FC Petrolul Ploiești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Petrolul Ploiești)
Sari la navigare Sari la căutare
FC Petrolul Ploiești
FC Petrolul Ploiesti.svg
Informații generale
Numele completAsociația Club Sportiv Petrolul 52[notă 1]
PoreclăLupii Galbeni
Găzarii
Nume precedent(e)Partizanul
Flacăra
Energia
FC Ploiești[2]
Data fondării31 decembrie 1924 (1924-12-31) (96 de ani în urmă)
ca FC Juventus București
CuloriYellow flag with blue-yellow-blue shield.svg 
StadionIlie Oană
(15.073 locuri)
CampionatLiga a II-a  Modificați la Wikidata
ProprietarFC Petrolul (Primăria Ploiești & Asociația Suporterilor FC Petrolul Ploiești)
PreședinteCostel Lazăr
AntrenorNicolae Constantin  Modificați la Wikidata
Prezență online
site web oficial
pagină Facebook
Instagram
Palmares
NaționalCampionatul României (4)
Cupa României (3)
Echipament
Kit body petrolul2021h.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Acasă
Kit body petrolul2021a.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Deplasare
Kit body petrolul2021t.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Alternativ
Soccerball current event.svg
Pentru sezonul în curs vedeți:
Liga a II-a 2021-2022

Fotbal Club Petrolul Ploiești, cunoscut sub numele de Petrolul Ploiești, pe scurt Petrolul, este un club de fotbal profesionist din Ploiești, România, ce evoluează în prezent în Liga a II-a din România.

Fondat în 1924 în capitala București ca Juventus, în urma fuziunii dintre Triumf și Romcomit, a câștigat primul său titlu în sezonul 1929–30. Echipa a fost mutată la nord în orașul Ploiești în 1952 și s-a stabilit pe numele actual de Petrolul cinci ani mai târziu.[notă 2] La scurt timp după aceea, clubul a obținut încă trei titluri naționale - în 1957–58, 1958–59 și 1965–66. Pe plan intern, palmaresul său include și trei cupe naționale, cea mai recentă din campania 2012–13.[3]

Debutul Petrolului în fotbalul european a fost înregistrat în 1958, când s-au confruntat cu Wismut Karl Marx Stadt din Germania de Est în runda preliminară. În istoria recentă, Petrolul a intrat în insolvență în februarie 2015 și a urmat desființarea,[4] totuși suporterii și legendele cluburilor reînființând-o și înscrind-o în Liga a IV-a în vara anului 2016.[5]

Culorile tradiționale ale clubului sunt galbe și albastru închis, Lupii Galbeni disputându-și meciurile de acasă pe stadionul Ilie Oană din Ploiești, care are o capacitate de 15.500 de locuri. Cele mai notabile rivalități ale clubului sunt cele împotriva echipelor Rapid București și Astra Giurgiu.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Înființarea și primii ani (1924-1952)[modificare | modificare sursă]

Echipa a fost fondată la București la sfârșitul anului 1924, când Romcomit și Triumf au fuzionat în ceea ce avea să devină unul dintre cele mai notabile cluburi ale capitalei în perioada interbelică, Juventus București. Identitatea sa latină a fost ilustrată de emblemă, care se baza pe legenda întemeierii Romei, unde o lupoaică i-a alăptat pe Romulus și Remus. Juventus a moștenit stadionul și culorile roșu și albastru ale Romcomit. Un articol referitor la eveniment a fost publicat pe 4 ianuarie 1925 în ziarul Gazeta Sporturilor, sub titlul „Juventus – O fuziune senzațională”.[3]

Primul lor titlu național a venit la șase ani după înființare, când Juventus a fost campioană în sezonul 1929–30. După reorganizarea structurii diviziei românești, clubul a jucat șapte campanii consecutive în Divizia A, din 1933 până în 1940. După cel de-al doilea război mondial, au promovat din nou în Divizia A, după ce au terminat pe primul loc în sezonul Diviziei B înainte de izbucnirea războiului.

Clubul a jucat ultima sa campanie ca Juventus în 1946–47, după care numele a fost schimbat de mai multe ori în Distribuția, Petrolul, Competrol, Partizanul și respectiv Flacăra.

Mutarea la Ploiești și trei titluri naționale (1952-1968)[modificare | modificare sursă]

Petrolul Ploiești a apărut prin transferul la Ploiești al echipei bucureștene Flacăra, în anul 1952. Ilie Oană, care vine la timona echipei galben-albastre după sfârșitul turului 1952 nu va reuși să salveze echipa, dar va ajunge în finala cupei, pierdută cu 0-2 în fața echipei CCA București. Aflată în Divizia B, Flacăra a început modest și și-a continuat „prahovenizarea”. Meciul decisiv jucat cu Spartac București a fost pierdut de ploieșteni, dar criticile din presă i-au motivat pe jucători,[necesită citare] dând startul unei serii de 9 meciuri câștigate consecutiv ce a dus la promovarea echipei în prima divizie.[6]

Echipa Petrolului din sezonul 1965-1966, cunoscută și sub numele de Generația de Aur

În 1957–58, echipa a devenit campioana României pentru a doua oară în istoria sa, în ciuda faptului că avea același număr de puncte ca CCA București și Știința Timișoara. Acesta a fost și sezonul în care a fost adoptat numele actual de Petrolul Ploiești.

