Sari la conținut

Georges Bibescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
George Bibescu
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
București, Țara Românească[4] Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani)[5] Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman[6] Modificați la Wikidata
PărințiGheorghe Bibescu
Princess Zoe Mavrocordat, Princess Basaraba-Brancoveanu[*][[Princess Zoe Mavrocordat, Princess Basaraba-Brancoveanu (26 Feb 1805 - 25 Feb 1892)|]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriMaria Bibescu
Alexandre Bibesco
Grégoire Bibesco[*][[Grégoire Bibesco (Romanian-French nobleman)|]]
Nicolas Bibesco[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuValentine de Riquet de Caraman-Chimay (din ) Modificați la Wikidata
CopiiNadeja Știrbey
George-Valentin Bibescu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer militar
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba franceză[7] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăBibescu
George Bibescu

Georges Bibescu (n. , București, Țara Românească – d. , Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost un ofițer și prinț român, fiul fostului domnitor al Țării Românești, Gheorghe Bibescu (1843 –1848).

Date biografice

[modificare | modificare sursă]

Georges Bibescu a urmat liceul în Franța, după care a fost înscris la Școala militară de la Saint Cyr și a devenit ofițer în armata franceză.

A participat la campania franceză din Mexic, la Cumbres, bătălia de la Pueblo și șarja de la Teocaltice, iar isprăvile sale le povestește într-o carte despre Mexic, cât și în volumul “Retragerea celor 5.000”, ambele scrise în limba franceză. Ulterior a participat la războiul din Algeria, pentru ca, în 1870, datorită lui Napoleon al III-lea de a declara război Germaniei, ajunge pe frontul de la Sedan, unde armata franceză e sfărâmată. Cade mai târziu în prizonierat la Koblenz, unde obține chiar eliberarea unor camarazi.

Pentru activitatea sa militară, Georges Bibescu a fost decorai cu Legiunea de onoare, întâi cu gradul de cavaler, apoi cu cel de ofițer. Între 1899 și 1901 a fost membru în Comitetul Olimpic Internațional.[8]

După eliberare, s-a întors în România, unde, între alte funcții, a fost și Comisarul General al Pavilionului României în cadrul Expoziției Universale de la Paris, în 1889.[9][10]

Este înmormântat la castelul Mogoșoaia.

  1. „Georges Bibesco” (în franceză). Baza de date Léonore. Wikidata Q2886420. Accesat în .
  2. Bibliothèque nationale de France. „Georges Bibesco” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912.
  3. Bruno Delmas; Rémi Mathis (ed.). „Georges René Bibesco”. La France savante[*]. Wikidata Q55740543. Accesat în .
  4. „Baza de date Léonore” (în franceză). Ministry of Culture of France[*]. Wikidata Q2886420.
  5. „George Bibescu” (în franceză). Baza de date Léonore. Wikidata Q2886420.
  6. „Národní autority České republiky”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
  7. „George Bibescu”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
  8. Redactia (). „În onoarea principilor Bibescu și a moștenirii lor naționale - spiritul olimpic”. Jurnalul de Ilfov. Accesat în .
  9. „Istoricul participării României la expoziții universale în perioada 1867-1939”. Accesat în .
  10. „Intre oglinzi paralele”. Observator Cultural. Accesat în .

Legături externe

[modificare | modificare sursă]