Timoc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Români din Iabucovăţ (Serbia) în costume populare
Români din satul Zdrelo (Serbia)

Timocul sau Valea Timocului este o regiune situată în nordul peninsulei Balcanice (în estul Serbiei şi nord-vestul Bulgariei), de-a lungul văii râului Timoc şi în zonele montane adiacente acesteia. Este formată din judeţele sârbeşti Branicevo, Morava de Est, Bor şi Zaječar, precum şi regiunea bulgară Vidin. Uneori, regiunea este numită Tribalia (după Tribali, o ramură a dacilor din antichitate care a trăit în nord-vestul Bulgariei de azi). În această regiune trăieşte o importantă populaţie românească, numită de către slavi drept "vlasi" (valahi, vlahi).

O altă importantă comunitate românească din Serbia este cea a românilor din Voivodina. Aceştia însă, contrar situaţiei celor din Timoc, se bucură de multe drepturi.

Cuprins

[modifică] Istorie

În sec. IV, Valea Timocului făcea parte din Dioceza Dacia, respectiv din provincia Dacia Ripensis
Estul Serbiei este o parte a vetrei străromâne
Români din comuna Căpitănuţ, Vidin (Bulgaria)
Regiunea dintre râurile Timoc şi Morava în 1740
Anexiunile teritoriale ale Serbiei din 1833 în raport cu frontierele stabilite în 1817
Limitele Serbiei medievale. Timocul nu a aparţinut niciodată în întregime Serbiei, iar vestul regiunii doar pentru o scurtă perioadă de timp. Graniţa răsăriteană a statului a fost, de regulă, râul Morava

În mileniu 1. î. Hr., regiunea Morava-Timoc a fost populată de diverse triburi de traci. În sec. IV î. Hr. li se adaugă celţii. În perioada 60 - 44 î.Hr, teritoriul este inclus statului Dac condus de Burebista. În 29 î. Hr. zona este cucerită de către romani şi inclusă provinciei Moesia. O importantă consecinţă a stăpânirii romane este romanizarea populaţiei autohtone. După retragerea administraţiei romane din teritoriile de la nord de Dunăre în 271 ("Retragerea Aureliană") , cea mai mare parte a regiunii este inclusă noii provincii Dacia Ripensis. Aici se aşează o parte din populaţia fostei provincii Dacia. A urmat perioada bizantină. Invazia slavă din sec. 6-7 nu a lăsat urme semnificative în această zonă. Acest fapt ar putea fi cauza menţinerii unei populaţii latine până până în ziua de azi. A umat stăpânirea ţaratelor bulgăreşti. Principele sârb Stefan Uroš IV. Dušan (1331 - 1355) reuşeşte să aducă sub stăpânirea Serbiei pentru scurt timp regiunea dintre râul Morava şi masivul muntos Homolije. Către sfârşitul secolului XIV, regiunea intră complet sub stăpânirea Imperiului Otoman. Stăpânirea otomană este întreruptă doar de o scurtă perioadă habsburgică (1718-1739). Până în 1817, anul reînfiinţării statului sârbesc, românii timoceni trăiau într-o unitate administrativă comună care se numea „Provincia Morava - Lom“ şi care era situată pe o mare parte a teritoriului vechii provincii Moesia Superior si pe teritoriul Daciei Aureliene. În perioada ocupatiei turceşti, această zonă a format "Paşalâcul de Vidin", cu centrul administrativ la Vidin (Diiu - denumirea românească). Unii istorici sârbi şi bulgari spun că, în antichitate, în Peninsula Balcanică trăiau trei mari popoare: celţii, traco-dacii şi ilirii. Celţii din Balcani au dispărut fără urmaşi, din iliri au apărut albanezii, iar prin romanizarea dacilor a apărut poporul român, în timp ce vlahii ar fi slavi romanizaţi. Alţi istorici precizează că Serbia a apărut abia în perioada 1718-1739, ca o creaţie a politicii austriece care căuta sa facă un pas în Peninsula Balcanică. Serbia nu avea autonomie naţională sau locală. La sud, Serbia se întindea până în apropierea Paşalâcului de la Belgrad, care era sub stăpânire otomană. În timpul primei răscoale sârbeşti împotriva turcilor (1804-1806) eroul Caragheorghe, pentru a putea face legătura cu trupele ruseşti din zona Vidinului, a cerut să se răscoale şi populaţia din judeţele timocene, care aparţineau Paşei de la Vidin. Cu anumite ocazii, românii s-au aliat cu sârbii, însă nu au avut multe de câştigat din acest tip de politică. Cu alte ocazii s-au împotrivit unor răscoale, cum a fost cea condusă de haiducul Veljko Petrovic. Caragheorghe împreună cu o armată de 3.000 de oameni a desfinţat satele "neascultătoare" locuite de români, cerând încă din anul 1809 ca graniţa răsăriteană a viitoarei Serbii să fie râul Timoc. La Pacea de la Bucureşti din mai 1812, sultanul turc a refuzat sa cedeze judeţele Timocul Negru şi Craina. Astfel, până în 1833, graniţa răsăriteană a Serbiei era masivul muntos Omolie (Homolije), neexistând astfel vecinătate cu Ţara Românească.

