Acest articol este semiprotejat pentru a opri vandalismul.

FC Rapid București

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la FC Rapid București (2017))
Sari la navigare Sari la căutare

Pentru o echipă de handbal feminin, vedeți CS Rapid CFR București.
FC Rapid București
FC Rapid Bucuresti.svg
Informații generale
Numele completFotbal Club Rapid 1923[1]
PoreclăVulturii vișinii
Giuleștenii
Feroviarii
Ceferiștii[2]
Nume precedent(e)CFR București
Locomotiva București
UFC Rapid București
AFC Rapid București
Data fondării25 iunie 1923 (1923-06-25) (99 de ani în urmă)
Culori        
StadionRapid-Giulești / Arena Națională
(14.050 / 55.634 locuri)
CampionatLiga I  Modificați la Wikidata
ProprietarVictor Angelescu (50%)
Dan Șucu (50%)[3]
PreședinteDaniel Niculae
AntrenorAdrian Mutu  Modificați la Wikidata
Prezență online
site web oficial
pagină Facebook
Instagram
canal YouTube
Palmares
NaționalCampionatul României (3)[4][5]
Cupa României (13)
Supercupa României (4)
InternaționalCupa Balcanică (2)
Campionatul European Feroviar (1)
Echipament
Kit body nikepark7tr.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Acasă
Kit body nikepark7w.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Deplasare
Kit body nikepark7cp.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Alternativ
Soccerball current event.svg
Pentru sezonul în curs vedeți:
Liga I 2022-2023

Fotbal Club Rapid 1923, cunoscut sub numele de FC Rapid București, pe scurt Rapid, este un club de fotbal profesionist din București ce evoluează în prezent în Liga I. A fost fondat pe 25 iunie 1923 de către un grup de muncitori de la Atelierele Grivița sub numele de Asociația culturală și sportivă C.F.R..

Este unul dintre cele mai de succes cluburi de fotbal din România, Rapid câștigând de trei ori titlul național, de 13 ori Cupa României și de patru ori Supercupa României.[4][5] Zece dintre aceste trofee au fost obținute sub acționariatul lui George Copos, cel care a patronat clubul în perioada 1993-2013. La nivel internațional, cele mai mari realizări reprezintă atingerea sferturilor de finală ale Cupei Cupelor 1972-73 și ale Cupei UEFA 2005-2006, dar și finala Cupei Mitropa din 1940, aceasta din urmă nefiind jucată din cauza celui de-al Doilea Razboi Mondial.

În iunie 2016, Rapid a fost declarat în instanță în faliment; deși nu era definitivă, decizia a avut ca urmare faptul că echipa nu a mai putut înregistra contracte noi și neavând legitimați suficienți jucători, clubul nu s-a putut înscrie în prima divizie în sezonul 2016-2017, în urma hotărârii Ligii Profesioniste de Fotbal. La scurt timp, a urmat și desființarea echipei. După faliment, au fost demarate patru proiecte paralele de reconstrucție ale echipei, dintre care sustenabil s-a dovedit a fi unul: Mișcarea CFR, devenit Academia Rapid și mai apoi Fotbal Club Rapid. În luna iunie 2018, Academia Rapid a obținut dreptul să se numească FC Rapid după ce a achiziționat la o licitație brandul clubului Rapid București fondat în 1923, marca și culorile, fapt recunoscut oficial de Federația Română de Fotbal.[6][7][8]

Culorile clubului sunt vișiniu și alb, Giuleștenii disputându-și meciurile de acasă pe Stadionul Rapid-Giulești din cartierul Giulești, care are o capacitate de 14.050 de locuri. Arena a înlocuit, în 2022, vechiul stadion pe care Rapid și-a disputat meciurile de acasă începând cu 1939. Rapid are rivalități acerbe cu Dinamo București și FCSB, dar și cu Petrolul Ploiești, meciurile dintre cele două fiind cunoscute sub numele de Primvs derby. În perioada interbelică, Rapid și Venus București compuneau Eternul derby.

Istoric

Începuturile și perioada interbelică (1923-1945)

Istoria clubului începe în ziua de 25 iunie 1923, când, într-o sală a școlii primare din cartierul Grivița, lucrătorii de la Atelierele Grivița au pus bazele "Asociației Culturale și Sportive CFR".[9] Din primul comitet au făcut parte: maistrul Teofil Copaci (devenit președintele asociației), strungarii Grigore Grigoriu (devenit primul căpitan al echipei), Dumitru Constantinescu, Géza Ginzer, Tudor Petre, Franz Hladt.[10] Echipa s-a constituit în luna septembrie, după fuzionarea celor de la „Ateliere” cu cei de la „Excelsior” (care reprezenta cartierul muncitoresc „Steaua” și care avea în frunte pe Emil Dobrescu, V. Constantinescu, Gh. Mărculescu, D. Itu) și a închiriat terenul C.A.B. de la Șosea, pentru antrenamente și jocuri.[10] Primele echipamente au fost confecționate din pânză vișinie în casa lui Grigore Grigoriu, iar ghetele cu crampoane recondiționate din bocancii uzați de la Ateliere.[9]

Iuliu Baratky, jucătorul clubului în perioada 1936-1944

Pe 28 octombrie 1923 echipa joacă primul său meci, împotriva celor de la Unirea Timișoara, pe care îl pierde cu 8-4.[11] Al doilea meci, disputat peste zece zile, a fost jucat împotriva Gloriei Arad, pierdut și acesta cu 2-1.[12]

Până în anul 1932 CFR joacă în campionatul Bucureștiului, neizbutind calificarea în turneul final al campionatului. În această perioadă, din conducerea echipei au făcut parte: Teofil Copaci, Grigore Grigoriu, Bozie Codreanu, iar din lotul de jucători: Stănică, Tudor, Molnar, Ștefănescu, Foran, Leoveanu, Constantinescu, Fetzko, Georgescu, Hladt, Geza, Weiss, Albert, Block, Filip, Itu I, Itu II, Pîrvulescu, Cichi, Schileriu, Svetcovschi, Oros, Ujlaki, Pop, Dobrescu I, Kelemen, Vlaiculescu, Ispas, Vintilescu, Petrovici etc.[13]

În sezonul 1932-1933 se înscrie în Divizia A, primul sezon al competiției în sistem divizionar.[14] Începând cu acest an competițional, echipa are ca bază de antrenament și loc de disputare a meciurilor oficiale terenul Giulești. Primul meci al echipei în Divizia A a fost cel cu Ripensia Timișoara, disputat la 11 septembrie 1932 și câștigat cu scorul de 3-2.[14] Primul marcator al CFR-ului de atunci în Divizia A a fost Francisc Boroș.[14] Un alt rezultat important din acest sezon a fost cel din partida cu Șoimii Sibiu, care s-a terminat cu scorul de 9-1.[14]

Locurile ocupate în clasament în cele nouă ediții organizate până în anii celui de-Al Doilea Război Mondial au fost: 2 în seria I (1932-1933), 4 în seria I (1933-1934), 10 (1934-1935), 7 (1935-1936), 2 (1936-1937), 1 în seria I (1937-1938), 6 (1938-1939), 2 (1939-1940), 2 (1940-1941).[15] În această perioadă (1932-1941), din conducerea clubului au făcut parte: V. Blaj, V. Badiu, Costică Bauer, iar ca antrenori au funcționat: Krüger, Huniade, Wana, Konrád, Schaffer și Ștefan Auer. În anul 1936 echipa își schimbă denumirea în Rapid București, fiind luată ca model formația austriacă Rapid Viena. În sezonul competițional 1937-1938 echipa se califică în finala campionatului național, după ce încheie seria pe locul 1. Finala este jucată împotriva Ripensiei Timișoara, pierzând în ambele manșe cu 0-2.

