Munţii Carpaţi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Munţii Carpaţi reprezintă un lanţ muntos, aparţinând marelui sistem muntos central al Europei. Carpaţii cuprinşi între bazinul Vienei şi defileul Dunării formează un arc cu o lungime de 1500 km în Austria, Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Ucraina, România şi Serbia
Numele provine de la tribul dacic al Carpilor, care trăia în Moldova, pe pantele Carpaţilor Orientali, nume care, la rândul său, probabil provenea de la un cuvânt indo-european însemnând piatră.
Cel mai înalt vârf al întregului lanţ Carpatic este Vârful Gerlachovský, 2655 m, în Slovacia, iar în România este Vârful Moldoveanu, având 2544 m, situat în Munţii Făgăraş din Carpaţii Meridionali.
Spre deosebire de Alpi, Carpaţii au mari depresiuni intramontane, iar culmile lor se prezintă sub forma unor suprafeţe întinse, acoperite cu pajişti. Carpaţilor le aparţine şi cel mai mare lanţ vulcanic din Europa. Alături de rocile cristaline şi eruptive o mare extensiune o au rocile sedimentare, care dau un relief cu pante domoale.
Clima Carpaţilor este continentală, precipitaţiile cresc în raport cu altitudinea iar vegetaţia este dispusă în etaje (pajişti alpine sus, păduri de conifere şi făget pe pante şi pe înălţimile mai mici). Din munţii Carpaţi izvorăsc: Vistula, Nistrul, Tisa, Prutul, Siretul, Mureşul, Oltul ş.a.
Cuprins |
[modifică] Geografie
Carpaţii încep de la Dunăre lângă Bratislava. Ei înconjoară Transcarpaţia şi Transilvania într-un semicerc larg, continuă spre sud-est , şi se sfârşesc la Dunăre lângă Orşova, în România. Lungimea totală a Carpaţilor este de 1500 km, iar lăţimea lanţului montan variază între 12 km şi 500 km. Cea mai mare lăţime a Carpaţilor corespunde cu cea mai înaltă altitudine. Lanţul muntos are cea mai mare lăţime în Depresiunea colinară a Transilvaniei, şi la poalele Munţilor Tatra (cea mai mare înălţime din Carpaţi, cu Gerlachovský štít, care are 2 655 m altitudine, pe teritoriul Slovaciei la graniţa cu Polonia. Se întinde pe o suprafaţă de 190 000 km2 şi, după Alpi, e cel mai extins lanţ muntos din Europa.
Deşi în mod obişnuit se face referire la Carpaţii ca fiind un lanţ muntos, ei de fapt nu formează un lanţ neîntrerupt de munţi. Mai degrabă, constă în câteva grupuri geologic distincte, prezentând o mare varietate structurală ca Alpii. Carpaţi, care doar în rare locuri atinge o altitudine de peste 2500 m, prezintă puţine vârfuri stâncoase, zone înzăpezite extinse, gheţari întinşi, cascade înalte, sau lacuri întinse care sunt comune în Alpi. Nici o zonă din Carpaţi nu este inzăpezită tot anul şi nu prezintă niciun gheţar. Carpaţii la altitudinea lor maximă, sunt la fel de înalţi dar ca Alpii Orientali Centrali, cu care împarte un aspect, climat şi floră comună.
Carpaţii sunt separaţi de Alpi de către Dunăre. Cele două lanţuri muntoase se întâlnesc într-un singur punct: în Muntii Leitha la Bratislava. Fluviul desparte de asemenea, Carpaţii de lanţul Munţilor Balcani, la Orşova.
