Gheorghe Dinică
Tonul acestui articol sau al acestei secțiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie. Puteți contribui la îmbunătățirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de discuție. |
Gheorghe Dinică | |
![]() Gheorghe Dinică la lansarea unei cărți autobiografice în Cluj-Napoca, 2008. | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1 ianuarie 1934 București |
Decedat | (75 de ani) București |
Înmormântat | Cimitirul Bellu ![]() |
Cauza decesului | cauze naturale (infarct miocardic) ![]() |
Căsătorit cu | Gabriela Georgeta Dinică (1996–2009) |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Religie | Biserica Ortodoxă Română ![]() |
Ocupație | actor de teatru[*] actor de film actor muzician ![]() |
Activitate | |
Ani de activitate | 1963–2009 |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Gheorghe Dinică (n. 25 decembrie 1933, Giulești[1][2], dar 1 ianuarie 1934 - în acte oficiale [3], București – d. 10 noiembrie 2009, București) a fost unul dintre cei mai importanți actori români.
A jucat în peste 70 de filme, în special în rolurile unor personaje negative, motiv pentru care Horațiu Mălăele l-a supranumit „cel mai mare «rău» al cinematografiei românești”.
Cariera[modificare | modificare sursă]
Debut[modificare | modificare sursă]
Gheorghe Dinică și-a manifestat interesul pentru actorie încă de tânăr, făcând parte din diferite trupe de teatru de amatori încă de la vârsta de 17 ani. În 1957 a intrat la Institutul Național de Artă Teatrală și Cinematografică București la clasa profesoarei Dina Cocea. A absolvit în 1961, fiind deja apreciat încă de la prima sa urcare pe scenă, chiar din același an, și aceasta pentru rolul inspectorului Goole în piesa Inspectorul de poliție (An Inspector Calls). De atunci Dinică a jucat la cele mai importante teatre din România:
- 1961-1967 Teatrul de Comedie, București
- 1968-1969 Teatrul Bulandra, București
- din 1972 Teatrul Național I. L. Caragiale, București
Debutul cinematografic l-a cunoscut în 1963, cu un rol în filmul "Străinul", adaptare cinematografică a romanului omonim, scris de Titus Popovici.
Roluri jucate[modificare | modificare sursă]
Gheorghe Dinică a fost un foarte popular actor, jucând în mare parte în producții Românești. La fel ca actorul francez Alain Delon, Dinică a refuzat să joace în filme produse în Statele Unite.[necesită citare] În general din cauza aspectului său a fost distribuit în roluri negative, fie că ne referim la roluri de gangsteri autohtoni, în seria de filme cu comisarul Moldovan, regizată de Sergiu Nicolaescu, fie la roluri de parveniți, Pirgu din „Craii de Curtea veche” sau Stănică Rațiu în „Felix și Otilia”. Din acest motiv nu i s-a încredințat rolul de a recita poezii patriotice și ode închinate "Conducătorului iubit" în super-montările cu iz propagandistic din marele spectacol „Cîntarea României”.
Multe dintre rolurile sale rămân întipărite în memoria publicului, în special prin trăsăturile de caracter ale personajelor și prin replicile celebre. Printre cele mai importante roluri ale sale se numără:
- Savu (în „Zidul” 1974) de Constantin Vaeni/ Paraipan (în „Un comisar acuză” - 1974) și („Revanșa”- 1978). Interpretarea liderului legionar Paraipan a intrat în istoria cinematografiei românești, ca de altfel toată seria filmelor cu comisarul Moldovan, regizate de Sergiu Nicolaescu.
- Lăscărică („Cu mâinile curate”, 1972). Personajul Lăscărică a generat una dintre cele mai cunoscute replici dintr-un film românesc: Nu trage dom' Semaca! Sunt eu, Lăscărică!.[4]
- Diplomatul („Prin cenușa imperiului”, 1975, regia Andrei Blaier), un personaj caracterizat prin perfidie, orgoliu și cinism.
