Carpații Sârbești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Carpații Sârbești
Altitudine1.570 m  Modificați la Wikidata
LocalizareSerbia  Modificați la Wikidata
Aparține deMunții Carpați  Modificați la Wikidata
Coordonate44°10′58″N 21°55′26″E ({{PAGENAME}}) / 44.18269°N 21.92389°E

Carpații Sârbești (în sârbă Karpatske planine) sunt o grupă muntoasă aflată în estul Serbiei Centrale. Ea este o prelungire a Munților Carpați pe malul drept al Dunării, prin care acest lanț muntos se leagă de Munții Balcani din sud-est. Ei se întind pe direcția nord-sud în estul Serbiei, mărginindu-se la vest cu valea Moravei Mari; la est cu valea Timokului Alb și la nord cu valea Nišavei. Altitudinile sunt în jur de 800–1500 m, fiind dominați de trăsături geologice carstice calcaroase.

Definiții[modificare | modificare sursă]

În definiție strictă (adoptată de Academia Sârbă de Științe și Arte, precum și de Convenția Carpaților), partea sârbească a Munților Carpați cuprinde doar 732 km², sau 0,35% din aria totală a Carpaților. Această parte cuprinde malul sudic al Porților de Fier și zona Parcului Național Đerdap. În majoritatea restului definițiilor, chiar și acea parte este exclusă din definiția Carpaților, ei fiind considerați a fi mărginiți în sud-vest de Dunăre. Punctele de extrem ale acestei zone carpatice din Serbia sunt Tekija 44°43′N 22°28′E ({{PAGENAME}}) / 44.717°N 22.467°E la nord, 44°22′N 22°06′E ({{PAGENAME}}) / 44.367°N 22.100°E la sud, Golubac 44°40′N 21°36′E ({{PAGENAME}}) / 44.667°N 21.600°E la vest și 44°39′N 22°33′E ({{PAGENAME}}) / 44.650°N 22.550°E la est (barajul Porțile de Fier). El acoperă crestele nordice ale munților Kučaj de Nord, Šomrda, Liškovac, Veliki Greben și Miroč, în comunele Golubac, Majdanpek și Kladovo[2]

Demografie[modificare | modificare sursă]

Estul Serbiei este una dintre cele mai rarefiat populate zone ale Peninsulei Balcanice. O mare parte din populația prezentă aici în secolul al XIX-lea practica păstoritul seminomad. Politica nașterii unui singur copil pe familie, autoimpusă în Serbia anilor 1880 pentru a evita fărâmițarea proprietăților funciare a produs o permanentă rămânere în urmă în termeni de populație.

Populația este formată majoritar din sârbi cu minoritate mare de români oficial denumiți vlahi. Serbia duce o politica de asimilare, nu permite invatarea limbii romane, deschiderea de biserici romanesti.[necesită citare]

Zona este subdezvoltată, cu infrastructură puțină și distanțe mari între așezări.[3] Regiunea este supusă unui fenomen continuu de depopulare: de la recensământul din 1991 până la cel din 2002, comunele Bor și Majdanpek au pierdut fiecare câte 3.500 de locuitori, Negotin a pierdut 5.500, Zaječar a pierdut 5.000, iar Knjaževac 6.500.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ https://www.unicode.org/iso15924/iso15924-codes.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Upitnik za procenu nacionalne politike, legalnih i i institucionalnih okvira koji se odnose na Karpatsku konvenciju (PDF) (în Serbian), EURAC, , accesat în  [nefuncțională]
  3. ^ Lazarev kanjon, National Geographic Serbia, , arhivat din original la , accesat în  
  4. ^ Branislav Radivojša (), Naselja U Srbiji - Rezultati Popisa (2), Politika