Zaharoză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Zaharoză
Saccharose2.svg
Sucrose-rodmodel.png
Sucrose ball-and-stick.gif
Nume IUPAC (2R,3R,4S,5S,6R)-2-[(2S,3S,4S,5R)-3,4-dihidroxi-2,5-bis(hidroximetil)oxolan-2-yl]oxy-6-(hidroximetil)oxan-3,4,5-triol
Alte denumiri Zahăr
Sucroză
α-D-glucopiranozil-(1→2)-β-D-fructofuranozidă;
Identificare
Număr CAS 57-50-1
Informații generale
Formulă chimică C12H22O11
Aspect solid alb
Masă molară 342,30 g/mol
Proprietăți
Densitate 1,587 g/cm3
Starea de agregare solidă
Punct de topire fără; se descompune la 186 °C
Solubilitate apă: 2000 g/L (25 °C)
NFPA 704

NFPA 704.svg

1
0
0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Zaharoza, numită și sucroză este o dizaharidă foarte răspândită în natură, întâlnindu-se în special în sfecla de zahăr (Beta vulgaris) 12-23% și în trestia de zahăr (Saccharum officinarum) 20-27%, fiind cea mai comună formă de zahăr utilizată în alimentație.

Proprietăți fizico-chimice[modificare | modificare sursă]

Zaharoza: o diglucidă, formată dintr-un rest de α-D-glucopiranoză și un rest de β-D-fructofuranoză, care sunt unite prin legătură 1-2glicozidică

Sub acțiunea acidului clorhidric sau sub acțiunea zaharazei ea se descompune în monoglucidele componente.

Amestecul format în urma hidrolizei are acțiune levogiră deoarece valoarea puterii rotatorii a fructozei (levogiră) este mai mare decât a glucozei (dextrogiră).

Vezi și[modificare | modificare sursă]