În perioada interbelică, formația feroviară s-a numărat printre echipele de top ale României, câștigând șapte Cupa ale României. Prima a fost adjudecată la 6 iunie 1935, în finala cu Ripensia câștigată cu scorul de 6-5[14], echipa CFR-ului era formată din: Theimler - Roșculeț, Ujlaki - Vintilă, Wetzer II, Cuedan - Georgescu, Barbu II, Strock, Medve, Attila.[16] Între 1937 și 1942 cucerește de șase ori consecutiv Cupa României, record neatins de altă echipă românească până în prezent.

În 1940 Rapid este prima echipă de fotbal din România care a reușit calificarea în finala unei cupe europene, Cupa Europei Centrale, nedisputată din cauza izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial.[14] După ce trecuse de Hungária FC MTK în sferturi și de Građanski Zagreb în semifinale, feroviarii aveau să-i întâlnească în finală pe cei de la Ferencváros TC.

Din loturile echipei, între 1932-1942, au făcut parte: Roșculeț, Ujlaki, Vintilă, Wetzer II, Rășinaru, Cuedan, Barbu II, Rădulescu, Bogdan, Auer, Moldoveanu, Baratky, Raffinsky, Lengheriu, I. Costea, Sipoș, Gavrilescu, Sadowski, Silvăț, Ghiurițan, Wetzer III, Florian ș.a.[17]

Feroviarii, o echipă solidă (1945–1975)

După război, echipa revine în campionatul Campionatul capitalei în ediția 1945-1946, situându-se pe în final pe locul 4. În anul competițional 1946-1947, primul sezon național oficial după încheierea războiului, echipa (redenumită din nou în CFR) încheie pe locul cinci, la două puncte distanță de locul doi și la 13 față de locul 1. În sezonul următor, 1947-1948, echipa termină pe locul trei, în spatele echipelor CFR Timișoara și ITA Arad[18], iar în sezonul 1948-1949 termină pe locul doi, la cinci puncte în spatele celor de la IC Oradea.[19] Pe 20 martie 1949, CFR București obține cea mai clară victorie din istoria sa, 12-2 cu CFR Cluj.[14][20]

Valentin Stănescu, antrenorul care a câștigat titlul cu Rapid în 1967

În anul competițional 1950, desfășurat după model sovietic (pe sistemul primăvară-toamnă), echipa termină pe locul doi.[14] La începutul acestui sezon echipa devine Locomotiva, după decizia în urma căreia toate echipele feroviare din țară sunt nevoite să-și schimbe denumirea astfel. Prima retrogradare a venit în 1951, când ocupă locul 11[21], pierzând la golaveraj. Promovează după un an, de pe primul loc, la 10 puncte în spatele celei de-a doua clasate (Locomotiva Iași)[22] și va încheia sezonul 1953 pe locul cinci.[23] În anul 1954 retrogradează pentru a doua oară, ocupând locul 12. Revine din nou, după un singur an, în Divizia A, urmând o perioadă bună pentru echipă. În 1956 ocupă locul patru, la numai 5 puncte de prima poziție.[24]

Din sezonul 1957-1958 se revine la sistemul toamnă-primăvară, iar feroviarii termină pe la mijlocul clasamentului. În 1958 se revine la numele consacrat de Rapid. În anii următori echipa termină pe locurile 4 (1958-1959) și 10 (1959-1960).[25]

În acești ani, în lotul de jucători al echipei s-au numărat: V. Stănescu, Gh. Dungu, Gh. Demeter, D. Macri, V. Mihăilescu, C. Simionescu, N. Cristescu, I. Ruzici, C. Socec, I. Lungu, B. Marian, A. Rădulescu, A. Ferenczi, Șt. Filotti, N. Roman, Em. Avasilchioaie, D. Călin, L. Coman, A. Todor, N. Dodeanu, I. Langa, I. Olaru, S. Zeană, Gh. Milea ș.a.

Perioada anilor '60 a fost una din cele mai bune din istoria fotbalului giuleștean. În 1961 ajunge până în finala Cupei României, unde pierde cu Arieșul Turda, scor 1-2.[26] Sezonul următor, 1961-1962, ajunge din nou în faza finală, pierzând în fața Stelei cu 1-5.

Echipa Rapid București în sezonul 1966–67, în care a câștigat primul titlu național

În marea majoritate a acestor ani, echipa se regăsește în plutonul fruntaș al campionatului, ocupând succesiv locurile: 3 (1960-1961), 5 (1961-1962), 8 (1962-1963), 2 (1963-1964, 1964-1965, 1965-1966)[27], culminând cu sezonul 1967 când Rapid reușește să cucerească primul titlul de campioană a României.[14] Campionatul este câștigat în ultima etapă, la Ploiești, unde trebuia să nu piardă în fața Petrolului.

După acest prim succes, în următoarele patru ediții de campionat echipa ocupă, cu excepția sezonului 1967-1968 (când ajunge și în finala Cupei României pe care o pierde în fața lui Dinamo cu 1-3 în prelungiri), poziții pe podiumul campionatului: locurile 3 (1968-1969), 2 (1969-1970) și din nou 2 (1970-1971), după care începe să alunece spre coada clasamentului: locul 10 (1971-1972) și locul 14 (1972-1973).[27] În sezonul 1971-1972 ajunge în finala Cupei României pe care o câștiga în fața Jiului Petroșani, scor 2-0.[26]

În sezonul 1973-1974 ocupă locul al 16-lea în clasament, retrogradând pentru a treia oară în Divizia B. După obicei, revine în primul eșalon după numai un an (1974-1975)[27], sezon în care ajunge până în faza finală a Cupei României. După ce trece de Dinamo, Jiul, Ceahlăul și Steaua, reușește să învingă și Universitatea Craiova în finală, scor 2-1, aducând în vitrina clubului a noua cupă a României.

Vremuri tulburi, Perioada ABBA (1975–1990)

Echipa Rapidului în sezonul 1974–75, în care a promovat în prima ligă și a câștigat și Cupa României

Anii aceștia sunt cei mai negri pentru fotbalul feroviar. După ce revine din Divizia B în 1975, în sezonul 1975-1976 echipa ocupă locul 14 în campionat, iar în sezonul următor locul 16, retrogradând pentru a patra oară în eșalonul secund, unde va rămâne, de această dată, șase sezoane. În acești ani echipa, din postura de divizionară secundă, ocupă următoarele locuri în clasament: 4 (1977-1978), 6 (1978-1979), 2 (1979-1980), 3 (1980-1981), 2 (1981-1982) și locul 1 (1982-1983), ducând în această perioadă o rivalitate crâncenă cu Petrolul Ploiești și Progresul București. Revenirea în prima divizie se datorează antrenorilor Valentin Stănescu (cel care a adus și primul titlu în 1967) și Viorel Kraus și a lotului de jucători format din: Ion Gabriel, Manu, Popescu, Paraschiv, Pîrvu, Șișcă, Tiță, Iancu, Cojocaru, Ion Ion, Manea, Ad. Dumitru, Petruț, Ispas, C. Dumitriu, Avram, Damaschin, Marta, Lazăr, Koti, Săftoiu, A. Mincu, Petre Petre.