- Aurică Fieraru, bulibașa din șatra de țigani din telenovelele Inimă de țigan (2007) și Regina (2008), difuzate de postul TV Acasă, unde actorul a jucat alături de Marin Moraru, Gheorghe Visu, Florina Cercel, Dan Condurache și Carmen Tănase.
- Pepe în filmul Filantropica (2002), rol prin care se face cunoscut în special publicului tânăr și prin care lansează câteva replici celebre:
- "Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană!"
- "Vă e milă, v-am luat banii!"
- ”’’La banii tăi tu îți permiți să ai demnitate?’’”
- Cadîr (Tache, Ianke și Cadîr), unul dintre cele mai apreciate roluri în teatru ale maestrului, care a jucat alături de Marin Moraru și Radu Beligan.
- Grigorie Vulturesco ("Aniela", 2009), ultimul rol al actorului, care întruchipează un general în rezervă și erou al României de la începutul secolului XX.[5]
Gheorghe Dinică a colaborat atât în film, cât și pe scenă cu câțiva mari regizori români, printre numele cele mai importante se numără Sergiu Nicolaescu, Andrei Blaier, Mircea Danieliuc, Constantin Vaeni, Dan Pița, Lucian Pintilie, Mircea Drăgan, Șerban Marinescu, Nae Caranfil,/ Andrei Şerban, David Esrig etc.
Lista producțiilor artistice în care a jucat[modificare | modificare sursă]
Teatru[modificare | modificare sursă]
|
|
Filme[modificare | modificare sursă]
- Străinul (1964)
- Comoara din Vadul Vechi (1964)
- Procesul alb (1965)
- Golgota (1966)
- Maiorul și moartea (1967) - Maiorul Tache
- Dacii (1967) - dublaj de voce
- Columna (1968) - Bastus
- Prea mic pentru un război atît de mare (1970)
- Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)
- Felix și Otilia (1972) - avocatul Stănică Rațiu
- Cu mîinile curate (1972) - Lăscărică
- Bariera (1972)
- Explozia (1972) - Gheorghe Oprișan zis Gică Salamandră
- Ultimul cartuș (1973) - Lăscărică
- Dincolo de nisipuri (1974) - maiorul Ionescu
- Un comisar acuză (1974) - comisarul Paraipan
- Frații Jderi (1974) - Dumitru Crivăț
- Nemuritorii (1974) - postelnicul Butnaru
- Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975) - sultanul Mahomed al II-lea
- Zidul (1975) - Savu
- Ilustrate cu flori de cîmp (1975) - Marin, responsabilul Alimentarei
- Filip cel bun (1975)
- Nu filmăm să ne-amuzăm (1975) - directorul comercial Apostu
- Evadarea (1975) - cpt. Stoian
- Mastodontul (1975)
- Prin cenușa imperiului (1976) - Diplomatul
- Osînda (1976) - jandarmul Ion
- Premiera (1976)
- Trei zile și trei nopți (1976)
- Cuibul salamandrelor (1977) - Gheorghe Oprișan zis Gică Salamandră
- Marele singuratic (1977)
- Acțiunea „Autobuzul” (1978) - Armand Râpeanu zis Baronul
- Doctorul Poenaru (1978)
- Trepte pe cer (1977)
- Drumuri în cumpănă (1978)
- Revanșa (1978) - comisarul Paraipan
- Totul pentru fotbal (1978) - arbitrul
- Lumini și umbre (1979-1982) - serial TV
- Ultima noapte de dragoste (1980)
- Bietul Ioanide (1980)
- Rețeaua S (1980)
- O lume fără cer (1981)
- De ce trag clopotele, Mitică? (1981) - Nae Girimea
- Concurs (1982)
- Întunericul alb (1982)
- Pe malul stîng al Dunării albastre (1983)
- Un petic de cer (1983)
- Secretul lui Bachus (1984) - Gheorghe Cercel
- Eroii nu au vârstă (1984) - serial TV
- Zbor periculos (1984)
- O lumină la etajul zece (1984) - avocatul Mitrana
- Rîdeți ca-n viață (1985)
- Vară sentimentală (1986) - Coman, președintele C.A.P.-ului Viitorul
- Cuibul de viespi (1986)
- Figuranții (1987)
- Să-ți vorbesc despre mine (1987)
- Momentul adevărului (1987)
- Lacrima cerului (1987)
- Secretul lui Nemesis (1987) - N.M. Siseanu
- Divorț... din dragoste (1992)
- Liceenii în alertă (1992)
- Patul conjugal (1992) - Vasile Potop
