Anghel „Puiu” Iordănescu (n. ,[1]București, România) este un jucător de fotbal retras din activitate, antrenor de fotbal și om politic din România. A fost selecționer al echipei naționale de fotbal a României, având trei mandate la conducerea acestei echipe. La 5 septembrie 1994 a fost avansat la gradul de general (M.A.N.) A fost trecut în rezervă cu acest grad la data de 15 iulie 1998.
În anul 2008 avea o avere de 55 de milioane de euro.[3]
De la 12 ani (când s-a legitimat) a jucat numai la Steaua, unde a debutat în 1968 în Divizia A. A câștigat campionatul național cu Steaua în '75-'76, '77-'78 și Cupa României în '69-'70, '70-'71, '75-'76, '78-'79. Are 64 de selecții în echipa națională unde a înscris 26 de goluri. A făcut parte din echipa naționala calificată în sferturile C.E. - 1972. În Divizia A a avut 317 prezențe și a marcat 156 de goluri. A ocupat locul 3 în 1976 și locul 2 în 1980 în clasamentul celor mai buni fotbaliști ai țării. Din 1984 a activat la echipa OFI Creta din insula Creta - Grecia.
A debutat ca antrenor la Steaua București, în 1985, ca secund al lui Emeric Jenei. În această calitate, dar și ca jucător, și-a adus contribuția la câștigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986.[4] În 1987 conduce Steaua la câștigarea Supercupei Europei. Între 1987-1989 este antrenor principal la Steaua. Câștiga în această perioadă trei Cupe ale României și trei titluri de campioană. A fost antrenor principal în ediția 1988-1989 când Steaua a jucat finala Cupei Campionilor Europei (0-4 cu AC Milan). Între 1990-1992 a antrenat în Cipru, pe Anorthosis Famagusta, cu care a participat în Cupa UEFA. În 1992-1993 revine ca antrenor principal în Ghencea și readuce titlul după patru ani.
Pe 8 septembrie 1993 a fost numit antrenorul echipei naționale. S-a calificat la două turnee finale ale Campionatului Mondial (1994 și 1998) și la unul al Campionatului European din 1996. În august 1998 pleacă de la națională și antrenează alte echipe naționale și echipe de club străine, inclusiv în Arabia Saudită. În ianuarie 2002 redevine antrenor principal la echipa națională.
La data de 5 septembrie 1994 colonelul Anghel Iordănescu din Ministerul Apărării Naționale a fost înaintat la gradul de general-maior (cu o stea).[5] A fost trecut în rezervă cu acest grad la data de 15 iulie 1998.[6]
În 2004 Anghel Iordănescu a candidat pe listele PSD la Senatul României, în județul Ilfov, fiind pe poziția a patra a listei. Voturile nu i-au permis să devină senator imediat. În februarie 2008, în urma demisiei lui Teodor Filipescu, Iordănescu a preluat locul acestuia pentru ultimele 10 luni de mandat. În toamna lui 2008 a candidat din nou într-unul din colegiile din județul Ilfov, obținând un nou mandat de senator. După 2008, Iordănescu s-a retras din PSD și a susținut candidatura lui Traian Băsescu la alegerile prezidențiale din 2009.
În legislatura 2004-2008, Anghel Iordănescu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Elenă, Republica Croația și Regatul Maroc.
În legislatura 2008-2012, Anghel Iordănescu a fost membru în grupul parlamentar de prietenie cu Muntenegru și a inițiat 16 propuneri legislative, din care 4 au fost promulgate legi.
Steaua București
OFI Creta
România
Anorthosis Famagusta
Steaua București
Grecia
Finlanda
Franța
Grecia
Turcia
Spania
Iugoslavia
Cehoslovacia
Bulgaria
Polonia
Norvegia
Anglia
Steaua București
România
Anorthosis Famagusta
Al-Hilal
Al Ain
