Acid sialic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Structura acidului neuraminic

Acizii sialici alcătuiesc o clasă de alfa-cetoacizi derivați de glucide, având o catenă formată din nouă atomi de carbon (fiind un tip de nonoze).[1] Majoritatea sunt derivați N- sau O-substituiți ai acidului neuraminic. Cel mai comun reprezentant din această clasă este acidul N-acetilneuraminic, regăsit în țesuturile animale și în unele procariote.

Răspândire și rol[modificare | modificare sursă]

Acizii sialici sunt răspândiți în țesuturile animale, dar mai puțin și la alte organisme, precum micro-alge,[2] bacterii și arhee.[3][4][5][6]

Acizii sialici sunt componente ale glicoproteinelor, glicolipidelor și gangliozidelor, aflându-se la capătul catenelor glucidelor și la suprafața celulelor sau proteinelor solubile.[7] Totuși, anumiți derivați au fost regăsiți și în alte organisme, precum în embrionul de Drosophila și la alte insecte.[8] În general, speciile de plante nu conțin acizi sialici.[9]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Varki, Ajit; Roland Schauer (). „Sialic Acids”. in Essentials of Glycobiology. Cold Spring Harbor Press. pp. Ch. 14. ISBN 9780879697709. 
  2. ^ Wagstaff, Ben (). „Identification of a Kdn biosynthesis pathway in the haptophyte Prymnesium parvum suggests widespread sialic acid biosynthesis among microalgae”. Journal of Biological Chemistry. 293 (42): 16277–16290. doi:10.1074/jbc.RA118.004921Accesibil gratuit. PMC 6200933Accesibil gratuit. PMID 30171074. 
  3. ^ Ajit, Varki (). „Sialic Acids and Other Nonulosonic Acids”. Sialic acids and other nonulosonic acids." Essentials of Glycobiology. Cold Spring Harbor Laboratory Press. 
  4. ^ Kleikamp, Hugo (). „Tackling the chemical diversity of microbial nonulosonic acids – a universal large-scale survey approach”. Chemical Science. 11 (11): 3074–3080. doi:10.1039/c9sc06406kAccesibil gratuit. PMC 8157484Accesibil gratuit. PMID 34122812. 
  5. ^ Lewis, Amanda (). „Innovations in host and microbial sialic acid biosynthesis revealed by phylogenomic prediction of nonulosonic acid structure”. Proceedings of the National Academy of Sciences. 106 (32): 13552–13557. Bibcode:2009PNAS..10613552L. doi:10.1073/pnas.0902431106Accesibil gratuit. PMC 2726416Accesibil gratuit. PMID 19666579. 
  6. ^ Schauer, Roland (). „Exploration of the Sialic Acid World”. Adv Carbohydr Chem Biochem. Advances in Carbohydrate Chemistry and Biochemistry. 75 (75): 1–213. doi:10.1016/bs.accb.2018.09.001. ISBN 9780128152027. PMC 7112061Accesibil gratuit. PMID 30509400. 
  7. ^ Wang, B.; Brand-Miller, J. (). „The role and potential of sialic acid in human nutrition”. European Journal of Clinical Nutrition. 57 (11): 1351–1369. doi:10.1038/sj.ejcn.1601704Accesibil gratuit. PMID 14576748. 
  8. ^ Mandal, C. (). „Sialic acid binding lectins”. Experientia. 46 (5): 433–441. doi:10.1007/BF01954221. PMID 2189746. 
  9. ^ Varki, Ajit; Roland Schauer (). „Sialic Acids”. in Essentials of Glycobiology. Cold Spring Harbor Press. pp. Ch. 14. ISBN 9780879697709. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]