Ion Oblemenco

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ion Oblemenco
Ion Oblemenco.jpg
Informații generale
Nume complet Ion Oblemenco
Data nașterii 13 mai 1945(1945-05-13)
Locul nașterii Corabia, Olt
Data decesului 1 septembrie 1996 (51 de ani)
Locul decesului Agadir, Maroc
Înălțime 1,82 m
Poreclă Tunarul
Post Atacant
Cluburi de juniori
Ani Club
1958-1960 Flag of None.svg Progresul Corabia
1960-1962 600px Verde e Rosso.png Electroputere Craiova
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1962-1964 600px Culori Craiova LAN.svg Universitatea Craiova 0 (0)
1964-1966 600px Culori Rapid.png Rapid București 8 (3)
1966-1977 600px Culori Craiova LAN.svg Universitatea Craiova 264 (167)
1977-1978 Rosso Bianco e Blu (Diagonale).png FCM Galați 10 (15)
Echipa națională
1967-1970 România România U-23 12 (5)
Echipe antrenate
1979-1980 600px Culori Craiova LAN.svg Universitatea Craiova(asistent)
1980-1982 600px Culori Craiova LAN.svg Universitatea Craiova
1982-1985 Blu e Bianco.png Chimia Râmnicu Vâlcea
1985 Flag of None.svg Olt Scornicești
1992-1993 600px Culori Craiova LAN.svg Universitatea Craiova
1996 Flag of None.svg Hassania Agadir
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului național
† Apariții (Goluri).
Statuia lui Ion Oblemenco din faţa Stadionului din Craiova care îi poartă numele. Sculptor: Anton Barbu Panaghia, 1976[1]

Ion Oblemenco (n. 13 mai 1945, Corabia—d. 1 septembrie 1996) a fost un fotbalist român, care, în ciuda numărului mare de goluri marcate, n-a fost selecționat niciodată în Echipa națională de fotbal a României. A fost poreclit Tunarul din Bănie, pentru eficacitatea sa la marcarea golurilor.

Cronologie[modificare | modificare sursă]

  • 1958-1960: jucător la Dunărea Corabia
  • 1960-1962: jucător la CFR Electroputere Craiova
  • 1962-1964: jucător la CS Craiova
  • 1964-1966: jucător la Rapid București
  • 1966-1977: jucător la Universitatea Craiova (a câștigat Campionatul României în 1973/74, Cupa României în 1976/77)
  • 1977-1978: jucător la FCM Galați
  • 1978-1979: vicepreședinte la Universitatea Craiova
  • 1979-1980: antrenor secund la Universitatea Craiova (a câștigat Campionatul României)
  • 1980-1982: antrenor principal la Universitatea Craiova (a câștigat Campionatul României)
  • 1982-1985: antrenor la Chimia Râmnicu-Valcea
  • 1985: antrenor la FC Olt Slatina
  • 1992-1993: antrenor principal la Universitatea Craiova
  • 1996: antrenor la Hassania Agadir
  • Deces: 1 septembrie 1996
  • A jucat 285 de jocuri în divizia A și a înscris în total 170 de goluri
  • Palmaresul ca antrenor al Științei: 85 partide, 49 victorii, 13 egaluri, 23 de înfrângeri.
  • A câștigat de 4 ori titlul de golgheter al României: 1966/67, 1969/70, 1971/72, 1972/73
  • Cetățean de onoare - post mortem - al municipiului Craiova.

Cariera de fotbalist[modificare | modificare sursă]

Privind în urmă, este greu de înțeles de ce Oblemenco, un atacant cu clasă și eficacitate maximă - de patru ori golgheter al campionatului nostru (1967, 1970, 1972, 1973) - nu a jucat nici un minut în meciurile oficiale ale naționalei mari a României, rezervându-i-se doar „onoarea" de a juca în câteva partide amicale. Tricolorii au efectuat, în 1968, un turneu în America de Sud, Oblemenco a fost golgheterul tricolorilor în acel turneu, dar la revenirea în țară, selecționerul Angelo Niculescu l-a mai convocat la națională pe Oblemenco doar o dată, apoi l-a uitat definitiv pe tunarul Științei la Craiova! În prima ligă din România a debutat sub culorile Rapidului, într-un meci disputat la Cluj în 5 iulie 1964, Știința Cluj - Rapid 3-1, Oblemenco marcând unicul gol al giuleștenilor. Rapidul însă l-a umilit, antrenorii de atunci ținându-l pe Oblemenco mai mult rezervă. A revenit (în 1966) la Craiova, a făcut istorie și a adus glorie pentru Știința, a fost la un pas de moarte în toamna lui 1972 (două operații de ulcer duodenal), dar a fost obligat să-și încheie cariera de fotbalist la Galați, în liga a II-a (1977-1978).

Cariera de antrenor[modificare | modificare sursă]

Ca antrenor, a câștigat cu Universitatea campionatul în 1980 (secund al lui Valentin Stănescu), eventul campionat-cupă în 1981 (ca principal), iar în 1982 duce Știința, în premieră pentru echipele de club din România, în sferturile Cupei Campionilor Europeni, dar după aceste performanțe a fost iarăși obligat să plece din Craiova. Antrenează apoi alte echipe, Chimia Râmnicu Vâlcea, FC Olt, Sportul Muncitoresc Slatina, Pandurii Târgu Jiu, din nou FC Olt, Progresul Corabia, iarăși Chimia Râmnicu Vâlcea. După ’90, a fost rechemat la Universitatea în mai multe rânduri, ca antrenor principal al echipei mari, director tehnic, director sportiv și antrenor la satelitul de atunci al oltenilor, Constructorul - Universitatea. Nu a mai reușit însă să repete performanțele Științei din anii 1980-1981-1982. În vara anului 1995, alături de Dobrin, Oblemenco a fost în staff-ul tehnic al formației Aro Câmpulung Muscel și cei doi au reușit promovarea echipei în Divizia A, cum se numea în 1995 liga a II-a din România. La începutul anului 1996 a fost cooptat în staff-ul lui Electroputere, acolo colaborând bine cu prietenul și finul său, Petre Deselnicu, și cu președintele Marcel Popescu, iar în vară acceptă o ofertă din Maroc, de la echipa de primă ligă Hassania din Agadir. Aici, într-un meci amical al Hassaniei cu echipa Sidi Kacem, antrenată de alt român (Alexandru Moldovan „Roșu"), afectat de greșelile unui arbitru marocan (Arjoun), în penultimul minut al meciului, scor 1-1, se prăbușește pe banca tehnică, iar la spital nu mai poate fi salvat. Era 1 septembrie 1996, iar Oblemenco nu avea decât 51 de ani.

Note[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Marius Popescu, Ion Oblemenco și campioana unei mari iubiri, Scrisul Românesc, 1975

Legături externe[modificare | modificare sursă]