În anul competițional 1983-1984 Rapid ocupă locul 13 în Divizia A, iar în anii următori locurile: 11 (1984-1985), 8 (1985-1986), 14 (1986-1987), 13 (1987-1988). În sezonul 1988-1989 retrogradează pentru a cincea oară, ocupând locul al 17-lea. În acest an ajunge până în semifinalele Cupei României, unde o întâlnește pe Steaua, și pierde cu scorul de 2-3 în urma unui gol marcat în minutul 90

Pe 14 august 1985 Rapidul suferă cea mai severă înfrângere din campionat, pe terenul Corvinului, scor 9-0.[14] Pe 3 mai 1989 are loc Rapid-Steaua 2-8, meciul cu cele mai multe goluri primite pe teren propriu de giuleșteni.[14]

Perioada de glorie (1990–2008)

Rapid reușește cele mai importante performanțe ale sale pe plan intern și internațional. Din 1993, echipa a fost preluată de George Copos. În 1999 și 2003 a câștigat campionatul,[9] iar în 1998, 2002, 2006 și 2007 Cupa României. În 2006, Rapid s-a calificat în Cupa UEFA din postura de câștigătoare a Cupei României, și a reușit totodată calificarea în premieră în grupele acestei competiții, la al doilea sezon de când UEFA a introdus acest format pentru a doua competiție intercluburi ca importanță din Europa. Alb-vișiniii au trecut de grupe, iar în șaisprezecimi au întâlnit echipa germană Hertha Berlin, pe care au eliminat-o după 1-0 la Berlin, pe Olympiastadion și 2-0 pe „Giulești”, astfel rapidiștii ajungând în optimi. În această fază, rapidiștii au dat de o altă echipă din Germania, una din marile favorite la câștigarea Cupei UEFA în acel sezon, Hamburger SV (sau SV Hamburg), de care au trecut după 2-0 pe „Giulești” și 1-3 pe AOL Arena (rapidiștii s-au calificat datorită golului din deplasare), iar în sferturi au întâlnit Steaua, cealaltă echipă românească aflată la cea mai mare performanță în Cupa UEFA din istorie. A fost o luptă dramatică, de unde învingători au ieșit steliștii, după 1-1 în „Giulești” și 0-0 pe Stadionul Național (steliștii s-au calificat datorită golului din deplasare). A fost cea mai mare performanță europeană a echipei alb-vișinii de după cel de al Doilea Război Mondial.

Rapidiștii „deraiază” (2008-2016)

După acel sezon, situația financiară a Rapidului s-a complicat, în parte și de condamnarea penală a patronului George Copos în Dosarul Transferurilor și apoi în dosarul „Loteria”.[28][29] Performanțele au intrat și ele într-un declin, după ce în 2007–2008 terminase pe locul 3, Rapidul terminând campionatul pe locurile 7–8 de trei ori în următorii cinci ani.

La 10 mai 2013, Comisia de Disciplină a Federației Române de Fotbal a hotărât să nu acorde clubului licența pentru Liga 1 pentru sezonul 2013-2014. Pe 6 iulie Comitetul Executiv al FRF a hotărât ca în primul eșalon să participe 18 formații. Mircea Sandu a anunțat că pentru a decide cea de-a optsprezecea echipă se va disputa un baraj între Concordia și Rapid. Acest baraj a avut loc pe 13 iulie, pe Stadionul Dinamo la ora 21.00,[30] și a fost câștigat de Rapid cu 2–1.[31]

Concordia a contestat însă legalitatea acestui baraj, întrucât Rapidul nu avea licență pentru Liga I. După ce deja se disputaseră două etape, la 2 august, Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS) de la Laussane a hotărât că organizarea barajului a fost neregulamentară, iar Concordia trebuie să rămână în Liga I, iar Rapid să retrogradeze.[32]

La 17 mai 2014, Comisia de Licențiere a Federației Române de Fotbal a decis neacordarea licenței pentru sezonul 2014-2015 al Ligii 1.[33] Clubul Rapid a decis să facă recurs la Tribunalul pentru Arbitraj Sportiv, dar nu își putea permite suma de 30.000 de euro; aceasta a fost strânsă printr-o colectă a fanilor echipei, iar TAS a admis recursul, obligând Federația să acorde Rapidului licența pentru sezonul de Liga I.[34]

Falimentul și renașterea (2016-prezent)

În sezonul 2015–2016, Rapid a terminat pe locul întâi în Seria I a Liga a II-a,[35] dar în condițiile în care clubul nu era redresat financiar, echipa de seniori a rămas cu doar câțiva jucători și fără antrenori. După ce o primă instanță a declarat clubul în faliment, FC Rapid nu a mai putut nici înregistra noi contracte, deci nu a putut alinia o echipă cu care să se înscrie în Liga 1 în sezonul 2016–2017.[36] Aceasta a dus la desființarea clubului. În acea toamnă, fostul director de marketing, Horia Manoliu, a înscris în liga a V-a bucureșteană, AFC Rapid, care a preluat seriile de copii și juniori și a aliniat în acea ligă o echipă bazată pe grupa de juniori născuți în 1998–1999-2000, cu care a câștigat campionatul în sezonul 2016-2017. Horia Manoliu susținea că echipa este continuatoarea fostului FC Rapid și că, prin urmare, contribuie în continuare la palmaresul acesteia.[37]

În sezonul 2017-2018, la inițiativa primăriei Sectorului 1, se înființează asociația sportivă, AS Academia Rapid, care s-a înscris in Liga a IV-a bucureșteană. Condusă de foști jucători ai Rapidului precum: Daniel Niculae (președinte), Daniel Pancu (director tehnic), Nae Stanciu (manager) și Constantin Schumacher (antrenor), Academia Rapid a fost înscrisă în liga a IV-a pe locul echipei Mișcarea CFR, un club-Phoenix fondat de susținătorii echipei.[38] În 2018, Academia Rapid a obținut dreptul să se numească FC Rapid după ce a achiziționat la o licitație brandul clubului desființat, marca și culorile, devenind astfel succesoarea de drept a FC Rapid București fondat în 1923. Relansarea echipei pe această cale a fost sprijinită de majoritatea absolută a suporterilor. Din 2017, FC Rapid a promovat consecutiv timp de două sezoane din Liga 4 în Liga 2.

În vara anului 2021, Rapid a promovat în Liga I, după șase ani de la ultima prezență pe prima scenă a fotbalului românesc. Mihai Iosif este antrenorul cu care Rapid a promovat, acesta fiind și în prezent pe banca giuleștenilor. Daniel Niculae, fostul mare jucător, a revenit în club în postura de președinte.

Palmares

RomâniaNațional

Campioana Romania.pngLiga I
1Campioni[4][5]: 1967, 1999, 2003. În plus, a câștigat în 1942 Cupa Basarabia, un campionat de război nerecunoscut oficial de FRF
2Vicecampioni(14): 1937, 1938, 1940, 1941, 1949, 1950, 1964, 1965, 1966, 1970, 1971, 1998 , 2000 și 2006
Campioana Romania.pngLiga II
1Campioni (6): 1952, 1955, 1975, 1983, 1990, 2016
2Vicecampioni (3) : 1979–80, 1982, 2014
Logo Cupa Romaniei 2016.pngCupa României:
Cup Winner.pngCâștigătoare (13): 1935, 1937, 1938, 1939, 1940, 1941, 1942, 1972, 1975, 1998, 2002, 2006 și 2007
Cup Finalist.pngFinalistă (6): 1961, 1962, 1968, 1995, 1999, 2012
Supercupa României:
Cup Winner.pngCâștigătoare (4): 1999, 2002, 2003, 2007
Cup Finalist.pngFinalistă (2): 1998, 2006
Cupa Ligii
Cup Winner.pngCâștigătoare (1): 1994[39][40]

Uniunea EuropeanăInternațional

UEFA European Cup.svgCupa Europei Centrale
Cup Finalist.pngFinalistă (1): Ediția a XIV-a, 1940, nedisputată din cauza începerii celui de-al Doilea Război Mondial
UEFA European Cup.svgCupa Balcanică
Cup Winner.pngCâștigători (2): 1964, 1966
UEFA European Cup.svgCampionatul European Feroviar
Cup Winner.pngCâștigători (1): 1968
Cup Finalist.pngFinaliști (2): 1961, 1971
UEFA European Cup.svgCupa UEFA
*Sfert-Finalistă (1): Cupa UEFA 2005-2006

Rapid în cupele europene

Rapid București a disputat 103 partide în cupele europene, în 4 competiții (sau 5 dacă separăm vechile denumiri ale Cupei UEFA și Ligii Campionilor în competiții distincte) pe parcursul a 23 de sezoane.

