Constantin Jamaischi

Constantin Jamaischi
Informații generale
Data nașterii	10 februarie 1945^[1]
Locul nașterii	Fălticeni, Suceava, România
Data decesului	19 mai 2020 (75 de ani)^[2]
Post	mijlocaș
Cluburi de seniori*
Ani	Club
1960-1961	Foresta Fălticeni
1961-1962	Dinamo Bacău
1962-1963	Viitorul București
1963-1970	Rapid
1970-1971	Steagul Roșu Brașov
1971-1975	Sportul Studențesc
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text

Constantin Jamaischi (n. 10 februarie 1945, Fălticeni, Suceava, România – d. 19 mai 2020^[2]) a fost un fotbalist român care a jucat pe postul de mijlocaș . A făcut parte din echipa Rapidului care a câștigat Campionatul Românesc din 1966-67 , jucând 5 ani la clubul din Giulești . A antrenat-o pe Foresta, Constructorul Iași, FC Botoșani . În 19 mai 2020 a murit la vârsta de 75 de ani .

Biografie[modificare | modificare sursă]

Constantin Jamaischi s-a născut pe data de 10 februarie 1945 la Călinești în județul Argeș . Acesta a fost refugiat , ajungând în Moldova și debutând la vârsta de 16 ani la Dinamo Bacău . În aprilie 1962, avea să devină campion european la juniori U17 la turneul final găzduit de România, unicul titlu din palmaresul FRF . Constantin Jamaischi a fost angajat ca șef de vagon poștal cand juca la Rapid Bucuresti . Un moment dramatic din viața lui Jamaischi: la sfîrșitul anilor '60, și-a pierdut primul copil, un băiat, decedat la numai doi ani și jumătate. În numele fiului său, refuzase în toamna lui '67 un transfer spectaculos la Torino .

Constantin Jamaischi este înmormântat la Biserica din Șoldănești .

Caracteristici technice[modificare | modificare sursă]

Constantin Jamaischi avea rolul de mijlocaș ofensiv ,pe parcursul carierei sale abilitățile tehnice, care au compensat un fizic destul de subțire, i-au permis să devină un mijlocaș complet , capabil să acopere întregul teren pe tot parcursul jocului . Pe lângă calitățile naturale de personalitate și corectitudine, Constantin Jamaischi a numărat printre principalele sale calități rezistența, agilitatea, capacitatea de abordare, inteligența tactică și o eleganță remarcabilă atât în mișcări, cât și în atingerea mingii.

Cariera[modificare | modificare sursă]

Jucător[modificare | modificare sursă]

Început[modificare | modificare sursă]

Constantin Jamaischi și-a început cariera la Foresta Suceava în anul 1960 , echipă pentru care a evoluat un sezon și jumătate în Divizia B ,dupa s-a transferat la Dinamo Bacău unde a debutat pe prima scena fotbalistică românească pe data de 13 mai 1962, Steagu Roșu-Dinamo Bacău 1-2. În 1962 a făcut parte din echipa națională Under-19 unde a câștigat campionatul european fiind titular incontestabil și unde sa remarcat și a prins un

transfer la echipa Viitorul București, club care reprezenta echipa națională de tineret Under-21 . În finală, cu Constantin Jamaischi printre titulari, micii „tricolori” au zdrobit, cu 4-1, Iugoslavia. Pentru această performanță, fiecare jucător a încasat câte 5.000 de lei, un costum și Ordinul Muncii Clasa a Treia, înmânat direct de către conducătorul României din acea vreme, Gheorghe Gheorghiu Dej . În 1963. Gheorghe Popescu a desființat Viitorul , iar acesta a fost cumpărat de Rapid București unde ajungea să devină unul dintre cei mai recunoscuți jucători care au jucat pentru echipa giuleșteană , antrenor era Căliță Roșculeț care l-a dorit extrem de mult după evolutiile fantastice din Campionatul european Under-19 , câștigat de România . În Divizia B debutase la 15 ani.

Rapid București[modificare | modificare sursă]

În 1963 a venit la Rapid București , unde avea să joace 7 ani , câștigând campionatul în 1967 și fiind dorit de Juventus în 1967 .

Un moment dramatic din viața lui Jamaischia fost la sfârșitul anilor 1960, și-a pierdut primul copil, un băiat, decedat la numai doi ani și jumătate. În numele fiului său, refuzase în toamna lui 1967 un transfer spectaculos la Juventus Torino . După Juventus - Rapid 1-0 în Cupa Campionilor, a stat toată noaptea la negocieri cu bianconerii. Făcuse cel mai bun meci din carieră având un control al mingii de invidiat , i-au oferit un contract anual incredibil, contravaloarea a 30 de mașini Fiat 125, plus alte bonusuri. După o zi în aeroport a anunțat clubul italian că refuză oferta deoarece se gândea la băiatul său nou-născut care a decedat nu mult timp după , acesta a anunțat că acela a fost un moment dramatic și că regretă faptul că nu a acceptat oferta italienilor .

Jamaischi n-a bifat nici o selecție la prima reprezentativă, dar ghinionul a jucat un rol esențial . În 1962, lă convocad Teașcă pentru un meci cu Spania. Dimineața a primit telefonul, seara a făcut fractură de maleolă la un amical România U21 - Olympiakos. Iar în 1965, era chemat la o partidă cu Cehoslovacia, dar s-a ales cu o entorsă de grad doi la un amical anterior cu Sparta Rotterdam.

În 1970 a plecat la Steagu Roșu Brașov după insistențele lui Valentin Stănescu care îl dorea la clubul de sub Tâmpa . A stat doar un sezon , apoi a plecat la Știința București .

Retragere[modificare | modificare sursă]

A ajuns în 1971 la Sportul Studențesc unde avea să joace timp de 4 ani ,retrăgându-se la vârsta de 30 de ani . Urmând să devină un antrenor pentru Foresta Suceava și Constructorul Iași.

După ce și-a încheiat cariera de fotbalist a fost antrenor la Foresta, Constructorul Iași și FC Botoșani. Printre jucătorii lansați de el se numără Vasile Maftei, Ciprian Tănasă și Cristian Șchiopu.

El și-a petrecut ultimii ani în liniște, în locuința sa din cartierul Maior Ioan. Constantin Jamasichi și-a iubit mult localitatea natală, orașul Fălticeni, despre care spunea că se simțea foarte legat sufletește și că este cel mai frumos loc din lume pentru el.