Petrolul Ploiești în meciul cu Liverpool, octombrie 1966

Toamna va însemna pentru Petrolul debutul în Cupa Campionilor Europeni, dar campionii Germaniei de Est, Wismut Karl Marx Stadt s-au dovedit mai puternici. Petrolul a pierdut la Aue (2-4) a câștigat la Ploiești, 2-0, dar va pierde al treilea meci la Kiev cu 0-4. 1958 a fost un an slab, echipa terminând turul pe locul 4, dar primele 4 etape din retur îi vor aduce echipei locul 1 și al doilea titlu consecutiv (1958-59). Cupa Campionilor va aduce Petrolului o echipa vieneză, Wiener SK și, deși aceștia nu au putut marca pe propriul teren, au făcut-o pe stadionul Petrolul (2-1 pentru austrieci).

Pe 14 iulie 1963, jucătorul Petrolului, Constantin Tabarcea, s-a prăbușit pe teren și a murit în timpul unui meci de Divizia A împotriva lui Dinamo Bacău.[7] La o săptămână mai târziu, după moartea sa, Petrolul a câștigat Cupa României 1962-1963 cu 6-1 împotriva Siderurgistului Galați și, înainte de meci, la fotografia echipei, locul din rândul din față al portarului Mihai Ionescu a fost lăsat liber în memoria lui Tabarcea.[7][8]

În 1965, antrenorul principal, Ilie Oană, a părăsit Petrolul pentru echipa națională a României, iar secundul Constantin Cernăianu a preluat locul vacant. În primul său sezon, Cernăianu a obținut al patrulea titlu al clubului după ce a terminat cu șase puncte înaintea Rapidului București.

12 octombrie 1966 a rămas o dată importantă în istoria echipei; după o înfrângere cu 0-2 în deplasare, Petrolul a câștigat cu 3-1 pe teren propriu împotriva campionilor Angliei, Liverpool FC. Al treilea meci de la Bruxelles a fost dificil, iar „the Reds” au trecut mai departe în Cupa Campionilor Europeni.

O perioadă de declin (1968-1990)[modificare | modificare sursă]

După vârful de formă, la Petrolul a început declinul. În 1970, Petrolul a terminat turul pe locul 2, poziție ratată în retur. 1969-1970, 1971-1972 au fost sezoane în care Petrolul a fost la un pas de retrogradare. După o „resuscitare” datorată lui Ilie Oană (1972-1973, penultimul loc ocupat după etapa a 5-a, locul 4 la sfârșitul turului), anul 1973 a fost destul de slab. În 1974, ploieștenii au suspectat un blat între FC Argeș și CFR Cluj, în favoarea ceferiștilor, dar autoritățile au aflat,[9] și echipa a retrogradat discret, după ce în 1963, Prahova Ploiești și Carpați Sinaia au fost retrogradate de FRF pentru aranjamente în divizia B. Ajunsă în „B”, fotbaliștii mai valoroși (Crângașu, Rămureanu) au plecat și, după 3 etape, echipa era pe ultimul loc. Și-a revenit, dar antrenorii locali nu au avut valoarea lui Ilie Oană, plecat și el la Iași, apoi la Craiova.

Mircea Dridea a apărut în 273 de meciuri din campionat pentru Petrolul între 1956 și 1971.
Petrolul Ploiești (1988–1989), echipa care a încheiat lunga perioadă de declin odată cu promovarea în 1989 în Divizia A

La sfârșitul anului 1975, Petrolul îl aduce antrenor pe Valentin Stănescu și echipa încearcă promovarea, dar pierde un joc acasă cu FC Brăila, iar după meci, suporterii și-au arătat nemulțumirea față de arbitrajul lui Dinulescu, aruncând cu diverse obiecte din tribune. FCM Galați și-a întărit atunci porecla de formația „ABBA”, promovând și picând peste un an. În schimb, Petrolul are un tur de excepție, cu 15 victorii și 2 egaluri în 17 meciuri și termină pe locul 1B în 1977, la mare distanță de locul 2 ocupat de Metalul Plopeni. Jucătorii născuți pe meleagurile prahovene nu au avut suficientă experiență, iar sfârșitul campionatului 1977-78 i-a găsit pe locul 17. Promovarea imediată le-a fost barată de Viitorul Scornicești, promovată din Divizia C după un „senzațional” 18-0 cu echipa clasată pe 15, în timp ce Flacăra Moreni câștiga cu 2-1, la aceeași oră, un meci cu Rova Roșiori.

Nici 1979-80 nu a fost prea bun pentru ploieșteni, Rapidul și Progresul s-au duelat pentru locul 1, iar „arbitru” a fost tot Metalul Plopeni, care a câștigat la București cu Rapid și a pierdut la Progresul. În 1980, Petrolul l-a adus antrenor pe Traian Ionescu, iar cei din Târgoviște l-au luat pe Dobrin, care a fost mai bun, astfel încât Petrolul a mai rămas un an în B. În 1982, după 4 ani în a doua ligă, sau 7 din 8, Petrolul depășea Rapidul și revenea în A.

Au urmat ani plini de emoții, evitarea retrogradării fiind în actualitate la aproape fiecare joc. 1983-84 trimite din nou pe Petrolul în divizia B, dar promovarea vine după o victorie la Galați cu Dunărea, fosta FCM. În 1987 Petrolul își ia un alt antrenor, fost jucător al echipei din anii de glorie. Numai că Moldoveanu nu avea la Petrolul nici jucătorii Stelei, nici pe cei ai lui Liverpool, și echipa ia din nou calea diviziei B. Septembrie 1988 aduce pe fotoliul de președinte pe Ion Radu, ajutat de Mihai Cristache. Cei doi au fost în repetate rânduri criticați de presa postrevoluționară, dar au reușit câteva performanțe ca pe vremea lui Mircea Dridea și a lui Mihai Ionescu. Petrolul promovează în 1989 și termină pe 4 în 1990, scăpată și de concurența echipei Victoria București, club desființat după Revoluția din 1989.[10]

Participări europene și victorie în cupă (1990-2002)[modificare | modificare sursă]

Echipa Petrolului care a câștigat Cupa României in 1995

Petrolul a terminat Divizia A 1989-1990 pe locul patru. Prin urmare, s-a calificat în Cupa UEFA alături de Universitatea Craiova și Politehnica Timișoara. „Lupii Galbeni” a jucat împotriva clubului belgian Anderlecht, care a câștigat ambele manșe.