1938 - Cupa Europei Centrale
Turul 1
(Ungaria) Újpest FC Ungaria 4-1 logo Rapid București
Rapid București logo 4-0 Ungaria Újpest FC (Ungaria)
Sferturi de finală
(Italia) Genoa '93 Italia 3-0 logo Rapid București
Rapid București logo 2-1 Italia Genoa '93 (Italia)

1940 - Cupa Europei Centrale
Sferturi de finală
(Ungaria) MTK Hungária FC Ungaria 1-2 logo Rapid București
Rapid București logo 3-0 Ungaria MTK Hungária FC (Ungaria)
Semifinală
(Iugoslavia) Gradjanski Zagreb Iugoslavia 0-0 logo Rapid București
Rapid București logo 0-0 Iugoslavia Gradjanski Zagreb (Iugoslavia)
(Iugoslavia) Gradjanski Zagreb Iugoslavia 1-1 logo Rapid București
* Neputându-se face departajarea pe teren, s-a procedat la tragerea la sorți, Rapid calificându-se în finala cu Ferencváros FC (nedisputată, însă, din pricina declanșării celui de-Al Doilea Război Mondial).

1967-1968 - Cupa Campionilor
Turul 1
(Bulgaria) Botev Plovdiv Bulgaria 2-0 logo Rapid București
Rapid București logo 3-0 Bulgaria Botev Plovdiv (Bulgaria)
Optimi de finală
(Italia) Juventus Torino Italia 1-0 logo Rapid București
Rapid București logo 0-0 Italia Juventus Torino (Italia)

1968-1969 - Cupa Orașelor Târguri
Turul 1
Rapid București logo 3-1 Iugoslavia OFK Belgrad (Iugoslavia)
(Iugoslavia) OFK Belgrad Iugoslavia 6-1 logo Rapid București

1969-1970 - Cupa Orașelor Târguri
Turul 1
(Portugalia) Vitória Setúbal Portugalia 3-1 logo Rapid București
Rapid București logo 1-4 Portugalia Vitória Setúbal (Portugalia)

1971-1972 - Cupa UEFA
Turul 1
(Italia) Napoli Italia 1-0 logo Rapid București
Rapid București logo 2-0 Italia Napoli (Italia)
Șaisprezecimi de finală
Rapid București logo 4-0 Polonia Legia Varșovia (Polonia)
(Polonia) Legia Varșovia Polonia 2-0 logo Rapid București
Optimi de finală
(Anglia) Tottenham Hotspur Anglia 3-0 logo Rapid București
Rapid București logo 0-2 Anglia Tottenham Hotspur (Anglia)

1972-1973 - Cupa Cupelor
Șaisprezecimi de finală
Rapid București logo 3-0 Suedia Landskrona BoIS (Suedia)
(Suedia) Landskrona BoIS Suedia 1-0 logo Rapid București
Optimi de finală
(Austria) Rapid Viena Austria 1-1 logo Rapid București
Rapid București logo 3-1 Austria Rapid Viena (Austria)
Sferturi de finală
(Anglia) Leeds United Anglia 5-0 logo Rapid București
Rapid București logo 1-3 Anglia Leeds United (Anglia)

1975-1976 - Cupa Cupelor
Șaisprezecimi de finală
Rapid București logo 1-0 Belgia Anderlecht (Belgia)
(Belgia) Anderlecht Belgia 2-0 logo Rapid București

1993-1994 - Cupa UEFA
Turul 1
(Italia) Internazionale Italia 3-1 logo Rapid București
Rapid București logo 0-2 Italia Internazionale (Italia)

1994-1995 - Cupa UEFA
Turul preliminar
(Malta) FC Valletta Malta 2-6 logo Rapid București
Rapid București logo 1-1 Malta FC Valletta (Malta)
Turul 1
Rapid București logo 2-0 Belgia Charleroi (Belgia)
(Belgia) Charleroi Belgia 2-1 logo Rapid București
Șaisprezecimi de finală
Rapid București logo 2-1 Germania Eintracht Frankfurt (Germania)
(Germania) Eintracht Frankfurt Germania 5-0 logo Rapid București

1996-1997 - Cupa UEFA
Turul 2 preliminar
Rapid București logo 1-0 Bulgaria Lokomotiv Sofia (Bulgaria)
(Bulgaria) Lokomotiv Sofia Bulgaria 0-1 logo Rapid București
Turul 1
Rapid București logo 1-0 Germania Karlsruher (Germania)
(Germania) Karlsruher Germania 4-1 logo Rapid București

1998-1999 - Cupa Cupelor
Turul preliminar
(Luxemburg) Grevenmacher Luxemburg 2-6 logo Rapid București
Rapid București logo 2-0 Luxemburg Grevenmacher (Luxemburg)
Șaisprezecimi de finală
Rapid București logo 2-2 Norvegia Valerenga (Norvegia)
(Norvegia) Valerenga Norvegia 0-0 logo Rapid București

1999-2000 - Liga Campionilor
Turul 2 preliminar
Rapid București logo 3-3 Letonia Skonto Riga (Letonia)
(Letonia) Skonto Riga Letonia 2-1 logo Rapid București

2000-2001 - Cupa UEFA
Turul preliminar
Rapid București logo 3-0 Armenia Mika Ashtarak (Armenia)
(Armenia) Mika Ashtarak Armenia 1-0 logo Rapid București
Turul 1
Rapid București logo 0-1 Anglia Liverpool (Anglia)
(Anglia) Liverpool Anglia 0-0 logo Rapid București

2001-2002 - Cupa UEFA
Turul preliminar
(Lituania) Atlantas Klaipeda Lituania 0-4 logo Rapid București
Rapid București logo 8-0 Lituania Atlantas Klaipeda (Lituania)
Turul 1
(Franța) Paris Saint-Germain Franța 0-0 logo Rapid București
Rapid București logo 0-3 Franța Paris Saint-Germain (Franța) *
* La masa verde. Meci întrerupt în min. 118 datorită problemelor cu nocturna, la scorul de 0-1 (0-0 d. 90 min.).

