Max Weber
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Maximilian Weber (n. 21 aprilie 1864 – d. 14 iunie 1920) a fost un economist politic şi sociolog german, fiind considerat unul dintre fondatorii studiului modern al sociologiei şi administrării publice. El şi-a început cariera la Universitatea din Berlin, şi mai târziu a lucrat la Universitatea Freiburg, Universitatea din Heidelberg, Universitatea din Viena şi la Universitatea din München. A fost o persoană influentă în politica germană contemporană, fiind unul dintre negociatorii Germaniei la Tratatul de la Versailles şi membru al comisiei însărcinate cu susţinerea Constituţiei Weimar.
S-a ocupat în principal cu studiul sociologiei religiilor şi a guvernului, dar prin munca sa a adus contribuţii şi în domeniul economiei.
[modifică] Operă
Cea mai cunoscută lucrare a sa este eseul Etica protestantă şi spiritul capitalismului, lucrare care a fost piatra de temelie în studiile sale de sociologie a religiilor. În această lucrare, Weber a argumentat faptul că religia este una dintre cauzele cele mai importante, care explică diferenţele de dezvoltare dintre culturile Occidentale şi cele Orientale, şi a subliniat importanţa protestantismului ascetic care a condus la naşterea capitalismului, a birocraţiei şi a statului raţional-legal din Vest.
Într-o altă lucrare importantă, Politica, ca şi vocaţie, Weber defineşte statul ca o entitate ce posedă monopolul asupra folosirii legitime a forţei. Această idee a devenit o definiţie fundamentală în studiul modern al ştiinţei politice în tradiţia occidentală. Cele mai cunoscute contribuţii ale sale sunt cunoscute sub denumirea de Tezele weberiene.
De reţinut: ► pentru a descifra lumea sociala cercetatorul trebuie sa inteleaga oamenii din punct de vedere al subiectivitatii lor, al valorilor lor si nu numai pornind de la cauze si constrangeri exterioare
► Neutralitatea axiologica – savantul trebuie sa se fereasca de a transforma valorile care il calauzesc in perceperea realului in judecata de valoare. Altfel spus, convingerile sale personale nu trebuie sa intervina in evaluarea critica pe care o efectueaza asupra evenimentelor
► Deosebind astfel normele de realitati, Weber aseaza sociologia pe un teritoriu clar demarcat: cel al realitatilor
► Sociologia este o stiinta comprehensiva si explicativa
► „A intelege prin interpretare activitatea sociala” – acesta este intaiul demers sociologic
► trebuie sa adopte un demers specific – metoda comprehensiva
► Metoda comprehensiva – urmareste sa reconstruiasca sensul pe care indivizii il atribuie activitatii lor; sociologul cand aplica metoda comprehensiva nu mai considera fenomenele sociale ca o expresie a cauzelor exterioare
► Actiunea sociala – este produsul deciziilor luate de indivizi care dau ei insisi sens actiunii lor
► Weber sugereaza ca este necesara distincţia intre raportarea la valori si judecata de valoare
„Ideal tip” - un instrument conceptual
- pentru a analiza actiunile sociale, sociologul poate crea categorii, imagini mintale care nu sunt reprezentari exacte ale realitatii dar care, pentru nevoile cercetarii, accentueaza in mod deliberat anumite trasaturi
- este un intrument de cercetare pur logic, nu un scop in sine
Formele actiunii si ale dominatiei - 4 tipuri ideale fundamentale:
1. Actiunea traditionala – tine de traditie, de obiceiuri; majoritatea actiunilor cotidiene apartin acestui tip
2. Actiunea afectiva – determinata de pasiuni; ex: o palma trasa in mod impulsiv
3. Actiunea rationala de valoare – este animata de valori de ordin etic, estetic ori religios; ex: aristocratul care isi apara onoarea prin lupta
4. Actiunea rationala de finalitate – este o actiune instrumentala orientata spre un scop utilitar si care implica o echivalenta intre scopuri si mijloace; ex: strategul militar care isi organizeaza armata si planul de lupta
- Weber adauga la fiecare tip de activitate un tip particular de dominare
- Dominarea: „ocazie de a gasi o persoana gata sa se supuna unui ordin cu continut determinat”; determinarea este in mod necesar insotita de o forma de legitimitate
3 forme de dominare si legitimitate tipice 1. patriarhala in cadrul familiei, puterea seniorilor in societatea feudala
2. Dominarea carismatica – ex: liderul carismatic
3. Dominarea legala – puterea dreptului abstract si impersonal care tine de functie si nu de persoana
Una dintre lucrările sale cele mai rodnice Etica protestantă şi spiritul capitalismului este o analiză a modurilor în care valorile asociate protestantismului erau potrivite pentru dezvoltarea capitalismului.