La sfârșitul sezonului 1990–91, Petrolul a terminat pe locul 7 și, în Cupa României 1990-1991 a fost eliminată în runda a doua de rivala sa Steaua București.

În vara anului 1991, clubul și-a schimbat numele în FC Ploiești, dar a făcut un sezon foarte slab, terminând doar pe locul 10 în campionat și, în Cupa României, echipa a fost eliminată din nou în runda a doua, de această dată de FC Universitatea Craiova. La sfârșitul sezonului, FC Ploiești și-a schimbat numele în Petrolul Ploiești.

„Petroliștii” s-au salvat de la retrogradare în ultimul moment la sfârșitul sezonului 1992–93, terminând pe locul 16 din 18, cu două puncte peste Selena Bacău și patru peste CSM Reșița. Sezonul viitor, antrenorul Marin Ion și jucătorii săi au făcut un sezon foarte bun și au terminat în top 5, mai exact pe locul 5, cu un punct peste Farul Constanța, la același număr de puncte cu locul 4 (Rapid București), două puncte în spatele locului 3 (Dinamo București) și la trei puncte în spatele locului 2 (FC Universitatea Craiova). În Cupa României, „Lupii Galbeni” au fost eliminați în turul doi de Inter Sibiu.

În sezonul 1994–95, în ciuda unui rezultat mediocru în campionat (locul 10), antrenat de același Marin Ion, Petrolul a câștigat Cupa României 1994-1995 după ce și-a învins rivalii, Rapid București, la loviturile de departajare și s-a calificat în Cupa UEFA. Echipa a inclus următorii jucători: Preda - D.Chiriță, Grigore, Răchită (C), Bălăceanu - Leahu, Grama, Pârlog, Abăluță - Zmoleanu, Zafiris.

Sezonul 1995–96 a fost început de „Lupii Galbeni” pe 3 fronturi, Campionat, Cupă și Cupa UEFA. În competiția europeană, au eliminat echipa galeză, Wrexham, în prima rundă, după un scor 0-0 pe Racecourse Ground și victorie cu 1-0 pe Stadionul Ilie Oană, gol marcat de Pârlog în minutul 60. Startul lent ar anunța eliminarea timpurie, în runda a doua, când echipa austriacă Rapid Viena a câștigat cu 3-1 la general după un 3-1 pe Stadionul Gerhard Hanappi și un egal 0-0 la Ploiești. În campionat, Petrolul a încheiat din nou în jumătatea superioară a clasamentului, pe locul 6 și, în cupă, a fost eliminat în sferturile de finală de Național București, la loviturile de departajare.

În anii următori, Petrolul a ocupat următoarele poziții la finalul campionatului: 1996–97 - 9, 1997–98 - 14, 1998–99 - 8 și 1999–00 - 11. Sfârșitul anilor 1990 a fost marcat de rivalitatea acerbă cu Astra Ploiești, o echipă care a promovat în prima ligă în 1998.

Imn Petrolul Ploiești

Ai fost odată ca-n povești,
Ai fost ca niciodată,
Dintre echipe românești,
Echipa preferată.
Și ai învins echipe mari:
Dinamo, C.C.A.,
Cu jucătorii cei mai tari
Ploieștiul se mândrea.
În Cupă și în Campionat
Erai de ne-ntrecut,
Echipa mare de-altă-dat'
Mereu să fii am vrut !
Refren
Hai Petrolul, hai Petrolul,
Hai acum, echipa mea !
Hai Petrolul, hai Petrolul,
Luptă și vei câștiga !
Galeria (cor):
Lupii Galbeni, ole
Lupii Galbeni, ole !!!

Aveai un antrenor de soi.
Te conducea în goană.
El nu dădea deloc-napoi.
Era ... Ilie Oană.
Portarul tău cel curajos
Ionescu se chema.
Și Mircea Dridea cel vânjos
Prin goluri te servea.
Iar de Mocanu ce să zic ?
Un jucător vestit.
În față nu-ți stătea nimic,
Pe toți i-ai umilit !

Refren

În anii când ai dat de greu,
Trăiam cu amintirea.
Și, totuși noi speram mereu,
Ne îndemna iubirea!
Și iată că-ntr-o bună zi
În cupă te-ai luptat
Și-ai reușit a cuceri
Trofeul mult visat!
Ai dovedit că poți mai mult
Dar, trebuie să vrei,
Hai, luptă, luptă ca-n trecut
Sub semnul gloriei !