2002-2003 - Cupa UEFA
Turul preliminar
Rapid București logo 2-0 Slovenia Nova Gorica (Slovenia)
(Slovenia) Nova Gorica Slovenia 1-3 logo Rapid București
Turul 1
(Țările de Jos) Vitesse Arnhem Regatul Țărilor de Jos 1-1 logo Rapid București
Rapid București logo 0-1 Regatul Țărilor de Jos Vitesse Arnhem (Țările de Jos)

2003-2004 - Liga Campionilor
Turul 2 preliminar
Rapid București logo 0-0 Belgia Anderlecht (Belgia)
(Belgia) Anderlecht Belgia 3-2 logo Rapid București

2005-2006 - Cupa UEFA
Turul 1 preliminar
(Andorra) Sant Julià Andorra 0-5 logo Rapid București
Rapid București logo 5-0 Andorra Sant Julià (Andorra)
Turul 2 preliminar
Rapid București logo 3-0 Macedonia de Nord Vardar Skopje (Macedonia)
(Macedonia) Vardar Skopje Macedonia de Nord 1-1 logo Rapid București
Turul 1
(Țările de Jos) Feyenoord Regatul Țărilor de Jos 1-1 logo Rapid București
Rapid București logo 1-0 Regatul Țărilor de Jos Feyenoord (Țările de Jos)
Faza grupelor
Rapid București logo 2-0 Franța Rennes (Franța)
(Ucraina) Șahtior Donețk Ucraina 0-1 logo Rapid București
Rapid București logo 1-0 Grecia PAOK Salonic (Grecia)
(Germania) VfB Stuttgart Germania 2-1 logo Rapid București
Șaisprezecimi de finală
(Germania) Hertha Berlin Germania 0-1 logo Rapid București
Rapid București logo 2-0 Germania Hertha Berlin (Germania)
Optimi de finală
Rapid București logo 2-0 Germania Hamburger SV (Germania)
(Germania) Hamburger SV Germania 3-1 logo Rapid București
Sferturi de finală
Rapid București logo 1-1 România Steaua București (România)
(România) Steaua București România 0-0 logo Rapid București

2006-2007 - Cupa UEFA
Turul 1 preliminar
Rapid București logo 5-0 Malta Sliema Wanderers (Malta)
(Malta) Sliema Wanderers Malta 0-1 logo Rapid București
Turul 2 preliminar
(Bosnia) FK Sarajevo Bosnia și Herțegovina 1-0 logo Rapid București
Rapid București logo 2-0 Bosnia și Herțegovina FK Sarajevo (Bosnia)
Turul 1
Rapid București logo 1-0 Portugalia Nacional Madeira (Portugalia)
(Portugalia) Nacional Madeira Portugalia 1-2 (d. prel.) logo Rapid București (1-0 d. 90 min.)
Faza grupelor
Rapid București logo 0-0 Franța Paris Saint-Germain (Franța)
(Israel) Hapoel Tel-Aviv Israel 2-2 logo Rapid București
Rapid București logo 1-1 Cehia Mlada Boleslav (Cehia)
(Grecia) Panathinaikos Grecia 0-0 logo Rapid București

2007-2008 - Cupa UEFA
Turul 1
(Germania) FC Nürnberg Germania 0-0 logo Rapid București
Rapid București logo 2-2 Germania FC Nürnberg (Germania)

2008-2009 - Cupa UEFA
Turul 1
(Germania) VfL Wolfsburg Germania 1-0 logo Rapid București
Rapid București logo 1-1 Germania VfL Wolfsburg (Germania)


2011-2012 - UEFA Europa League
Play-off
(Polonia) Śląsk Wrocław Polonia 1-3 logo Rapid București
Rapid București logo 1-1 Polonia Śląsk Wrocław (Polonia)
Faza grupelor
(Israel) Hapoel Tel Aviv Israel 0-1 logo Rapid București
Rapid București logo 1-3 Regatul Țărilor de Jos PSV Eindhoven (Țările de Jos)
Rapid București logo 0-1 Polonia Legia Varșovia (Polonia)
(Polonia) Legia Varșovia Polonia 3-1 logo Rapid București
Rapid București logo 1-3 Israel Hapoel Tel Aviv (Israel)
(Țările de Jos) PSV Eindhoven Regatul Țărilor de Jos 2-1 logo Rapid București

2012-2013 - UEFA Europa League
Turul 2 preliminar
Rapid București logo 3-1 Finlanda MYPA
Finlanda MYPA 0-2 logo Rapid București
Turul 3 preliminar
Regatul Țărilor de Jos Heerenveen 4-0 logo Rapid București
Rapid București logo 1-0 Regatul Țărilor de Jos Heerenveen

Bilanț general

Competiție Ap M V E Î GM GP
Liga Campionilor UEFA 3 8 1 3 4 9 11
Cupa Orașelor Târguri/Cupa UEFA/Europa League 15 74 32 16 26 105 85
Cupa Cupelor UEFA 3 12 5 3 4 19 17
Cupa Europei Centrale 2 9 4 3 2 13 11
Total 23 103 42 25 36 146 124

Simboluri

Imnul Rapidului

Suntem peste tot acasă
Porțile ni se deschid
Nu-i echipă mai frumoasă
Și iubită ca Rapid

Refren
Rapid-Rapid
Luptă dacă ne iubești
Rapid-Rapid
Haide-hai Rapid Giulești!

Inima ce-n piept ne bate
La nevoie e un tun
Pentr-o singură dreptate
Să învingă cel mai bun

Refren

Nu vă dați bătuți o clipă
Învățați acest refren
Imnul nostru de echipă
Glasul roților de tren

Refren


Autori: Adrian Păunescu și Victor Socaciu

Culori

Culorile officiale a clubului din capitala României sunt alb si vișiniu. Acestea se regăsesc pe stema și pe echipamentele utilizate de-a lungul istoriei sale longevive. Aceste au fost alese de Teofil Copaci, Grigore Grigoriu, Dumitru Constantinescu, Géza Ginzer, Tudor Petre, Franz Hladt care au infiintat clubul. Primele echipamente au fost confecționate din pânză vișinie în casa lui Grigore Grigoriu, iar ghetele cu crampoane recondiționate din bocancii uzați de la Ateliere.

Stema

Stema clubui Rapid a fost de obicei compusă din simbolul CFR-ist. Într-o scurtă peiodă după începerea sistemului comunist în România, Rapidul a fost obligat de către autoritățile comuniste să revină la denumirea CFR București. În 1958, avea să devină Locomotiva București, având ca simbol o locomotivă cu abur roșie. Din 1958, clubul s-a redenumit Rapid București, adoptând sigla care s-a modificat relativ nesemnificativ până la cumpărarea clubului de către George Copos, care a schimbat stema odată cu venirea sa. În 2001, stema actuală a Rapidului a fost alesă. S-a aflat că sursa de inspirație este, se pare, un club emblematic al Europei, anume Benfica Lisabona, cel mai titrat club din Portugalia, pe al cărei emblemă apare o legendară acvilă.

Imn

Imnul Rapidului, cunoscut și ca „Suntem peste tot acasă”, a fost compus de Victor Socaciu pe versurile lui Adrian Păunescu.[41] Acest imn s-a născut în iunie 1980, la redacția Flacăra, Adrian Păunescu întâlnindu-se cu Victor Socaciu, Ovidiu Ioanițoaia, gazetar sportiv la revista Flacăra, și cu Victor Niță, tot de la Revista Flacăra. Ideile pentru imn i-au venit repede maestrului Adrian Păunescu și incepuse să compună pe loc, iar în același timp, Ovidiu Ioanițoaia scria pe un șervețel versurile dictate.