- Privește înainte cu mânie (1992)
- Cel mai iubit dintre pămînteni (1993) - șeful Securității
- Balkans, Balkans (1993)
- Această lehamite (1993)
- Chira Chiralina (1993)
- Crucea de piatră - ultimul bordel (1993) - tovarășul Mache Puzderie
- Începutul adevărului (Oglinda) (1994) - ministrul Mihai Antonescu
- Craii de Curtea veche (1995)
- Terente – regele bălților (1995)
- Faimosul Paparazzo (1999)
- Manipularea (2000)
- Patul lui Procust (2001) - Nae Gheorghidiu
- Război în bucătărie (2001)
- După-amiaza unui torționar (2001) - Frant Tandara
- Filantropica (2002) - Pavel Puiuț
- Turnul din Pisa (2002)
- Examen (2003) - Dumitrascu
- Dulcea saună a morții (2003) - Lama
- Bani de dus, bani de întors (2004) – film TVR
- Aleodor Împărat (2004) - Bondar
- Magnatul (2004) - Gheorghe Manasia
- Orient Express (2004) - Costache
- Sindromul Timișoara - Manipularea (2004)
- Omul grăbit (2005) - Franța
- Vânătoarea (2005)
- White Palms (2006) - Ungaria
- Ticăloșii (2007)
- Supraviețuitorul (2008)
Televiziune[modificare | modificare sursă]
|
|
Muzică[modificare | modificare sursă]
Gheorghe Dinică a înregistrat mai multe CD-uri cu muzică de petrecere și romanțe. De altfel actorul cânta, uneori, în câteva localuri din București, cel mai celebru fiind „Șarpele roșu”, unde își petrecea timpul alături de prietenii săi, regretatul actor Ștefan Iordache și cântărețul Nelu Ploieșteanu, alături de care a jucat în filmul „Ticăloșii”.
|
Aprecieri[modificare | modificare sursă]
Pentru activitatea sa deosebită, Gheorghe Dinică a fost distins cu numeroase premii, în special din partea Uniunii Cineaștilor din România, dar și din partea altor organizații, printre care:
- 2002: membru de onoare al societății "Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”"
- cetățean de onoare al Bucureștiului
- 2008: Doctor Honoris Causa, titlu acordat de Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale din București
- 2006: Premiul pentru întreaga activitate la Festivalul T.I.F.
- 2004: Diploma de interpretare acordată de Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România, pentru „Orient Expres"
- 2002: Premiul Special UCIN, pentru rolul Prinț - „Filantropica"
- Actor de onoare al filmului românesc
- Actorul anului 2002 - Revista V.I.P.
- 1999: Premiul de excelență - UNITER
- 1992: Premiul UCIN; Premiul Troia (Portugalia) pentru „Patul conjugal" (regia: Mircea Danieliuc)
- Premiul UCIN pentru „Casa din vis"
- Premiul ACIN pentru „Figuranții", „Cuibul de viespi", „Secretul lui Herodot"
- 1975: Premiul ACIN pentru „Ilustrate cu flori de câmp"
- Premiul de interpretare la Karlovy Vary pentru rolul Diplomatul - „Prin cenușa imperiului"
- 1972: Premiul ACIN pentru „Explozia", „Felix și Otilia", „Bariera", „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte"
- Marele premiu la Paris pentru „Troilus și Cresida" de William Shakespeare
Decorații[modificare | modificare sursă]
- Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[6]
- Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[7]
Adesea, critica l-a asemuit cu Robert De Niro, comparație de care Gheorghe Dinică nu se declara deloc încântat: „Ce legătură are Robert De Niro cu mine? Eu am studiat și jucat în România”, a menționat actorul.[necesită citare]
Viața personală[modificare | modificare sursă]
În 1996, după 60 de ani în care a fost „vagabond”, așa cum singur s-a intitulat în melodia sa, s-a căsătorit cu Gabriela Georgeta care i-a fost alături până la moarte. Despre soția sa spunea:
"E o femeie care are o relație clară cu viața și care a făcut ordine în dezordinea existenței mele."