Refren

Noi ne rugăm la Dumnezeu
Și spunem: "Hai cu golul !"
Toți vom striga în cor mereu
Din inimi "Hai Petrolul!"
Te vom iubi, vei mai greși Dar noi te vom ierta.
Tu nu uita ca vom dori
Oricum victoria.
Pe cer senin sau înorat
Cu tine vrem să fim,
Un lucru e adevărat:
Petrolul, te iubim!!!
Refren


Muzica: George Nicolescu

Dificultăți în divizia secundă (2002-2011)[modificare | modificare sursă]

La începutul anilor 2000, Petrolul a intrat sub proprietatea președintelui sindicatelor Petrom, Liviu Luca, iar ploieștenii au un vârf de formă la sfârșitul sezonului Divizia A 2000-2001, când echipa a terminat pe locul 2. A urmat, însă, prăbușirea. În 2002, galbeni-albaștrii au retrogradat în Divizia B și, orașul Ploiești, care avea 2 echipe în Divizia A între 1998 și 2002, a rămas în prima ligă doar cu Astra, club care nu a avut nicio prezență în prima ligă a fotbalul românesc până în 1998.

Petroliștii au promovat înapoi în Divizia A în 2003, după doar un sezon în Divizia B dar, doar la o lună după promovare, conducerea clubului a anunțat că finanțarea clubului este pusă sub semnul întrebării. În mai puțin de 30 de zile, suporterii au fost anunțați că va exista o fuziune între Petrolul Ploiești și Astra Ploiești. Pe 28 iulie 2003, Astra Ploiești și-a schimbat numele în FC Petrolul Ploiești, Florin Bercea și Ioan Niculae fiind proprietarii noii entități, iar noua casă devine stadionul Astra.[11] La sfârșitul sezonului Divizia A 2003-2004, Petrolul a retrogradat în Divizia B și, din cauza unor diferențe de proprietate, Ioan Niculae renunță la 50% din acțiunile pe care le deținea în cadrul clubului, acestea fiind împărțite între Liviu Luca, Florin Bercea și Eduard Alexandru.

În 2006, conducerea Petrolului a decis ca meciurile de acasă să se joace pe Stadionul Flacăra din Moreni sau Stadionul Mogoșoaia, motivând mutarea prin faptul că vechiul Stadion Ilie Oană necesita lucrări de reparații și modernizare. Pe 12 octombrie 2006, susținătorii au organizat un protest în centrul orașului Ploiești, cerând ca echipa să fie transferată din proprietatea privată către municipiul Ploiești și să se întoarcă pe propriul teren de acasă.[12] În ciuda acestor probleme interne, Petrolul a făcut un sezon bun, dar a încheiat din nou chiar sub linia de promovare, pe locul 3.

Sfârșitul sezonului 2007–08 a găsit din nou galben-albaștrii pe locul 3, sporind frustrarea în rândul suporterilor și jucătorilor, la 5 puncte de echipa de pe locul 2, unul promovabil. Sezonul următor, 2008–09, a fost unul dezastruos, Petrolul a terminat pe locul 4, dar la mare distanță de locul 2 (Astra, numit atunci FC Ploiești) și locul 1 (Ceahlăul Piatra Neamț), 22 de puncte respectiv 23 de puncte, de asemenea, cu o situație tensionată la nivel administrativ și cu nu prea multe opțiuni la orizont. În 2009, echipa a fost preluată de Municipiul Ploiești și, Valeriu Răchită, fost jucător al echipei, a fost reconfirmat ca antrenor principal, echipa fiind restructurată cu mulți jucători tineri și, după o campanie grozavă în care speranța de promovare a fost vie până în ultima secundă, Petrolul a terminat pe locul 3, la doar 1 punct de locul de promovare, ocupat de Sportul Studențesc, ceea ce a dus la o dezamăgire teribilă, făcându-i pe ploieșteni să se întrebe dacă echipa a fost urmată de ghinion.[13][14]

Petrolul a început sezonul 2010–11 cu schimbări importante, echipa tânără a fost completată cu câțiva jucători cu experiență precum Pompiliu Stoica, Florentin Dumitru sau Daniel Oprița și s-a mutat pentru meciurile de acasă pe Stadionul Conpet din Strejnicu, lângă Ploiești, facilitând accesul suporterilor, noul stadion Ilie Oană fiind încă în construcție. De asemenea, echipa a fost mutată din prima în a doua serie a ligii a II-a și după o luptă grea în 3 echipe, împotriva FC Bihor Oradea și CS Mioveni, Petrolul a promovat de pe primul loc, cu un punct peste FC Bihor, echipă care a ocupat și un loc promovabil după 7 sezoane consecutive în Liga a II-a și cu 2 puncte peste CS Mioveni, care ulterior a promovat profitând de problemele financiare ale lui FC Bihor. Promovarea a coincis cu inaugurarea noului stadion, toate acestea au adus un mare entuziasm în rândul suporterilor, jucătorilor și personalului Petrolului.

Succes sporadic urmat de faliment (2011-2016)[modificare | modificare sursă]

Jucătorii Petrolului sărbătoresc câștigarea Cupei României 2012-2013 pe Arena Națională din București

Sub conducerea lui Cosmin Contra, la cel de-al doilea sezon de la întoarcere, petroliștii au terminat pe locul trei în prima ligă și au câștigat cupa națională pentru a treia oară în istoria lor. În consecință, Petrolul a câștigat un loc în cel de-al doilea tur preliminar al UEFA Europa League 2013-2014, clubul jucând primul său meci european din 1995. După ce i-a învins pe Víkingur Gøta și Vitesse Arnhem, aceștia au fost eliminați în play-off de Swansea City.