Stadion

Stadionul Giulești-Valentin Stănescu

Stadionul Giulești

Lucrările de construcție au început în 1936 începeau lucrările pentru ridicarea stadionului de lângă Grant. Doi ani mai târziu este încheiată construcția, dând echipei Rapid o copie mai mică a "Potcoavei" din Londra a echipei Arsenal. Oficial, stadionul a fost inaugurat pe 10 iunie 1939, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la punerea în circulație a primului tren în România în prezența Regelui Carol al II-lea și a Marelui Voievod Mihai de Alba Iulia. În acel moment, Rapidul dispunea de una din cele mai mari și moderne arene din țară, neavând totuși capacitatea ANEF-ului sau gazon de iarbă și instalație de nocturnă ca Venus. Printre invitații la ceremonia de deschidere s-au numărat Regele Carol al II-lea al României , Principele Mihai al României și Principele Paul al Greciei . S-a remarcat pentru arhitectura sa Art Deco și a devenit rapid un simbol al cartierului muncitoresc Giulești. A scăpat de încercările de sistematizare din 1975 până în 1990. Construcția tribunei de nord a fost încheiată la mijlocul anilor 1990, iar capacitatea a fost mărită la 19.100 de locuri. Terenul a fost schimbat în 2003 și era considerat a fi cel mai bun din România la acea vreme. Proiectorul a fost instalat în vara anului 2000. Stadionul a primit numele de „Valentin Stănescu” în 2001, în numele antrenorului care a câștigat cel de-al doilea campionat pentru Rapid, dar este încă cunoscut sub numele de „ Stadionul Giulești ”, de către numele cartierului în care se află. Repere în apropierea stadionului sunt Podul Grant , Teatrul Giulești, Gara de Nord (Gara de Nord) și șantierele de cale ferată Grivița .Prin construcția, după revoluție, a celei de-a doua peluze, "Potcoava" a fost închisă, iar capacitatea stadionului s-a ridicat la 19.100 de locuri. Modernizările au continuat în 2003, an în care gazonul a fost schimbat complet. În prezent peluza veche este închisă, în urma unor decizii la nivelul conducerii din „perioada Copos”.

Stadionul Rapid-Giulești

Stadionul Rapid-Giulești la meciul de inaugurare

Noul stadion Rapid-Giulești a fost inaugurat pe 26 martie 2022. A costat 67 de milioane de euro și are capacitatea de 14.050 de locuri.

Suporteri

Istorie

Suporteri Rapidului la meciul de inaugurare a noului stadion

Rapid București este, potrivit unui sondaj din 2013, al treilea cel mai susținut club din România. O organizație unică în țară este „Clubul Aristocratic al Rapidului”, care a fost înființat în anul 2000. Printre membrii acestuia se numără artiști cunoscuți, care își propun să apere istoria Rapidului și să-i mențină tradițiile. În 1967, actorul Mihai Ioan a organizat și învățat suporterii să cânte cântece, devenind astfel primul lider al galeriei din istoria clubului. Până în 2002, Rapid București a avut un șef de galerie care a rezistat în fruntea tifosilor timp de 32 de ani, Constantin Mincea, Geamgiul. Acesta este recunoscut pentru scandările împortiva partidului comunist.

În prezent, ultrașii Rapidului sunt reprezentați de Peluza Nord și, de asemenea, anterior, de Tribuna II (T2 Rapid). Fanii rapidiști au fost primii din România care au susținut mișcarea ultrașilor în anii 1980, dar primele grupuri ultras au fost înființate în 1998, denumite Official Hooligans, Bombardierii și Ultras Unione.

Ulterior, au apărut și alții precum: Torcida Visinie, Maniacs, Brigada 921, Grant Ultras 06, Radicals, Chicos del Infierno (CDI), Ultra' Stil, Legiunea Chitila, Poarta Diavolului, Fetele Granata, SVRB Colletivo, RHV, Original, Capitali sau Legione Titan. În 2007, gruparea ultrașilor, Pirații, s-a mutat în tribuna secundă a stadionului, în urma unor divergențe cu liderul Peluzei Nord. Au fost urmați de alte brigăzi din Peluza Nord. T2 Rapid nu are lider, distingându-se de cealaltă grupă. De-a lungul timpului au existat multe conflicte între cele două facțiuni, iar drept urmare, membrii grupărilor Tribuna II au plecat definitiv, înființând o nouă echipă, ACS Rapid-Frumosii Nebuni ai Giuleștiului.  Din 1980, suporterii Rapidului îi consideră aliați pe suporterii Politehnicii Timișoara, suporterii ambelor echipe având ocazia să se susțină pe celălalt în timpul meciurilor.

Rivalități

Cele mai importante rivalități ale clubului sunt împotriva vecinilor FCSB și Dinamo București. Meciul cu FCSB este redenumit drept Derby-ul Capitalei, cele două cluburi întâlnindu-se de peste 130 de ori, începând cu victoria Rapidului cu 1-0 pe 4 noiembrie 1947. Mai multe meciuri de-a lungul anilor dintre FCSB și Rapid s-au încheiat în ciocniri serioase între suporteri. Cele două echipe se remarcă prin dominația lor în fotbalul românesc, alături de Dinamo, ele având în total mai multe trofee interne decât toate celelalte cluburi din România adunate la un loc, 111 la 101. Rivalitatea dintre cele trei se extinde și la alte sporturi/

Un alt rival amar al Rapidului este Petrolul Ploiești, care a avut sediul anterior în Capitală și cu care contestă Primus Derby, cel mai vechi derby de fotbal din România. Primul episod al rivalității Petrolul–Rapid a fost in sezonul 1965-1966, Petrolul și Rapid s-au luptat pentru titlul de campioană a României, iar câștig de cauză au avut prahovenii. Echipa antrenată pe atunci de Constantin Cernăianu s-a impus în fața rivalei și s obținut ultimul titlu în campionat din istoria clubului.

În trecut, Rapid a avut și alți rivali bucureșteni precum Progresul București sau Venus București, dar și derby-uri împotriva unor echipe ale Căilor Ferate Române precum CFR Cluj sau CFR Timișoara. Alte rivalități mai puțin importante sunt cu Universitatea Cluj, Farul Constanța, Universitatea Craiova și UTA Arad.

Lotul actual

La .
Nr. Poziție Jucător
România M Rareș Ilie
România   Ștefan Pănoiu
Republica Moldova F Cristian Ignat⁠(d)
România F Alin Demici⁠(d)
Republica Moldova F Enrichi Finica⁠(d)
România A Alexandru Ioniță
Croația M Ljuban Crepulja
România M Valentin Costache
Estonia M Mattias Käit
România M Romario Moise
Franța A Younes Bnou Marzouk⁠(d)
România M Cristian Albu
Nr. Poziție Jucător
România M Andrei Ciobanu
România F Florin Ștefan
România F Cristian Săpunaru
Brazilia F Júnior Morais
România M Alexandru Ioniță
România F Claudiu Belu-Iordache
România M Paul Iacob
Slovacia A Jakub Vojtuš⁠(d)
România P Horațiu Moldovan
România A Răzvan Onea⁠(d)
România P Virgil Drăghia
România F Dragoș Grigore

Jucători împrumutați

Nr. Poziție Jucător
România   Rareș Lazăr⁠(d) (la SSU Politehnica Timișoara)
Nr. Poziție Jucător
România   Albert Stahl⁠(d) (la UTA Arad)
Brazilia   Cássio Barbosa (la S.C. Beira-Mar)