- făcând o sinteză a diferitelor convingeri şi a valorilor asociate religiilor majore din interiorul crestinismului el a conchis că doar protestantismul şi în particular calvinismul reprezintă premisele pentru apariţia spiritului capitalist;
- Weber a întreprins studii comparative care au arătat cum capitalismul a apărut numai în acele societăţi în care predomina protestantismul;
- el a remarcat şi că alte civilizaţii cum ar fi China sau India erau pregatite pentru dezvoltare, dar numai din punct de vedere material şi economic;
- in fiecare dintre aceste culturi valorile religiei dominante nu puteau duce la apariţia ”spiritul capitalist”;
- calviniştii credeau în predestinare (ideea conform căreia Dumnezeu predestinează anumite suflete la salvare sau osândă şi nimic din ceea ce fac indivizii nu poate influenţa acest lucru);
- in tot timpul petrecut pe Pământ calviniştii trebuie să se abţină de la plăcerile lumeşti şi să lucreze “in majorem Dei gloriam” (întru gloria lui Dumnezeu);
- averea celui care munceşte este pusă şi în folosul comunităţii fie prin faptul că munca poate fi un bun de consum fie prin investiţiile pe care le face individul;
- această reinvestire constantă a dus la dezvoltarea marilor întreprinderi private şi la acumularea capitalului.
Birocratia - modul in care se organizeaza oamenii
- administratia birocratica reprezinta tipul pur de dominare „legala” – de aceea este cea mai justa si mai eficienta forma de organizare
- Puterea se bazeaza pe „competenta: si nu pe traditie sau forta
- Sunt excluse arbitrarul, clientelismul sau deciziile nefondate in drept
- Atributiunile sunt indeplinite in virtutea functiilor specializate, definite in mod metodic
- Cariera depinde de criterii obiective: vechime, calificare etc.
- Birocratia este „aplicabila – si demostrabila din punct de vedere istoric – la intreprinderile econimice de profit, la intreprinderile caritabile sau la orice alta intreprindere cu scopuri private, ideale si materiale”
Birocraţia se caracterizează prin - existenţa unei ierarhii, reguli scrise şi regulamente, impersonalitate,
- promovare pe bază meritocratică sau pe vechime, “funcţia este singura ocupaţie a funcţionarului şi constituie o carieră” care are o sferă de competenţă descrisă clar. Birocraţia a primit critici nefiind un sistem aşa eficient cum îl credea Weber.
- ritualism, regulile tind sa devină scopuri în sine în loc sa fie considerate mijloace şi din cauza inflexibilităţii şi a formalismului apar conflicte cu clienţii.
- funcţionărimea avansează caracterul oficial şi un stil formal de exprimare, iar în cele din urmă, ierarhia poate descuraja responsabilitatea şi iniţiativa individuală. În realitate, personalitatea individului nu poate fi în totalitate subordonată rolurilor din cadrul organizaţiei. Oamenii au nevoi şi dorinţe personale, pe care caută să le satisfacă prin relaţiile sociale de la locul de muncă, prin practicarea aptitudinilor şi prin controlul parţial asupra activităţii. Pentru ca munca lor să fie eficientă este foarte importantă modalitatea de interacţiune socială la locul de muncă.
Statul - structura cu caracter directiv prin mijlocirea cărora se exercita in mod direct puterea
- are un drept raţional, o avere publica o temelie birocratica
- statul a dobândit monopolul violentei fizice legitime