Echipa a primit o atenție constantă a presei după ce a semnat foști internaționali români, Adrian Mutu și Ianis Zicu în ianuarie 2014,[15] o mișcare care mai târziu va fi considerată un "eșec".[16] În aceeași lună, s-a anunțat că producătorul german de automobile Opel va deveni sponsorul de pe tricou al Petrolului.[17] Petroliștii au avut șansa de a se califica în a doua finală consecutivă a Cupei României, dar a pierdut semifinala împotriva rivalei Astra Giurgiu cu 2–1 la general.[18] Petrolul a terminat din nou pe locul al treilea în Liga I, în timp ce fanii l-au contestat pe Răzvan Lucescu, considerând că nu era un înlocuitor potrivit pentru Contra, care a părăsit Petrolul în martie pentru a se alătura echipei spaniole Getafe.[19]

În participarea europeană a sezonului următor, „Lupii Galbeni” s-a confruntat cu clubul ceh Viktoria Plzeň în turul trei preliminar al Europa League. După o remiză la Ploiești, Petrolul a învins-o impresionant pe Viktoria marcând patru goluri și primind doar unul.[20] Cu toate acestea, Petrolul a ratat încă o dată șansa de a avansa în faza grupelor după ce a pierdut play-off-ul împotriva lui Dinamo Zagreb. În septembrie 2014, antrenorul principal Lucescu a fost demis și Mutu a părăsit clubul.[21][22] Pe 25 noiembrie, președintele Daniel Capră, directorul general Marius Bucuroiu și alte cinci persoane s-au confruntat cu detenție preventivă timp de 24 de ore, fiind suspectați de evaziune fiscală și spălare de bani.[23] Infracțiunile comise de oficialii clubului au determinat Petrolul să piardă jucători importanți și să se confrunte cu o perioadă de instabilitate.[24] În februarie 2015, clubul a intrat în insolvență și în cele din urmă a terminat sezonul pe locul șase în Liga I.[25]

Mai mulți jucători au părăsit clubul în vara anului 2015, iar schimbările de antrenor au devenit frecvente.[26] Petrolul a aterizat rapid pe ultimul loc în clasament, unde a rămas până la ultimul meci al sezonului. În cele din urmă, în vara anului 2016, clubul a intrat în faliment.[5]

Reconstrucția și istoria recentă (2016-prezent)[modificare | modificare sursă]

După falimentul societății comerciale, asociațiile de suporteri și foștii jucători ai clubului au refondat clubul, pe care l-au înscris în Liga A Prahova. Mircea Dridea, golgeterul all-time al Petrolului este președinte onorific. Principalul partener este Uniunea Suporterilor Petroliști, o proaspăt înființată federație a asociațiilor și grupărilor de suporteri, iar finanțatorul principal este Veolia. Președintele clubului este Cristi Vlad, iar antrenor este Octavian Grigore.[27] Echipa a reușit să obțină dreptul de utilizare al stadionului Ilie Oană și concesionarea însemnelor, palmaresului și numelui deținute de Primărie. La meciurile din liga a IV-a, echipa s-a bucurat de susținerea masivă a suporterilor.[28] [29]

Petrolul a terminat sezonul 2016-2017 în Liga A Prahova pe locul 1, la distanță de 11 puncte față de echipa clasată pe locul secund, CS Blejoi.[30] În urma rezultatului obținut, clubul FC Petrolul a fost programat să dispute barajul pentru accederea în Liga a III-a împotriva campioanei județului Dâmbovița, AS Dentaș Tărtășești, baraj disputat în dublă manșă. După 3-0 în tur și 2-2 în retur, FC Petrolul Ploiești își continuă drumul către top-ul fotbalului românesc, obținând promovarea în cea de-a treia ligă. În sezonul 2017-2018, petroliștii au reușit să promoveze de pe prima poziție a seriei a treia, la 4 puncte de echipele FCM Alexandria și Voința Saelele (actuala Turris-Oltul). Din vara anului 2018, echipa evoluează în cel de-al doilea eșalon românesc.

Petrolul Ploiești termină sezonul 2018-2019 al eșalonului second pe poziția a patra și ratează barajul de promovare. În data de 13 iunie 2019, în urma unui conflict cu o parte a suporterilor, Mădălin Mihailovici, CEO Veolia, anunța că își retrage finanțarea. După acest incident, clubul a ajuns într-o situație extrem de dificilă, dar la scurt timp conflictul a încetat, iar finanțarea a continuat.

În sezonul următor, antrenor este Leo Grozavu, dar performanțele dezamăgitoare în raport cu așteptările suporterilor și cu bugetul disponibil conduc la înlocuirea acestuia cu Costel Enache în pauza competițională din iarnă. Petrolul reușește sa ajungă în optimile Cupei României, unde învinge Sănătatea Cluj. După câteva meciuri, sezonul competițional a fost suspendat din cauza COVID-19, cunoscut sub numele de „Coronavirus”.[31] La reluare, primele șase clasate joacă între ele în sistem play-off, dar Petrolul reușește doar o victorie, trei remize și o înfrângere, terminând ultima, în afara locurilor promovabile. Memorabil rămâne meciul cu Rapid, în care petrolul ratează de trei ori aceeași lovitură de la 11 metri, a cărei repetare fusese dictată de două ori pentru că portarul se mișcase înainte de executare.

În sezonul 2020-2021, Petrolul pornește din nou ca mare favorită prin prisma bugetului. În cele câteva zile dintre finalul campionatului precedent și începutul noului sezon, se renunță la majoritatea lotului, este numit ca antrenor Viorel Moldovan, iar în săptămânile următoare sunt aduși aproape 30 de jucători noi. Starul echipei este Armando Vajushi, internațional albanez, dar accidentările repetate îl țin pe acesta în afara echipei în jumătate din meciuri. În ciuda lotului supra-dimensionat, petrolul termină sezonul regular pe locul 10. în play-out, Petrolul se clasează pe locul 1, locul 7 la general.