Oficialii clubului

Traiectoria competițională

  • 1924: locul
  • 1925: locul
  • 1926: locul
  • 1927: locul
  • 1928: locul
  • 1929: locul
  • 1930: locul
  • 1931: locul
  • 1932: locul
  • 1933: locul 2 Divizia A, Seria I;
  • 1934: locul 4 Divizia A, Seria I;
  • 1935: locul 10;
  • 1936: locul 7;
  • 1937: Vicecampioană a României;
  • 1938: Vicecampioană a României;
  • 1939: locul 5;
  • 1940: Vicecampioană a României;
  • 1941: Vicecampioană a României;
  • 1942: Câștigătoare a unui campionat de război dotat cu cupa „Basarabia”, nerecunoscut de FRF
  • 1943: Vicecampioană a României[42][43]
  • 1944: locul 1[44][45]
  • 1946: locul 3 în Campionatul capitalei
  • 1947: locul 5;
  • 1948: locul 3;
  • 1949: Vicecampioană a României;
  • 1950: Vicecampioană a României;
  • 1951: locul 11;
  • 1952: locul 1 Seria I în Divizia B;
  • 1953: locul 5;
  • 1954: locul 12;
  • 1955: locul 1 Seria I în Divizia B;
  • 1956: locul 5
  • 1958: locul 8
  • 1959: locul 4;
  • 1960: locul 10;
  • 1961: locul 3;
  • 1962: locul 5;
  • 1963: locul 8;
  • 1964: Vicecampioană a României;
  • 1965: Vicecampioană a României;
  • 1966: Vicecampioană a României;
  • 1967: Campioană a României;
  • 1968: locul 9;
  • 1969: locul 3;
  • 1970: Vicecampioană a României;
  • 1971: Vicecampioană a României;
  • 1972: locul 10;
  • 1973: locul 13;
  • 1974: locul 16;
  • 1975: locul 1 Seria II în Divizia B;
  • 1976: locul 14;
  • 1977: locul 16;
  • 1978: locul 4 Seria II în Divizia B;
  • 1979: locul 6 Seria II în Divizia B;
  • 1980: locul 2 Seria II în Divizia B;
  • 1981: locul 3 Seria II în Divizia B;
  • 1982: locul 2 Seria II în Divizia B;
  • 1983: locul 1 Seria II în Divizia B;
  • 1984: locul 13;
  • 1985: locul 11;
  • 1986: locul 8;
  • 1987: locul 14;
  • 1988: locul 13;
  • 1989: locul 17;
  • 1990: locul 1 Seria II în Divizia B;
  • 1991: locul 11;
  • 1992: locul 7;
  • 1993: locul 4;
  • 1994: locul 4;
  • 1995: locul 4;
  • 1996: locul 3;
  • 1997: locul 8;
  • 1998: Vicecampioană a României;
  • 1999: Campioană a României;
  • 2000: Vicecampioană a României; Supercupa României
  • 2001: locul 4;
  • 2002: locul 3; Supercupa României
  • 2003: Campioană a României;
  • 2004: locul 3 ; Supercupa României
  • 2005: locul 3;
  • 2006: Vicecampioană a României;
  • 2007: locul 4; Supercupa României
  • 2008: locul 3 Liga I;
  • 2009: locul 8 Liga I;
  • 2010: locul 7 Liga I;
  • 2011: locul 4 Liga I;
  • 2012: locul 4 Liga I;
  • 2013: locul 8 Liga I;
  • 2014: locul 2 Liga II;
  • 2015: locul 16 Liga I;
  • 2016: locul 1 Liga II;
  • 2018: locul 1 Liga IV
  • 2019: locul 1 Liga III
  • 2020: locul 6 Liga II

Jucători notabili

Debut Portari Fundași Mijlocași Atacanți
Anii '20 Stănică (1923) Ladislau Ujlaki (1928) Grigore Grigoriu (1923) Francisc Boroș (1928)
Anii '30 Francisc Theimler (1932) Vasile Chiroiu (1931) Vintilă Cossini (1932) István Attila (1932)
  Jean Lăpușneanu (1935) Ștefan Wetzer II (1931) Alexandru Cuedan (1933) Ștefan Barbu II (1933)
Petrică Rădulescu (1936) Nicolae Roșculeț (1932) Gheorghe Rășinaru (1935) Ioachim Moldoveanu (1935)
  Ioan Negru (1937) Iosif Slivăț (1937) Ion Costea (1935) Ștefan Auer (1936)
    Zoltan Marton (1937) Ladislau Raffinsky (1935) Ionică Bogdan (1936)
    Iosif Lengheriu (1936) Ioan Wetzer (1939) Iuliu Baratky (1937)
      Wilim Sipoș (1939)
      Radu Florian (1939)
Anii '40 Robert Sadowski (1940) Remus Ghiurițan (1941) Marian Bărbulescu (1941) Ștefan Filote (1942)
  Valentin Stănescu (1946) Ștefan Asbiceanu (1942) Ion Urecheatu (1943) Ion Lungu (1944)
  Justin Apostol (1947) Alexandru Apolzan (1946) Ion Mihăilescu (1945) Bazil Marian (1946)
    Nicolae Cristescu (1949) Constantin Socec (1946) Andrei Rădulescu (1948)
Anii '50 Gheorghe Dungu (1950) Gheorghe Demeter (1950) Ion Langa (1955) Vasile Copil (1956)
Augustin Todor (1958) Dumitru Macri (1950) Anton Ferenczi (1952) Titus Ozon (1959)
  Ilie Greavu (1957) Nicolae Georgescu (1957)
Anii '60 Rică Răducanu (1965) Ion Motroc (1960) Constantin Dinu (1961) Ion Ionescu (1960)
  Marin Andrei (1963) Dan Coe (1962) Constantin Jamaischi (1963) Teofil Codreanu (1961)
    Nicolae Lupescu (1963) Ion Dumitru (1967) Viorel Kraus (1961)
    Ion Pop (1967) Iordan Anghelescu (1968) Constantin Năsturescu (1962)
      Marin Stelian (1969) Emil Dumitriu II (1963)
Ion Oblemenco (1963)
        Alexandru Neagu (1965)
Anii '70 Marian Ioniță (1973) Alexandru Boc (1971) Marin Savu (1972) Nicolae Manea (1972)
  Ion Manu (1976) Florin Marin (1972) Marinel Râșniță (1973) Liviu Bartales (1973)
    Bratu Pârvu (1976) Ion Ion (1979) Florin Cojocaru (1977)
Anii '80 Leontin Toader (1984) Gheorghe Cârstea (1984) Ștefan Popa (1980) Fănel Țâră (1984)
  Ovidiu Barbă (1988) Ioan Bacoș (1984) Marian Rada (1983) Iosif Damaschin II (1984)
    Adrian Matei (1987) Ioan Goanță (1984) Gabriel Ciolponea (1988)
    Georgică Vămescu (1987) Florin Drăghici (1986) Ionel Augustin (1988)
    Alexandru Aprodu (1988) Lucian Ilie (1987)
Nicolae Stanciu (1989) Laurențiu Bozeșan (1987)
    Florin Constantinovici (1989) Cristian Nicolae (1988)  
      Vasile Caciureac (1989)  
      Mihai Iosif (1989)  
Anii '90 Ionel Rotărescu (1990) Dorel Mutică (1994) Iulian Chiriță (1991) Ion Vlădoiu (1993)
Bogdan Lobonț (1997) Mugur Bolohan (1995) Dan Diac (1992) Ionel Chebac (1993)
  Cristian Dulca (1995) Dănuț Lupu (1993) Marius Șumudică (1996)
  Ștefan Nanu (1996) Constantin Schumacher (1998) Daniel Pancu (1996)
    Mircea Rednic (1997) Ioan Ovidiu Sabău (1998) Ioan Viorel Ganea (1999)
    Adrian Iencsi (1997) Marius Măldărășanu (1998) Constantin Barbu (1999)
Răzvan Raț (1998)
Anii 2000 Emilian Dolha (2000) Vasile Maftei (2000) Robert Ilyeș (2001) Nicolae Constantin (2000)
Răzvan Lucescu (2000) Dănuț Perjă (2001) Florin Șoavă (2001) Daniel Niculae (2001)
Dănuț Coman (2005) Valentin Bădoi (2002) Nicolae Grigore (2004) Florin Bratu (2001)
Mircea Bornescu (2009) Marius Constantin (2004) Emil Dică (2005) Lucian Burdujan (2004)
  Cristian Săpunaru (2006) Costin Lazăr (2006) Mugurel Buga (2005)
  Vladimir Božović (2007) Ovidiu Herea (2007) Viorel Moldovan (2006) 
Ștefan Grigorie (2007) Ionuț Mazilu (2006)
Juliano Spadacio (2008) Ianis Zicu (2006)
Alexandru Ioniță (2009)
Anii 2010 Virgil Draghia (2010) Ionuț Voicu (2012) Alexandru Ioniță II (2011) Andrei Ciolacu (2011)
Petre Goge (2017) Iulian Popa (2015) Mădălin Martin (2013)
Marian Vlada (2018)

