Ecuația lui Drake

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Ecuația lui Drake sau Ecuația de la Green Bank este o ecuație utilizată pentru a estima numărul potențial de civilizații extraterestre din galaxia Calea Lactee. Este folosită în exobiologie și în proiectele de căutare a inteligenței extraterestre (SETI). Ecuația a fost concepută de Frank Drake în 1961.

Ecuația[modificare | modificare sursă]

Ecuația lui Drake este:

N = R^{\ast} \times f_p \times n_e \times f_{\ell} \times f_i \times f_c \times T \!

unde:

  • N = numărul de civilizații din galaxia noastră cu care comunicarea poate fi posibilă.

și

  • R* = rata medie pe an de apariție a stelelor în galaxia noastră. Estimare: între 10 și 1.
  • fp = numărul stelelor care au sisteme asemănătoare sistemului solar. Estimare: între 1 (fiecare stea are sistem planetar) și 0,1 (o stea din zece are planete)
  • ne = numărul mediu de planete care pot sprijini apariția și existența vieții. Estimare: între 5 și 1.
  • f = numărul planetelor care îndeplinesc condițiile de apariție a vieții și pe care apare efectiv viața la un moment dat. Estimare: 1, deoarece toți cercetătorii au considerat că viața apare întotdeauna pe o planetă care întrunește condițiile de apariție a vieții.
  • fi = numărul planetelor pe care a apărut viața și care a evoluat la inteligență. Estimare:1, deoarece toți cercetătorii au considerat că viața evoluează spre inteligență întotdeauna
  • fc = probabilitatea ca formele de viață inteligente să aibă capacitatea și dorința de comunicare cu alte civilizații. Estimare: între 0,2 (luând ca etalon civilizația noastră se consideră că ea s-a născut din 5 civilizații antice: egipteană, greacă, romană, hindusă și sumeriană) și 0,1 (a fost nevoie de zece civilizații antice pentru apariția celei actuale: egipteană, greacă, romană, hindusă, sumeriană, maiașă, incașă, olmecă, chineză și hitită)
  • T = timpul în care o civilizație atinge stadiul tehnologic avansat necesar comunicării cu alte civilizații stelare[1] Estimare: între 109 ani (durata medie de viață a unei stele cu sistem planetar) și 102 ani (un secol, durata maximă a unei civilizații tehnologice care se autodistruge).

Cu valorile maxime (scenariu optimist) rezultă:

N = 10 x 1 x 5 x 1 x 0,2 x 109 = 10 miliarde de civilizații.

Cu valorile minime (scenariu pesimist) rezultă:

N = 1 x 0,1 x 1 x 1 x 0,1 x 102 = 1 civilizație (a noastră)

Conferința de la Green Bank s-a încheiat cu o cifră intermediară, N = 50.000 de civilizati intr-un timp de 100.000 de ani

.

Fomule alternative[modificare | modificare sursă]

Numărul de stele din galaxie, N*, este legat de rata de apariție a stelelor R* astfel:

 N^{\ast} = \int_0^{T_g} R^{\ast}(t) dt , \,\!

unde

  • Tg = vârsta galaxiei. Presupunând că, pentru simplitate, R* este constant, atunci N^{\ast} = R^{\ast} \times T_g și ecuația lui Drake poate fi rescrisă într-o formă alternativă formulată cu termeni care au valori mult mai usor observabile, N*.[2]


N = N^{\ast} \times f_p \times n_e \times f_{\ell} \times f_i \times f_c \times L / T_g \,\!

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ PBS NOVA: Origins - The Drake Equation”. Pbs.org. http://www.pbs.org/wgbh/nova/origins/drake.html. Accesat la 7 martie 2010. 
  2. ^ Michael Seeds, Horizons: Exploring the Universe, Brooks/Cole Publishing Co., 10th edition, ISBN 978-0-495-11358-4