Heparină
| Heparină | |||||||
| |||||||
| Identificare | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Număr CAS | 9005-49-6 | ||||||
| Cod ATC | B01 AB | ||||||
InChI | |||||||
| Date clinice | |||||||
| Statut legal | prescripție | ||||||
| Căi de administrare | intravenos, subcutanat | ||||||
| Date farmacocinetice | |||||||
| Metabolism | hepatic | ||||||
| Biodisponibilitate | neregulat | ||||||
| Timp de înjumătățire (biologic) |
1,5 ore | ||||||
| Mod de excreție | urină | ||||||
| Date chimice | |||||||
| Formulă chimică | C12H19NO20S3 | ||||||
| Masă molară | 12000–15000 g/mol | ||||||
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |||||||
Modifică text  |
|||||||
Heparina este un anticoagulant injectabil folosit pentru tratarea trombozei.[1] Poate avea unele efecte nedorite, precum trombocitopenia (nivel scăzut de trombocite) sau apariția unor hemoragii. [2] Este de asemenea utilizată în tratamentul infarctului miocardic și ca agent de anticoagulare în vacutainere, care sunt folosite pentru recoltarea sângelui. Heparina nefracționată (UFH) este heparina care nu a fost fracționată pentru izolarea moleculelor cu masă molară mică.
Rolul normal fiziologic al heparinei în organism este neclar. Heparina este de obicei depozitată în mastocite și eliberată numai în interiorul sistemului circulator, numai în zonele traumatizate. O teorie susține că heparina, în loc să aibă rol de anticoagulant, are ca rol principal apărarea în aceste zone împotriva bacteriilor și a altor materiale străine.[3] În natură, heparina este răspândită sub forma unui polimer a cărui catenă variază în dimensiune.
Efecte adverse[modificare | modificare sursă]
Un efect advers important este trombocitopenia indusă de heparină (TIH), cauzată de o reacție imunologică ce determină degradarea patologică a plachetelor. În final se ajunge la trombocitopenie. De obicei, această condiție poate fi inversată prin oprirea tratamentului.
Heparina este contraindicată persoanelor care au risc ridicat de hemoragie. Antidotul heparinei este sulfatul de protamină.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ „Heparin Sodium”. The American Society of Health-System Pharmacists. Accesat în Jan 2016. Verificați datele pentru:
|access-date=(ajutor) - ^ „Heparina”, Sfatulmedicului.ro, accesat în
- ^ Nader, H.B.; Chavante, S.F.; Dos-Santos, E.A.; Oliveira, F.W.; De-Paiva, J.F.; Jerônimo, S.M.B.; Medeiros, G.F.; De-Abreu, L.R.D.; et al. (). „Heparan sulfates and heparins: similar compounds performing the same functions in vertebrates and invertebrates?”. Braz. J. Med. Biol. Res. 32 (5): 529–538. doi:10.1590/S0100-879X1999000500005. PMID 10412563.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- en Marcum JA (). „The origin of the dispute over the discovery of heparin”. Journal of the History of Medicine and Allied Sciences. 55 (1): 37–66. doi:10.1093/jhmas/55.1.37. PMID 10734720.
- en Mulloy B, Hogwood J, Gray E, Lever R, Page CP (). „Pharmacology of Heparin and Related Drugs”. Pharmacological Reviews. 68: 76–141. doi:10.1124/pr.115.011247.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