[modifică] Oraşe
Oraşe importante care se regăsesc în interiorul sau apropierea Carpaţilor, sunt ordonate descrescător după populaţie: Bratislava (Slovacia, 426 091), Cluj-Napoca (România, 310 243), Braşov (România, 284 596), Košice (Slovacia, 234 596), Oradea (România, 206 614), Miskolc (Ungaria, 178 950), Sibiu (România, 154 892), Târgu Mureş (România, 146 000), Baia Mare (România, 137 976), Tarnów (Poland, 117 109), Râmnicu Vâlcea (România, 111 497), Uzhhorod (Ucraina, 111 300), Piatra Neamţ (România, 105 865), Suceava (România, 104 914), Drobeta-Turnu Severin (România, 104 557), Reşiţa (România, 86 383), Žilina (Slovacia, 85 477), Bistriţa (România, 81 467), Banská Bystrica (Slovacia, 80 730), Deva (România, 80 000), Zlín (Republica Cehă, 79 538), Hunedoara (România, 79 235), Zalău (România, 71 326), Przemyśl (Poland, 66 715), Alba Iulia (România, 66 369), Zaječar (Serbia, 65 969), Sfântu Gheorghe (România, 61 543), Turda (România, 57 381), Bor (Serbia, 55 817), Mediaş (România, 55 153), Poprad (Slovacia, 55 042), Petroşani (România, 45 194), Negotin (Serbia, 43 551), Miercurea Ciuc (România 42,029), Sighişoara (România, 32 287), Făgăraş (România, 40 126), Petrila (România, 33 123) , Zakopane (Polonia, 27 486), Câmpulung Moldovenesc (România, 20 076), Vatra Dornei (România, 17 864), şi Rakhiv (Ucraina, 15 241).
[modifică] Diviziunile munţilor Carpaţi
Cea mai mare diviziune o constituie Munţii Tatra.
O mare parte din vestul şi nordul Carpaţilor Vestici Exteriori din Polonia, Ucraina şi Slovacia sunt tradiţional numiţi Beskids.
Graniţa geologică dintre dintre Carpaţii Vestici şi cei Estici, parcurge aproximativ linia (de la sud la nord) dintre oraşele Michalovce - Bardejov - Nowy Sącz - Tarnów. În harţile vechi graniţa era mai la est - la linia (de la nord la sud) trasată de râurile Sanna şi Osława (Polonia) – oraşul Snina (Slovacia) – Tur'ia (Ucraina). Biologii, totuşi, mută graniţa şi mai la est.
Graniţa dintre Carpaţii Estici şi cei sudici e formată din Pasul Predeal, sudul Braşovului şi Valea Prahovei.
Ucraineni folosesc termenul de „Carpaţii Estici” doar pentru Carpaţii Ucrainei (sau Carpaţii Păduroşi), în principal pentru zona aflată pe teritoriul lor (până la Pasul Prislop), în timp ce românii folosesc termenul de Carpaţii Estici (Carpaţii Orientali) pentru a face referire la zona cuprinsă de la graniţa cu Ucraina spre sud.
Acesta sunt subdiviziunile munţilor Carpaţi (în sens orar, de la vest, numerele se referă la hartă):
[modifică] Carpaţii Vestici
[modifică] Carpaţii Sud-Estici
- Carpaţii Estici:
- 3 Carpaţii Estici Exteriori:
- Piemontul Central Beşkidian
- Beşkizii Joşi
- Beşkizii Estici
- Carpaţii Moldo-Transilvani
- Subcarpaţii Estici
- 4 Carpaţii Estici Interiori:
- Regiunea Vihorlat-Gutin
- Munţii Bistriţei
- Munţii Călimani-Harghita
- Depresiunea Giurgeu-Braşov
- Masivul Rakhiv şi Munţii Maramureşului
- Depresiunea Maramureş
- Munţii Rodnei
- 5 Carpaţii Sudici sau Carpaţii Meridionali (cunoscuţi şi sub denumirea de Alpii transilvăneni):
- 6 Carpaţii Occidentali Români:
- Munţii Apuseni
- Munţii Poiana Ruscă (uneori considerat drept parte a Carpaţilor Sudici)
- Munţii Banatului (uneori considerat drept parte a Carpaţilor Sudici)
- 7 Platoul Transilvan (Uneori neconsiderat a fi parte a Carpaţilor):
- 8 Carpaţii Sârbi (uneori considerat drept parte a carpaţilor Sudici, sau neconsiderat a face parte din Carpaţi)
- Depresiunea Carpatică Exterioară (înconjoară Munţii Carpaţi şi în mod normal sunt consideraţi parte a grupurilor muntoase la care aderă)
[modifică] Carpaţii româneşti
Carpaţii româneşti fac parte din sectorul estic al sistemului muntos alpin, bine individualizat prin direcţia generală a culmilor principale, prin altitudine, prin masivitate şi structură. Rezistenţa Platformei Ruse le-a impus Carpaţilor la formare o direcţie de la nord-nord-vest spre sud-sud-est, direcţie modificată apoi spre vest de horstul hercinic dobrogean.