Palmares[modificare | modificare sursă]

Campioana Romania.png Liga I:

Liga a II-a:

Liga a III-a:

Liga a IV-a:

  • Locul 1: 2016-2017
  • Cupa României - faza județeană Prahova [32]

Roundel of Romania.svg Cupa României:

Supercupa României:

Petrolul Ploiești în cupele europene[modificare | modificare sursă]

UEFA Champions League / Cupa Campionilor Europeni[modificare | modificare sursă]

Sezon Runda Oponent Acasă Deplasare Scor general Baraj
1958–59 Preliminarii Germania de Est Wismut Karl Marx Stadt 2–0 2–4 4–4 0–4 [33]
1959–60 Preliminarii Austria Wiener Sportclub 1–2 0–0 1–2
1966–67 Prima rundă Anglia Liverpool 3–1 0–2 3–3 0–2[34]

Cupa Cupelor UEFA[modificare | modificare sursă]

Sezon Runda Oponent Acasă Deplasare Scor general
1963–64 Preliminarii Turcia Fenerbahçe 1–0 1–4 2–4
1995–96 Preliminarii Țara Galilor Wrexham 1–0 0–0 1–0
Prima rundă Austria Rapid Viena 0–0 1–3 1–3

UEFA Europa League / Cupa UEFA / Cupa Orașelor Târguri[modificare | modificare sursă]

Sezon Runda Oponent Acasă Deplasare Scor general Baraj
1962–63 Prima rundă Cehia Spartak Brno 4–0 1–0 5–0
Runda a doua Germania de Est Leipzig XI 1–0 0–1 1–1 1–0 [35]
Sferturi de finală Ungaria Ferencváros 1–0 0–2 1–2
1964–65 Prima rundă Turcia Göztepe A.Ș. 2–1 1–0 3–1
Runda a doua Bulgaria Lokomotiv Plovdiv 1–0 0–2 1–2
1967–68 Prima rundă Republica Socialistă Federativă Iugoslavia Dinamo Zagreb 2–0 0–5 2–5
1990–91 Prima rundă Belgia Anderlecht 0–2 0–2 0–4
2013–14 Turul doi preliminar Insulele Feroe Víkingur 3–0 4–0 7–0
Turul trei preliminar Țările de Jos Vitesse 1–1 2–1 3–2
Runda play-off Anglia Swansea City 2–1 1–5 3–6
2014–15 Turul doi preliminar Albania Flamurtari 2–0 3–1 5–1
Turul trei preliminar Cehia Viktoria Plzeň 1–1 4–1 5–2
Runda play-off Croația Dinamo Zagreb 1-3 1–2 2–5

Cupa UEFA Intertoto[modificare | modificare sursă]

1990 – Grupa 9[modificare | modificare sursă]

Poz
Echipa
MJ
V
E
Î
GM
GP
G
Pct
1 Germania de Est Chemnitz 6 3 2 1 4 2 +2 8
2 Austria Sturm Graz 6 2 3 1 9 3 +6 7
3 Germania de Vest Fortuna Düsseldorf 6 2 2 2 6 6 0 6
4 România Petrolul Ploiești 6 1 1 4 6 14 −8 3

Oponent Acasă Deplasare
Germania de Est Chemnitz 0–1 0–1
Austria Sturm Graz 1–6 1–3
Germania Fortuna Düsseldorf 1–1 3–2

Bilanț general[modificare | modificare sursă]

Cupa Campionilor Europeni/UEFA Champions League:

Apariții Meciuri Victorie Egal Înfrângere GM
3 8 2 1 5 8 15

Cupa Orașelor Târguri/Cupa UEFA/UEFA Europa League:

Apariții Meciuri Victorie Egal Înfrângere GM
6 27 16 2 9 39 31

Cupa Cupelor UEFA:

Apariții Meciuri Victorie Egal Înfrângere GM
2 6 2 2 2 4 7

Cupa UEFA Intertoto:

Apariții Meciuri Victorie Egal Înfrângere GM
1 6 1 1 4 6 14

Total:

Apariții Meciuri Victorie Egal Înfrângere GM
12 47 21 6 20 57 67

Stadion[modificare | modificare sursă]

Noul Stadion Ilie Oană

Stadionul Ilie Oană a fost construit în perioada anilor 1934-1937. Acesta avea pe atunci o capacitate de 22.000 de locuri, dintre care 5.500 de locuri în picioare. Treptat s-au construit actuala tribună a II-a cu sectoarele I și III, sectoarele I și III la tribuna I și peluzele I și II cu o capacitate de circa 3.500 de locuri fiecare.

În decembrie 2009 s-au început lucrările de demolare a stadionului, cu excepția tribunei 0. După finalizarea demolărilor, s-a construit un stadion de 15.497 de locuri.

Stadionul este dotat cu tribune acoperite, instalație nocturnă de 2000 lucși, gazon natural cu instalație de degivrare, acces prin turnicheți, supraveghere video și 2 tabele multimedia de 6x4 metri, este omologat la standardele UEFA având 4 stele și fiind supranumit OZN ARENA, datorită aspectului său.[36]

Suporteri[modificare | modificare sursă]

Fanii Petrolului la Finala Cupei României 2013 în București

Petrolul Ploiești are o bază mare și constantă de fani în județul Prahova, iar atașamentul lor față de echipă este renumit în România.[37] Cel mai mare grup de ultras este Lupii Galbeni, din 1996, există acum 2 peluze cu grupuri precum Peluza Latină și Peluza 1 Ilie Oana. Alte asociații de suporteri, cum ar fi Liga Suporterilor Constantin Tabarcea (LSCT), Asociația Diaspora Galben Albastră (ADGA), T2 sau Young Wolves se află la tribuna stadionului. În timpul meciurilor, ei cântă imnul clubului, ale cărui versuri au fost scrise de George Nicolescu.

