Hirotonire

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Hirotonirea unui preot.
Slujbele din Biserica Ortodoxă
Sfânta Liturghie
Slujbele zilei
Vecernia | Pavecernița | Miezonoptica
Privegherea de toată noaptea | Ceasurile | Utrenia
Alte slujbe
Imnul Acatist | Paraclisul
Sfințirea mare a apei | Litie
Botez
Hirotonirea | Slujba căsătoriei
Slujba de înmormântare | Parastasul

Hirotonirea este taina (sau Sfânta Taină a) Preoției. Cuvintele cheirotonia și cheirothesia vin din greacă și înseamnă amândouă "punerea mâinilor". Componenții ordinelor mari ale cleruluiepiscopul, preotul și diaconul—sunt hirotoniți în timpul Sfintei Liturghii de către episcop, care de obicei este asistat de câțiva preoți. În concordanță cu învățăturile ortodoxe, procesul hirotonirii începe cu comunitatea locală; dar episcopul singur, care acționează în numele bisericii universale, poate finaliza această acțiune.

Acei care fac parte din ordinele mici (subdiacon, citeț, și în unele tradiții, cântărețul) sunt făcuți astfel prin hirotesie, care și această înseamnă "punerea mâinilor", dar este distinctă din punct de vedere tehnic de hirotonire, care este folosită doar pentru ordinele mari. În conformitate cu DEC, hirotesia nu este privită ca o Sfântă Taină a hirotonirii (p. 117).

Hirotonia și hirotesia, din punct de vedere formal sunt interschimbabile, dar în timp au primit sensuri diferite. În plus, episcopii sunt "consecrați" mai degrabă decât "hirotoniți", dar o astfel de distincție nu era prezentă în biserica timpurie (ODCC, p. 1189)

Ordinele mici[modificare | modificare sursă]

Cântăreț[modificare | modificare sursă]

Citeț[modificare | modificare sursă]

În perioada de dinaintea tunderii candidatul trebuie să pregătească o sutană. În seara de dinaintea ceremoniei, candidatul trebuie să participe la Vecernie și după o cină ușoară începe să se pregătească pentru bucuria euharistiei. În acest timp, el trebuie să fie deranjat de alte persoane cât mai puțin și să-și petreacă timpul în rugăciune și pregătindu-se pentru tundere. Candidații căsătoriți trebuie să se abțină de la relații conjugale în această perioadă. Ei trebuie să se spovedească fie după vecernie fie în timpul utreniei din ziua tunderii.

În ziua tunderii, după Doxologia Mare, dar înaintea troparelor de dinaintea Sfintei Liturghii, candidatul este adus de asistentul episcopului în mijlocul soleei în fața episcopului. El face trei mătănii în fața Sfântului Altar și apoi se întoarce spre episcop și îngenunchiază în fața lui.Episcopul își pune mâinile pe capul candidatului.

Subdiaconatul[modificare | modificare sursă]

Subdiaconii sunt hirotoniți în timpul Sfintei Liturghii imediat după "Binecuvântată este împărăția Ta", imediat ce tămâierea mare se încheie. După canoane, nimeni nu trebuie să se mai căsătorească după ce a devenit subdiacon, dar practica s-a schimbat peste tot astfel încât să permită subdiaconilor să se căsătorească după hirotonire.

Ordinele mari[modificare | modificare sursă]

Diaconia[modificare | modificare sursă]

Preoția[modificare | modificare sursă]

Hirotonirea unui preot de către episcopul Ioachim Giosanu (Mănăstirea Râșca, 2011).

În timpul slujbei de hirotonire întru preoție, un preot conduce candidatul care apoi îngenunchează și își pune capul pe altar. Episcopul își pune patrafirul și mâna dreaptă pe capul candidatului pentru a primii Sfântul Duh. Întreaga comunitate prezentă la hirotonire și mărturisește lucrarea Sfântului Duh spunând la unison "Vrednic este!" (în greacă 'Axios'). Episcopul dă veșmintele sfinte proaspătului preot care apoi primește Sfânta Împărtășanie și spune o rugăciune specială. Prin hirotonire, oameni care au fost aleși din rândul credincioșilor sunt deosebiți pentru slujbele bisericii. Timp îndelungat, un candidat la preoție va urma cursurile unui seminar.

Episcopia[modificare | modificare sursă]

Candidații la episcopie sunt hirotoniți de alți cel puțin doi episcopi. Veșmintele neliturgice ale episcopului includ: camilafca și epanokameloukion (voal) (care sunt prinse împreună și formează klobuk în tradiția rusă), împreună cu mantia, toate acestea fiind specifice monahismului.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Blackwell Dictionary of Eastern Christianity (DEC), p. 117 – Dicționarul Blackwell de creștinism răsăritean
  • Oxford Dictionary of the Christian Church (ODCC), 3rd ed., pp. 1188-89 – Dicționarul Oxford al Bisericii Creștine

Legături externe[modificare | modificare sursă]