Altitudinea medie a Carpaţilor este de circa 1.000 m, înălţimile maxime depăşind rar 2500 m (în Bucegi, Munţii Făgăraşului, Parângului, Retezatului, Rodnei). În Carpaţii Occidentali, înălţimile culmilor coboară frecvent sub 800 m (în Munţii Codru-Moma, Pădurea Craiului, Banatului etc). Lăţimea sistemului muntos carpatin pe teritoriul României variază între 120 km (în Munţii Rodnei) şi 70 km (în Munţii Parângului).
Carpaţii sunt caracterizaţi prin prezenţa unor numeroase depresiuni intramontane şi văi transversale, totale sau parţiale (Dunărea, Jiul, Oltul, Râul Bistriţa, Mureş, Crişul Repede, etc.) Ei au o vechime de 204 milioane ani.
Potrivit deosebirilor geomorfologice şi geologice, lanţul carpatic românesc se împarte în trei mari unităţi morfotectonice:
- Carpaţii Orientali - cu 3 grupe mai mari şi 40 de grupe montane, care sunt distincte morfologic, geofizic şi geografic:
- Carpaţii Meridionali - cu 4 grupe mai mari, subdivizate în 23 de grupe montane, ce sunt distincte geografic:
- Carpaţii Occidentali - cu 3 grupe mai mari, împărţite la rândul lor în 18 grupe montane distincte morfologic, geofizic şi geografic:
[modifică] Vezi şi
- Lista munţilor din România
- Lista grupelor muntoase din Carpaţii Orientali
- Lista grupelor muntoase din Carpaţii Meridionali
- Lista grupelor muntoase din Carpaţii Occidentali
- Munţii Dobrogei
[modifică] Legături externe
[modifică] Bibliografie
- Urs-Beat Brändli, Jaroslaw Dowhanytsch (Red.): Urwälder im Zentrum Europas. Ein Naturführer durch das Karpaten-Biosphärenreservat in der Ukraine. Eidgenössische Forschungsanstalt WSL, Birmensdorf. Karpaten-Biosphärenreservat Rachiw. Verlag Haupt, Bern/Stuttgart/Wien 2003. ISBN 3-258-06695-7
- Bernhard Hänsel: Die Steppe und das Karpatenbecken im Spannungsfeld zwischen nomadischen und seßhaften Lebensformen. in: Prähistorische Archäologie Südosteuropa. Das Karpatenbecken und die osteuropäische Steppe. Bad Bramstedt 12.1998, 7-18. ISSN 0723-1725
- Kurt Scharr (Hrsg.): Die Karpaten. Balthasar Hacquet und das "vergessene" Gebirge in Europa. Studien-Verlag, Innsbruck/Wien/Bozen 2005. ISBN 3-7065-1952-6
- Henning Schwarz: Rumänische Karpaten. Wanderführer. Aragon, Moers 1995. ISBN 3-89535-043-5
- Michael Schneeberger, Frank-Michael Lange: Die rumänischen Waldkarpaten. Maramures, Viseu de Sus und ein Abstecher in die Bukowina. Schelzky & Jeep, Berlin 1998. ISBN 3-89541-139-6
- Rainer Slotta, Volker Wollmann, Ion Dordea: Das Gold der Karpaten - Roşia Montană und sein Bergbau zur Ausstellung im Deutschen Bergbau-Museum vom 27. Oktober 2002 bis zum 5. Mai 2003. Deutsches Bergbau-Museum, Bochum 2003. ISBN 3-921533-95-3
- Uwe Hartmann: Steinbachs Naturführer: Süßwasserfische. Mosaik Verlag, 2002
|
||||||||||
