asemănătoare Pământului, care se află în interiorul zonei locuibile circumstelare și care în dimensiune, regim de masă și temperatură corespunde aproximativ Terrei[1]. Acest tip de planete prezintă un interes științific foarte mare, deoarece se presupune că ele vor servi drept viitorul "loc de trai" pentru omenire, fiindcă acestea s-ar putea potrivi pentru viață, având o climă similară cu cea terestră (nu sunt nici prea fierbinți și nici prea reci). Căutarea de planete asemănătoare Pământului în zona locuibilă este efectuată de către misiunea Kepler, precum și de alte misiuni în viitor[2].

Numărul exact de astfel de exoplanete printre stele este necunoscut, dar datele despre distribuția unor astfel de planete se iau în calcul cu Ecuația lui Drake, care într-un mod mai exact ne informează despre o posibilă formă de viață în Univers. În conformitate cu Ipoteza Pământului rar, gemenii Pământului sunt foarte rari și chiar mai rari, cei care ar putea susține viața.

Posibile analoage ale Pământului[modificare | modificare sursă]

Kepler-22b, situat în zona locuibilă a unei stele asemănătoare Soarelui ar putea fi cel mai bun candidat exoplantă cu apele de suprafață extraterestre descoperite până în prezent, dar este semnificativ mai mare decât Pământul și compoziția sa actuală este necunoscută

În momentul de față un mare interes este atras de câteva planete terestre care se află în zona locuibilă. Una dintre cele mai cunoscute este Gliese 581 g, descoperită pe 30 septembrie 2010. Planeta este situată în mijlocul zonei locuibile, a stelei pitice roșii Gliese 581, și are o masă de cel puțin 2,2 ori cât cea a Pământului. În același sistem de stele, există mai mult de două planete potențial locuibile: mai aproape de marginea exterioară a zonei locuibiule este Gliese 581 d, cu o greutate de peste 7 ori mai mare ca masa Pământului, iar la marginea interioară a zonei locuibile se află Gliese 581 c cu o masă de cel puțin 5 ori ca cea terestră.

În august 2011, a fost descoperită o altă planetă potențial adecvată pentru viață, HD 85512 b, dar această planetă este probabil similară cu Venus, fiindcă obține aceeași cantitate de căldură ca și Venus de la Soare din sistemul nostru[3].

La sfârșitul lui noiembrie 2011 a fost constatată cea de-a patra planetă în zona locuibilă, Gliese 667C c. Dacă înclinarea sa nu este prea mică și, în consecință, greutatea nu este prea mare, atunci efectul de seră produs de o atmosferă suficient de densă creează un mediu foarte confortabil pentru formele inferioare de viață.

În decembrie 2011, a cincea planetă potențial locuibilă este detectată, Kepler-22b, cu o temperatură medie a suprafeței între -11 și +22 °C, în funcție de compoziția și densitatea atmosferei acesteia. Planeta are un diametru prea mare, de 2,4 ori mai mare decât Pământul și este probabil un gigant gazos. În acest caz, Kepler-22b nu este un analog al Pământului.

În decembrie 2012, prelucrarea datelor colectate de telescopul Kepler, a găsit aproximativ 18.000 de noi evenimente de tranzit periodice. Unele dintre ele ar putea fi cauzate de analogii Pământului. Cea mai notabilă dintre aceste candidaturi (în cazul în care este o planetă), are o rază de 0,67 a Pământului și are nevoie de 349 zile pentru a executa rotirea în jurul stelei foarte asemănătoare cu Soarele.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Muir, Hazel (25 aprilie 2007). „'Goldilocks' planet may be just right for life”. New Scientist. http://www.newscientist.com/article/dn11710. Accesat la 2 aprilie 2009. 
  2. ^ David Koch; Alan Gould (1 martie 2009). „Overview of the Kepler Mission”. NASA. Arhivat din original la 11 octombrie 2007. http://web.archive.org/20071011150914/www.kepler.arc.nasa.gov/about. Accesat la 2 aprilie 2009. 
  3. ^ Fifty New Exoplanets Discovered by HARPS

Legături externe[modificare | modificare sursă]