Xiloză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Xiloză
D-Xylose.svg
Xylose linear.png
Identificare
Număr CAS58-86-6
PubChem CID644160
Formulă chimicăC₅H₁₀O₅[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară150,053 u.a.m.[2]  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Xiloza este o monozaharidă de tip aldoză (mai exact o aldopentoză) și are formula moleculară C5H10O5. Compusul prezintă doi stereoizomeri: D-xiloza și L-xiloza. Forma de D-xiloză este cea mai răspândită în natură, fiind întâlnită sub formă de component al hemicelulozei.[3] Denumirea sa provine din limba greacă, unde ξύλον, xylon, înseamnă „lemn”, și face referire la faptul că pentoza a fost izolată pentru prima dată din lemn.

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Mai jos sunt prezentate formele ciclice posibile ale D-xilozei (două forme furanozice și două forme piranozice):

D-xiloza
Alpha-D-Xylofuranose.svg
α-D-xilofuranoză
Beta-D-Xylofuranose.svg
β-D-xilofuranoză
Alpha-D-Xylopyranose.svg
α-D-xilopiranoză
Beta-D-Xylopyranose.svg
β-D-xilopiranoză

Roluri[modificare | modificare sursă]

Degradarea catalitică în prezență de acizi a hemicelulozei duce la formarea de furfural,[4] un compus important în sinteza chimică a polimerilor.[5]

Reducerea xilozei prin hidrogenare catalitică duce la formarea de xilitol, un îndulcitor folosit ca un înlocuitor al zahărului.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „D-xylose (open structure, complete stereochemistry)”, DL-Xylose (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ „D-xylose (open structure, complete stereochemistry)”, DL-Xylose (în engleză), PubChem, accesat în  
  3. ^ Holtzapple, M.T. (). „HEMICELLULOSES”. Encyclopedia of Food Sciences and Nutrition (2nd edition): 3060–3071. doi:10.1016/B0-12-227055-X/00589-7. 
  4. ^ Roger Adams and V. Voorhees (), „Furfural”, Org. Synth., 1: 49 ; Collective Volume, 1, p. 280 
  5. ^ H. E. Hoydonckx, W. M. Van Rhijn, W. Van Rhijn, D. E. De Vos, P. A. Jacobs "Furfural and Derivatives" in Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry 2007, Wiley-VCH, Weinheim. doi:10.1002/14356007.a12_119.pub2