Fanii Petrolului Ploiești au stabilit o strânsă prietenie cu suporterii lui Vitesse Arnhem și KRC Genk.[38]

Rivalități[modificare | modificare sursă]

Rivala tradițională a Petrolului este Rapid București. Fanii Petrolul și Rapid au menținut o rivalitate puternică, în ciuda perioadelor lungi fără întâlnire, când una sau alta juca în divizia a doua. Petrolul a câștigat Divizia A din 1965–66, în timp ce Rapid a terminat pe locul doi. În sezonul următor, Rapid a câștigat primul său titlu național după un meci disputat pe vechiul stadion Ilie Oană. Se crede că aceste evenimente au stârnit rivalitatea.[39] Datorită faptului că această rivalitate sportivă este una dintre cele mai vechi din fotbalul românesc (pentru echipele încă active), meciurile dintre cele două echipe au intrat în conștiința colectivă ca Primvs Derby (Cel mai vechi / Cel mai important Derby).

Petrolul menține o rivalitate minoră cu Astra Giurgiu, fosta echipă din oraș. Astra a promovat pentru prima dată în Liga I în 1998 și a jucat la Ploiești până în septembrie 2012, când a fost mutată la Giurgiu. Chiar și după mutare, rivalitatea a continuat între cele două.[40]

Lotul actual[modificare | modificare sursă]

La .
Nr. Poziție Jucător
Republica Moldova M Eugeniu Cebotaru
România M Darius Buia
Japonia M Takayuki Seto
România A Simon Măzărache⁠(d)
Bosnia și Herțegovina A Senad Jarović⁠(d)
Regatul Țărilor de Jos F Bart Meijers⁠(d)
Republica Moldova P Nicolai Cebotari⁠(d)
România A Marius Coman⁠(d)
România M Marius Chindriș⁠(d)
România F Marian Huja⁠(d)
Nr. Poziție Jucător
Albania M Armando Vajushi⁠(d)
România F Alberto Olaru⁠(d)
România F Valentin Țicu⁠(d)
România M Șaim Tudor⁠(d)
România F Viorel Lică⁠(d)
România F Andrei Marius Rus⁠(d)
România A Cosmin Tucaliuc⁠(d)
România M Mario Bratu⁠(d)
România M Silviu Pană
România A Constantin Stoica⁠(d)

Jucători împrumutați[modificare | modificare sursă]

Nr. Poziție Jucător
Camerun   Serges Ekollo⁠(d) (la FC Buzău)


Conducerea[modificare | modificare sursă]

Sursă: Conducere. Ultima actualizare: 27 noiembrie 2017.

Staff administrativ[modificare | modificare sursă]

Mircea Dridea - președinte onorific Costel Lazăr - președinte executiv

Octavian Grigore - vice președinte

Ionuț Pană - ofițer de presă

Echipa tehnică[modificare | modificare sursă]

Echipa tehnică este alcătuită din:[41]

  • Nicolae Constantin — antrenor principal
  • Cătălin Munteanu — antrenor secund
  • Mihai Ștețca — antrenor portari
  • Alessandro Tessaiga Cittadino — preparator fizic
  • Răduță Gheoca — medic

Jucători remarcabili[modificare | modificare sursă]

Portari:

Jucători de câmp:

Internaționali importanți[modificare | modificare sursă]

Istoria antrenorilor[modificare | modificare sursă]

În funcție de când au devenit antrenori la Petrolul Ploiești:[42]

Suporteri[modificare | modificare sursă]

Lupii Galbeni reprezintă cea mai veche grupare susținătoare a echipei de fotbal Petrolul Ploiești, înființată în anul 1996 sub numele de Ultras Ploieștina [43].

Peluza Latină și Peluza 1 Ilie Oană

Petrolul Ploiești are mulți fani în Prahova, iar atașamentul lor față de echipă este renumit în România, în ciuda șocurilor și coborâșurilor echipei. [30] Cel mai mare grup de ultras este Lupii Galbeni, din 1996, existând doua peluze:

Peluza Latină grupuri ca Knot04, United, Maniacs. și Peluza 1 Ilie Oana cu grupuri precum Hooligans, Young Hooligans, Contrasens Lethal, Zona Vest. Alte asociații de suporteri, cum ar fi Liga Suporterilor Constantin Tabarcea (LSCT), Asociația Diaspora Galben Albastră (ADGA), T2 sau Tânărul lupi se află în Standul II / Tribuna de pe scenă. În timpul meciurilor cântă imnul clubului, ale cărei versuri au fost scrise de George Nicolescu. Fanii Petrolului Ploiești au stabilit o fratie apropiată cu suporterii Vitesse Arnhem și K.R.C. Genk.