Suporteri celebri

Referințe

Bibliografie

  • Chirilă, Ioan: Glasul roților de tren, București, Editura C.N.E.F.S., 1968, 224 pag
  • Ionescu, Mihai și Tudoran, Mircea: Fotbal de la A la Z, București, Editura Sport-Turism, 1984, pp. 203–207
  • Ionescu, M.; Toma, Răzvan și Tudoran, M.: Fotbal de la A la Z, București, Editura Mondocart Pres, 2001, pp. 177–179 ISBN 973-8332-00-1
  • Costache, Cristian și Cârstea, Ion: Fenomenul Rapid. Legenda continuă, București, Fundația Culturală Gheorghe Marin Speteanu, 2004, 472 pag. ISBN 9738540674
  • Chirilă, Ioan: Finala se joacă astăzi, București, Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, 1966, 288 pag.
  • Bărbulescu, Marin: Rapid - iubire fără de sfârșit, București, Editura Ulise, 1993, 264 pag.
  • Dobre, Ilie: O galerie nebună, nebună, nebună... Galeria Rapidului, București, Casa Editorială Odeon, 1995, 128 pag. ISBN 9739008518
  • Neagu, Fănuș: Rapid nu oprește în gările mici, București, Editura Intact, 1999, 302 pag.

Note

  1. ^ https://www.frfotbal.ro/echipa.php?id=3326. Accesat în .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Bogdan Popa. „Așa a început fotbalul românesc (I)”. historia.ro. Accesat în . 
  3. ^ a b „Dan Șucu, noul acționar al Rapidului” [Dan Șucu, the new shareholder of Rapid]. FC Rapid București. . Accesat în . 
  4. ^ a b c academiarapid.ro - palmares
  5. ^ a b c Romanian Soccer - History & statistics
  6. ^ „A fost cumpărat brandul Rapid! Ce înseamnă pentru palmares și ce sumă s-a plătit la licitație: "Putem să ne numim Rapid". . Accesat în . 
  7. ^ „Rapid a recuperat palmaresul! Ce sumă a plătit Academia: „O veste uriașă". . Accesat în . 
  8. ^ „Decizia luată de FRF, după ce Rapid și Petrolul au avut probleme cu mărcile. Sub ce denumire vor juca”. . Accesat în . 
  9. ^ a b c Bogdan Fechită (), ului-484049.html „Cinci momente de aur din istoria Rapidului” Verificați valoarea |url= (ajutor), Gazeta Sporturilor, accesat în  
  10. ^ a b Ionescu & Tudoran, Fotbal de la A la Z, p. 203
  11. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 10
  12. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 11
  13. ^ Ionescu & Tudoran, Fotbal de la A la Z, pp. 203-204
  14. ^ a b c d e f g h i j k Liviu Manolache (), „Rapid, 93 de ani de poveste și un final trist » Cele mai importante borne din istoria alb-vișiniilor”, Gazeta Sporturilor, accesat în  
  15. ^ Ionescu & Tudoran, Fotbal de la A la Z, p. 204
  16. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 60
  17. ^ Ionescu, Popa & Tudoran, Fotbal de la A la Z (2001), p. 177
  18. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 165
  19. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 167
  20. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 169
  21. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 178
  22. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 181
  23. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 182
  24. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 188
  25. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, pp. 193-194
  26. ^ a b Ionescu & Tudoran, Fotbal de la A la Z, p. 206
  27. ^ a b c Ionescu & Tudoran, Fotbal de la A la Z, p. 205
  28. ^ „George Copos, condamnat la patru ani de inchisoare cu EXECUTARE in dosarul Loteria I. Decizia instantei este definitiva”, Pro TV, , accesat în  
  29. ^ „Dosarul Transferurilor: Ani grei de inchisoare pentru Borcea, Copos, fratii Becali, MM, Popescu, Netoiu si Padureanu! Netoiu s-a predat ultimul: "Sunt nevinovat" - www.sport.ro”, Sport.ro, accesat în  
  30. ^ „Meciul de baraj Rapid - Concordia se joacă pe "Dinamo". ProSport. Accesat în . 
  31. ^ „Rapid rămâne în Liga 1 după ce a învins Concordia Chiajna cu 2-1 în meciul de baraj | Stiriletvr.ro - Site-ul de stiri al TVR”. Accesat în . 
  32. ^ Leila Bolat (), „DECIZIE TAS: Concordia Chiajna ia locul Rapidului în Liga I. Meciul de baraj a fost organizat fără vreo bază regulamentară”, Mediafax, accesat în  
  33. ^ ULTIMA ORĂ: Rapid nu mai are patron! "A RENUNȚAT!" - Fanatik | Sport si pariuri
  34. ^ FC Rapid, susținut financiar de fani, Anca Mihai, 11 iunie 2014
  35. ^ „Rapid București a promovat matematic în Liga 1!”. Agerpres. Accesat în . 
  36. ^ Matei Udrea (), „EXCLUSIV Lichidatorul judiciar al Rapidului explică de ce NU poate înscrie echipa în Liga 1: "Încalc o sentință judecătorească dacă reiau activitatea. Rapid se salvează doar dacă se plătesc creanțele". HOTĂRÂREA INSTANȚEI”, Prosport.ro, accesat în  
  37. ^ Matei Udrea (), „Încă un Rapid! AFC Rapid s-a înscris marți în Liga 5. Clubul a fost al lui Copos până în aprilie. "Aristocrații" discută și ei, miercuri, cu CS Rapid înființarea unei grupări sub patronajul CFR”, Prosport.ro, accesat în  
  38. ^ Alin Grigore (), „VIDEO Tensiuni după AFC Rapid - Academia Rapid 0-3 » Fanii au chemat ambele echipe la raport: "Nu trebuia să intrați pe teren!", Gsp, accesat în  
  39. ^ „Tot ce trebuie să știi despre finala Cupei Ligii”. Pro Sport. Accesat în . 
  40. ^ „Sezonul 1993 - 1994”. Colecție FC Rapid. 
  41. ^ Ovidiu Dumitrescu (). „Strofele-tabu din imnul clubului Rapid pe care nu le vei auzi niciodată în Giulești: „Sunt o odă adusă partidului comunist". Moștenirea controversată lăsată de Adrian Păunescu unui club de fotbal dizident”. prosport.ro. Accesat în . 
  42. ^ Campionat de război, nerecunoscut de FRF
  43. ^ Divizia A - Tables - statistics, www.romaniansoccer.ro 
  44. ^ Campionat de război întrerupt după primul tur, nerecunoscut de FRF
  45. ^ Divizia A - Tables - statistics, www.romaniansoccer.ro 
  46. ^ a b gsp.ro (). „Omagiu al galeriei rapidiste pentru Maria Tănase: "Un nume care pentru noi nu moare!". gsp.ro. Accesat în . 

Legături externe