Gheorghe Dinică a decedat în data de 10 noiembrie 2009, ora 13:00, în urma unui stop cardiac sub ventilație, cu toate că timp de treizeci de minute s-au efectuat manevre de resuscitare. Gheorghe Dinică, în vârstă de 75 de ani, a fost diagnosticat cu disfuncție multiplă de organe, șoc septic, insuficiență cardio-respiratorie, insuficiență renală cronică acutizată, insuficiență respiratorie acută (bronhopneumonie), disfuncție digestivă, disfuncție hepatică etc. Maestrul era internat în cadrul Spitalului Clinic de Urgențǎ București (Floreasca) din data de 22 octombrie 2009.[8]
Trupul neînsuflețit a fost adus pe 13 noiembrie în foaierul Teatrului Național din București și a fost înmormântat în aceeași zi, în cimitirul Bellu, pe Aleea Gheorghe Dinică, denumită astfel în semn de omagiu. S-a alăturat astfel colegilor de breaslă: Toma Caragiu, Amza Pellea, Colea Răutu, Ștefan Iordache, Nicu Constantin.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Gheorghe Dinică: "Un actor pentru eternitate", 10 noiembrie 2009, Evenimentul zilei, accesat la 24 august 2016
- ^ A mai căzut o stea, Gheorghe Dinică, 11 noiembrie 2009, Gazeta de Sud, accesat la 24 august 2016
- ^ „Dinică Eternul”. Ziua. .
- ^ Replica a fost preluată în folclor într-o formă greșită, deoarece în film, Lăscărică spune: "Dom' Semaca, sunt eu, Lascărică! Dom' Semaca, vă rog să credeți că nu v-am trădat! Am fost adus aici cu forța!"
- ^ Din păcate, decesul actorului a survenit după ce fuseseră filmate câteva episoade din acest serial.
- ^ Decretul nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.
- ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, b) 2.
- ^ „Gheorghe Dinică a murit”. Mediafax. .
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Gheorghe Dinică la Internet Movie Database
- Extrasport: A murit Gheorghe Dinica, cel mai mare actor roman
- Petiție pentru promovarea valorilor în timpul vieții (cu ocazia morții lui Gheorghe Dinică)
Articole biografice
- „Filme de 10”, cu Gheorghe Dinică pe Pro Cinema, 12 noiembrie 2009, Evenimentul zilei
- Gheorghe Dinică: „Un actor pentru eternitate”, 10 noiembrie 2009, Simona Chițan, Evenimentul zilei
- Dinică: „Am cunoscut multe femei”, 4 septembrie 2009, Simona Chițan, Evenimentul zilei
- Lui Gheorghe Dinică, pioșenie și amintire, 14 noiembrie 2011, Maria Sarbu, Jurnalul Național
- Gheorghe Dinică sau farmecul naturaleții, 11 noiembrie 2009, Amos News
- Gheorghe Dinică - 1 ianuarie 1934 – 10 noiembrie 2009, Iulia Popovici, Observator cultural - numărul 500, noiembrie 2009
- Decese în 2009
- Decese pe 10 noiembrie
- Nașteri în 1934
- Nașteri pe 1 ianuarie
- Actori români
- Actori de film români
- Actori de radio români
- Actori de teatru români
- Actori de televiziune români
- Actori de voce români
- Actori de vodevil români
- Bucureșteni
- Cetățeni de onoare ai Bucureștiului
- Decese în București
- Decese prin stop cardiac
- Înmormântări în Cimitirul Bellu
- Ortodocși români