Miloş Obrenovici, un erou naţional sârb, reia mişcarea de eliberare a poporului său, şi obţine în aprilie 1815 autonomia Serbiei, în limitele Paşalâcului de Belgrad, reuşind anexarea zonei locuite de românii apuseni dintre Morava de Est şi Timoc, însă nu a cucerit Timocul şi Craina. La Pacea de la Adrianopole din 1829 şi prin Hatiseriful de la 1830, Miloş Obrenovici solicită anexarea judeţelor majoritar româneşti, Timoc şi Craina. Printr-o intervenţie militară trei ani mai târziu, acestea sunt ocupate, iar graniţa cu Bulgaria este stabilită pe râul Timoc. În acest mod, se realizează pentru prima dată o segregaţie între românii din Timocul sârbesc şi cei din Timocul bulgar. De asemenea, pentru prima dată în istoria sa, Serbia reuşeşte să se învecineze cu Ţara Românească.

Obrenovici iniţiază un program agresiv de asimilare forţată a românilor din Timoc. Educatorii români sunt inlocuiţi de sârbi, care nu vorbeau româna. Preoţii români sunt alungaţi în România, fiind înlocuiţi de preoţi slavi, iar serviciul religios a început să fie oferit în limba slavonă. Procesul de asimilare forţată a românilor din Timoc a durat zeci de ani, şi a crescut în intensitate şi complexitate.

Ultima expansiune teritorială a Serbiei în spaţiul timocean are loc în 1919, când în urma tratatului de la Neuilly sur Seine sunt anexate Bulgariei mai multe teritorii, printre care şi o mică regiune situată între râul Timoc şi Munţii Balcani, pe care bulgarii o denumeau Timoshko şi care era alcătuită din 8 localităţi (dintre care 7 erau curat româneşti şi una bulgărească). Această regiune revine pentru o scurtă perioadă în componenţa Bulgariei între 1941 şi 1947.

La recensământul bulgăresc din 1924 au fost număraţi 42.184 români în regiunea Vidin.

Comunităţiile române din Serbia au continuat să tipărească însă ziarul Vorba Noastră, la Zăiecar (dar acesta a fost interzis începând cu anul 1948, la fel ca ziarul bilingv Bilten din Pojarevăţ). În aceaşi perioadă, în recensământurile oficiale, comunitatea română scade în importanţă de la 93.444 locuitori în 1948 la 1.369 în 1961.

Majoritatea populaţiei din Timoc, locuind la sate, avea ca ocupaţie principală în trecut creşterea animalelor, negoţul cu lemne, vanătoarea şi extragerea cărbunelui. După cel de-al doilea război mondial, această zonă trece printr-un proces de industrializare rapidă. Sunt create mine de cupru şi aur, iar cea mai mare parte a populaţiei, neavând studii, a fost angajată ca personal necalificat. Personalul calificat era adus din marile oraşe, fiindu-le oferite locuinţe şi diverse beneficii. Industrializarea rapidă a zonei a ridicat nivelul de trai, iar muncitorii au început să-şi construiască locuinţe şi să investească în agricultură (achiziţionând utilaje) pentru a-şi spori producţia.

