Joseph Schumpeter

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Joseph Schumpeter

Joseph Alois Schumpeter (n. 8 februarie 1883 în Triesch, Austro-Ungaria- d. 8 ianuarie 1950 în Taconic, Connecticut, SUA) a fost un economist austriac și un autor ale cărui opere au fost foarte citite. În perioada neoclasică, el a intrat în rolul unui răzvrătit. El a încetățenit termenul de distrugere creatoare prin competiție.

Schumpeter a avut o contribuție importantă în economia mondială fiind un pionier al teoriei dezvoltării economice (1912).

Viața[modificare | modificare sursă]

Schumpter s-a născut în Triesch, atunci parte a Austro-Ungariei dar acum parte a Cehiei, sub numele Třešť.

El și-a început cariera în perioada marelui teoretician austriac Eugen von Böhm-Bawerk.

În 1911 a devenit profesor de antropologie la universitatea din Cernăuți, universitate unde se studia în limba germană, apoi s-a mutat la Graz unde a rămas până la sfârșitul primului război mondial.

Între anii 1919 și 1920 a fost ministru austriac de finanțe, iar între anii 1920 și 1924 a fost președintele băncii private Biederman, neavând decât un mic succes în fiecare dintre cele două funcții.

Între anii 1925 și 1932 a primit o catedră la universitatea din Bonn, în Germania; trebuind să părăsească Europa centrală din cauza naziștilor, s-a mutat la Harvard, în Statele Unite ale Americii, unde a predat între anii 1932 și 1950. În general nu a fost considerat un bun profesor, pentru că a încercat să încarce cursurile cu prea multe informații, însă a reușit să creeze o școală de succesori loiali.

Deși Schumpeter a încurajat pe câțiva tineri economiști care aveau cunoștințe solide de matematică și a fost chiar președintele fondator al societății econometrice în 1933, el nu a fost un matematician, ci mai degrabă un economist care a încercat să dea explicații sociologice teoriilor sale economice.

În prezent este discutabil faptul că ideile lui Schumpeter în legatură cu ciclurile afacerilor și dezvoltarea economică nu se regăsesc în matematica din acele timpuri - acestor idei le lipsește limbajul sistemelor dinamice nelineare pentru a fi formalizate parțial.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Wesen und Hauptinhalt der theoretischen Nationalökonomie ("Ființa și conținutul principal al economiei naționale teoretice"), 1908
  • Theorie der wirtschaftlichen Entwicklung ("Teoria dezvoltării economice"), 1912
  • Business Cycles, 1939
  • Capitalism, Socialism, and Democracy, 1942
  • History of Economic Analysis, 1954