Iuliu Baratky

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Iuliu (Gyula) Baratky
Informații generale
Nume complet Gyula Baratky
Data nașterii 14 mai 1910
Locul nașterii Oradea, pe atunci în Austro-Ungaria
Data decesului 14 aprilie 1962
Locul decesului București, România
Înălțime 178 cm
Post Atacant
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1918-1922 O.S.K. Oradea
1922-1928 Stăruința Oradea
1928-1930 CA Oradea
1930-1933 MTK Hungária FC
1933-1936 Crișana Oradea 51 (30)
1936-1944 Rapid București 97 (74)
1944 Carmen București
1944-1945 Rapid București
1946-1947 Libertatea Oradea 16 (9)
1947-1948 RATA Târgu Mureș 2 (0)
Echipa națională
1930–1933 Ungaria 9 (0)
1933-1940 România 20 (13)
Echipe antrenate
1944-1962 Rapid București, Libertatea Oradea,
RATA Târgu Mureș, Dinamo București,
Progresul București
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului național
† Apariții (Goluri).

Iuliu (Gyula) Baratky, cunoscut și ca Gyuszi Baratky, maghiară Barátky Gyula (n. 14 mai 1910, Oradea - d. 14 aprilie 1962, București) a fost un fotbalist român de etnie maghiară. Postul său preferat a fost cel de mijlocaș dreapta. A fost supranumit „minunea blondă”.[1][2]

Cariera de fotbalist[modificare | modificare sursă]

A început să joace fotbal la vârsta de opt ani, în echipa cartierului muncitoresc din Oradea, O.S.K. În 1922 a trecut la Stăruința Oradea, pentru ca la 14 ani să facă parte din selecționata de juniori a zonei Oradea. La 18 ani este transferat la CAO Oradea, de unde în 1930 pleacă la Hungaria Budapesta, echipă la care activează patru sezoane.

Revine la Oradea și petrece doi ani la Crișana, pentru ca în 1936 să se mute în București, unde evoluează opt sezoane la Rapid[3].

A jucat 155 de meciuri în campionatul național al României (a înscris 100 de goluri), începând din 10 septembrie 1933 (Venus București - Crișana Oradea 0-1). A câștigat patru Cupe ale României în 1937, 1939, 1940, 1941, toate cu Rapid București.

A debutat în echipa națională de fotbal a Ungariei, pentru care a jucat de nouă ori, fără să marcheze. În 1933 a început să joace pentru echipa națională de fotbal a României, pentru care a disputat 20 de jocuri, înscriind 13 goluri.

A evoluat pe toate posturile unei echipe. A început să joace înaintaș, a trecut apoi în compartimentul mijlocașilor - fiind considerat în 1930 cel mai bun „half dreapta” din Europa[1]. A jucat deseori fundaș, ba chiar și portar, în 1933, pentru echipa națională a Ungariei într-un meci contra Spaniei.

Antrenor[modificare | modificare sursă]

A debutat în 1944 pe banca Rapidului, echipă pe care a condus-o timp de două sezoane, până în 1946 când revine pentru un an la Oradea, la conducerea divizionarei A Libertatea. De aici pleacă la RATA Târgu Mureș, iar în 1949 revine în București unde conduce timp de patru sezoane pe Dinamo. După un an petrecut la Progresul, revine la Dinamo, alături de care câștigă în 1959 Cupa României.

După anul 1960, lucrează la centrul de copii și juniori al clubului Dinamo.

Poveștile despre abilitățile sale tehnice sunt încă surse de mândrie pentru suporterii rapidiști. Mulți suporteri au citit Finala se joacă azi sau Glasul roților de tren, scrise de Ioan Chirilă, un cunoscut jurnalist sportiv român. În aceste cărți Baratky este personajul principal.

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]