[modifică] Geografie

Localităţi populate de români timoceni în preajma Primului Război Mondial
Arealul din estul Serbiei în care românii sunt majoritari

Regiunea Timoc este străbătută de râurile Timoc şi Morava (ambii afluenţi de dreapta ai Dunării). Cel mai mare oraş este Bor. La răsărit de râul Timoc, încep Munţii Balcani (Haemus). Geografic, Valea Timocului este amplasată în Serbia central-sudică, la graniţa cu Bulgaria. Administrativ, această regiune este formată din judeţele Branicevo, Morava de Est, Bor şi Zaječar, pe teritoriul Serbiei şi regiunea Vidin, pe teritoriul Bulgariei. Deja acum vlahii (românii) din Serbia au post de radio în limba vlahă (română) (şi prin satelitul Eutelsat w2 la Freq: 12726 Ghz, Polarisation: Vertikal, Symb: 30 000, FEC: 3/4). Postul de radio se numeşte KISS EXTRA.

[modifică] Demografie

Harta etnică a Peninsulei Balcanice din 1861
Harta etnică a Peninsulei Balcanice din 1898

[modifică] Serbia

Timocul sârbesc are o populaţie de 712.050 de locuitori. Majoritatea populaţiei este oficial de etnie sârbă, însă există un grup reprezentativ de români (împărţiţi în statisticile oficiale în vlahi şi români), care numără 42.075 de persoane (5.9%). Anumiţi lingvişti şi oameni de ştiinţă ridică însă numărul românilor până la 400.000 de locuitori.

Vlahilor din Valea Timocului (Serbia), vorbitori de limbă română, nu le sunt conferite drepturi deşi numără aproximativ 40.000 de oameni conform recensământului din 2002, cu mult mai mult faţă de românii din Voivodina. Statisticile şi politica guvernului sârb comit o segregaţie între românii din Voivodina şi cei din Valea Timocului. În unele declaraţii ale guvernului sârb se recunoaşte că "membri ai acestei populaţii, fără îndoială, au caracteristici asemănătoare cu cele româneşti, iar limba şi folclorul conduc spre varianta originii lor româneşti. Reprezentanţii minorităţii vlahe susţin originea lor română", însă încă se face o diferenţă majoră între cele două grupuri etnice. Conform recensământului amintit mai sus vlahii constituie o minoritate reprezentativă în plasele Kucevo (28,3%), Boljevac (26,7%), Zagubica (22,4%), Bor (18,2%), Majdanpek (12,2%), Petrovac (10,9%), Golubac (9,9%), Negotin (7,5%), Zajecear (4,8%). România încearcă de un timp încoace să deschidă un consulat la Bor, însă autorităţile sârbe nu au permis acest lucru.

În unele zone locuite de români, au fost instalaţi refugiaţi sârbi din foste provincii iugoslave, intervenindu-se asupra proporţiilor naţionale, în defavoarea românilor.

Vezi şi: Evoluţia demografică a românilor din Serbia

[modifică] Bulgaria

Structura etnică a Bulgariei conform recensămâtului din 1892

Regiunea bulgară Vidin are o populaţie de 130.074 locuitori, din care câteva mii sau mai mult sunt români (exemplu satul Gâmzova, populat aproape exclusiv de români, care singur are cateva mii de locuitori). Si aici, drepturile românilor nu sunt bine respectate, desi autorităţile bulgare promit un sprijin important comunităţii româneşti, în înfiinţarea de şcoli şi dezvoltarea mass-mediei. Totuşi, nici una din aceste promisiuni nu s-a concretizat până astăzi. Datorită lipsei învăţământului în limba maternă, tot mai mulţi copii nu mai vorbesc româneşte. În 2007, Bulgaria a aderat împreună cu România la Uniunea Europeană, ceea ce va permite stabilirea unor legături mai strânse între comunităţile româneşti din cele două ţări. De asemenea, podul Calafat-Vidin, a cărui construcţie se va finaliza în 2010, ar putea spori legăturile dintre Timocul bulgăresc şi România.

[modifică] Vezi şi

[modifică] Legături externe

[modifică] Despre Timocul sârbesc:

[modifică] Despre Timocul bulgăresc:

[modifică] Muzica românilor timoceni

KISS EXTRA (Vlahi) Eutelsat w2 la Freq: 12726 Ghz, Polarisation: Vertikal, Symb: 30 000, FEC: 3/4

v • d • m
Diaspora română
În UE Drapelul României
Alte locuri
Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Timoc
Unelte personale