Fotogalerie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Clubul este numit oficial ACS Petrolul 52,[1] dar folosește de obicei marca comercială, „FC Petrolul Ploiești”, în declarații.
  2. ^ Între anii 1991 și 1992, clubul a fost numit FC Ploiești.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „ACS Petrolul 52”. Federația Română de Fotbal. Accesat în . 
  2. ^ „FC Petrolul Ploiesti”. fcpetrolul.ro. Accesat în . 
  3. ^ a b „Istorie”. FC Petrolul Ploiești. Arhivat din original la . 
  4. ^ „Insolvența, un nou ȋnceput, nicidecum finalul!”. FC Petrolul Ploiești. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ a b „Noul Petrolul pornește la drum în liga a patra. Mărcile au revenit la Primăria Ploiești, care le va ceda noului club”. Digi Sport. . Accesat în . 
  6. ^ „Istorie Petrolul”. doarpetrolul.ro. Accesat în . 
  7. ^ a b „Marile echipe ale Petrolului din anii '50-'60, 6 povești spectaculoase despre performanțele generațiilor de aur ale ploieștenilor”. Gsp.ro. . Accesat în . 
  8. ^ „Fostele glorii ale Petrolului și suporteri ai echipei au comemorat 50 de ani de la dispariția din viață a lui Constantin Tabarcea”. Gazetaph.ro. . Accesat în . 
  9. ^ „Povestea primului blat din fotbalul românesc anchetat și sancționat » CFR Cluj și FC Argeș, în prim-plan”. grp.ro. . Accesat în . 
  10. ^ „Istoria Petrolului Ploiești”. fcpetrolul.ro. Accesat în . 
  11. ^ „De Petrolul s-a ales praful”. ProSport. . Accesat în . 
  12. ^ Petrolul se muta la Moreni!. ziarulprahova.ro
  13. ^ Primăria Ploiești a preluat Petrolul. gsp.ro
  14. ^ RETROSPECTIVĂ: Superlativele Petrolului insuficiente pentru Liga I. liga2.prosport.ro
  15. ^ „Ambitious Mutu back in Romania with Petrolul”. UEFA. . 
  16. ^ „Transferurile lui Mutu și Zicu, criticate de fostul antrenor al Petrolului: "Au fost un eșec!". DigiSport. . 
  17. ^ „Parteneriat FC Petrolul – Opel”. FC Petrolul Ploiești. . Arhivat din original la . 
  18. ^ „Am ratat dramatic finala Cupei României!”. FC Petrolul Ploiești. . Arhivat din original la . 
  19. ^ „Scandal la Ploiești! Suporterii au întrerupt antrenamentul și a fost nevoie de intervenția jandarmilor”. DigiSport. . 
  20. ^ „Petrolul and Hajduk heroics stun Europe”. UEFA. . 
  21. ^ „Răzvan Lucescu nu mai este antrenorul Petrolului”. FC Petrolul Ploiești. . Arhivat din original la . 
  22. ^ „FC Petrolul a reziliat contractul cu Adrian Mutu”. FC Petrolul Ploiești. . Arhivat din original la . 
  23. ^ „Finanțatorul Dan Capră și directorul general al Petrolului, Marius Bucuroiu, reținuți pentru 24 de ore!”. DigiSport. . 
  24. ^ „Colaps total la Ploiești. Mandate de arestare pentru acționarii clubului în dosarul de evaziune fiscală. Reținerea finanțatorului Capră provoacă plecarea unor jucători importanți”. ProSport. . 
  25. ^ „Eșec la final de campionat”. FC Petrolul Ploiești. . Arhivat din original la . 
  26. ^ „Despartire de Pablo de Lucas, Sebastián Gallegos, Ioan Filip si Victor Astafei”. FC Petrolul Ploiești. . Arhivat din original la . 
  27. ^ „Petrolul 52, noul nume! Staff de Liga I - stiridesport.ro”, Stiridesport.ro, , accesat în  
  28. ^ „Debutul Petrolului '52, pe "Ilie Oană", în Liga a IV-a - o poveste de spus nepoților”, Gazetaph.ro, , accesat în  
  29. ^ Justin Gafiuc (), „VIDEO+FOTO Nebunie la meciul Petrolului din Liga a 4-a! "Găzarii" s-au impus pe un stadion cu peste 6.000 de spectatori care au făcut show”, Gsp.ro, accesat în  
  30. ^ „AJF Prahova”. 
  31. ^ Liga 1, ”înghețată” de coronavirus
  32. ^ AJF Prahova. „Cupa Romaniei, faza judeteana, finala”. Accesat în . 
  33. ^ Wismut Karl Marx Stadt progressed to the Prima rundă after winning a play-off match 4–0.
  34. ^ Liverpool progressed to the Runda a doua after winning a play-off match 2–0.
  35. ^ Petrolul Ploiești progressed to the Sferturi de finală after winning a play-off match 1–0.
  36. ^ Mihai, Dana (). „Gazonul de pe stadionul „Ilie Oană" din Ploiești prinde contur”. Adevărul. Accesat în .  Parametru necunoscut |city= ignorat (ajutor)
  37. ^ „Nebunie la meciul Petrolului din Liga a 4-a! "Găzarii" s-au impus pe un stadion cu peste 6.000 de spectatori care au făcut show”. Gazeta Sporturilor. . Accesat în . 
  38. ^ „Rivalitatea Petrolul – Steaua, exportată în Olanda. Suporterii "găzarilor" și cei ai echipei Vitesse Arnhem, mesaje "de dulce" la derby-ul local cu NEC Nijmegen, a cărei galerie este înfrățită cu cea stelistă”. ProSport. . Accesat în . 
  39. ^ „Petrolul-Rapid, un derby pe stil vechi”. evz.ro. . 
  40. ^ „Fanii Petrolului jigniți dur de Ioan Niculae! Patronul Astrei se ia și de clubul din Ploiești: "Nu are nici un palmares". Gazeta Sporturilor. . 
  41. ^ Cu excepția antrenorului principal, conform Staff . Ultima actualizare: 26 iulie 2018
  42. ^ Istoric Petrolul Ploiești
  43. ^ „Lupii Galbeni - Petrolul Ploiești”. În tribună. . Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Petrolului Ploiești, Istorie și Tradiție, Răzvan Frățilă, ed. Kartagrapic, 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]